Vei dobandi echilibru si pace negraita

Vei dobandi echilibru si pace negraita Mareste imaginea.

- Este posibil isihasmul în rândul mirenilor?

- Nu numai atât că e posibil, dar noi dorim că el să existe, să se răspândească. Ce înseamnă isihasm! Vine de la cuvântul isihie, adică linişte, linişte nu numai în exterior ci liniştea lăuntrică, din suflet - în marea agitată de afară. Dar vedeţi, în Sfânta Ortodoxie isihasmul e legat de rugăciunea lui Iisus, de întâlnirea cu Iisus. Cine să-ţi dea ţie liniştea, pacea, dacă nu Iisus?

Cei din Vechiul Testament spuneau că frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii, dar în Noul Testament îngerul, când cercetează pe Maica Domnului, spune: Nu te mai teme, Mărie!. Ioan, evanghelistul iubirii, a spus că dragostea izgoneşte frica; ori îngerul aducea Măriei (Maicii Domnului) vestea iubirii, adică a Fiului lui Dumnezeu. Fiul este chipul iubirii părinteşti. Nu orice fiu al nostru este o întrupare a iubirii? Şi atunci cobora iubirea pe pământ şi acea iubire alunga frica. De aceea a spus Ioan că iubirea alungă frica şi Iisus a spus mereu ucenicilor (şi pe mare): Nu vă temeţi! şi îi învăţa: în orice casă veţi intra spuneţi pace casei aceleia, iar în ziua învierii, pace vouă.

Deci liniştea ţi-o dă tocmai întâlnirea cu Iisus, iar fără întâlnirea cu El, deci cu Dumnezeu, noi nu putem avea linişte. Aţi văzut ce spunea acel filozof, că în anxietate, în nelinişte, numai Cel care a unit cerul cu pământul, care dă unitatea totală, numai El ne dă pacea, ne dă liniştea. Deci: rugăciunea lui Iisus, întâlnirea cu Iisus.

Dacă isihia înseamnă linişte, dacă isihasm înseamnă metodă a liniştii, a păcii interioare, atunci cuvântul isihast vine de la cuvântul sihastru; şi dacă rugăciunea lui Iisus, întâlnirea cu Iisus e pacea, înseamnă că El a adus-o în Iunie-El a surpat peretele cel despărţitor al vrajbei de tot soiul. Atunci laicul să n-aibă şi el uşă deschisă isihasmuri-Doamne! E ca şi cum l-am lipsi pe el de taina aceasta minunată a întâlnirii cu Dumnezeu şi a liniştii interioare. Noi la toţi creştinii le spunem: rugăciunea lui Iisus.

Am vorbit cu nişte răufăcători şi le-am spus: „Hai să ne rugăm Tatăl nostru!". Şi i-am învăţat şi rugăciunea lui Iisus zicând de câteva ori cu ei: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi ziceau după mine. Dacă celor care stau în închisoare la Jilava le-am dat rugăciunea lui Iisus ca să-i ierte Mântuitorul, cu atât mai mult noi ceilalţi, din lume, trebuie să cunoaştem rugăciunea lui Iisus. Tâlharul de pe cruce şi tâlharii din temniţă să facă isihasm şi noi să nu facem isihasm!?

Faceţi acest lucru, găsiţi-vă, fraţilor, un moment cât de mic, alegeţi-vă un timp de câteva minute pentru rugăciunea lui Iisus. Dar aşa, după rânduială, adică împlinită rugăciunea cu cele trei elemente ale ei: rosteşti cu buzele, mintea să stea de veghe, să înţeleagă, iar când ai înţelegerea şi inima îi dă foc, atunci dobândeşti isihia. Să încui mintea în cuvintele rugăciunii, altfel te trezeşti că rosteşti cu buzele rugăciunea, iar mintea vagabondează prin toate necurăţiile lumii.

Ştiţi ce înseamnă înţelegerea? Păi de ce bieţii oameni cad în îndoieli? Pentru că n-au lumina clară a Adevărului. Dar când simt că acesta e adevărul, în Evanghelie, în Hristos, nu-i bucurie mai mare, nu ştiu cum s-o strige. Când simţi (zic Părinţii) bucuria venind de la Adevăr (o spune şi un răsăritean, şi un apusean - şi Isaac Şirul, şi Augustin), bucuria de a veni din Adevăr, nu-i mai mare bucurie pe lume. Sincer, pot mărturisi că în Evanghelie, în Hristos, în comuniunea cu El simt că mă aflu în Adevăr, în lumina Adevărului, şi nici o filosofie din lume nu mă poate sminti, nimic din lume; n-am nici un argument împotriva adevărului de la Dumnezeu, toate argumentele sunt pentru Dumnezeu şi, dimpotrivă, toate celelalte sunt "argintii" căderii, ai prăbuşirii omului din Adevăr (cum a căzut satana ca un fulger din cer). Şi atunci poţi da această mărturie că în Iisus Hristos te afli în Adevăr. Căutaţi acest timp pentru isihasm, veţi dobândi negrăita bucurie a isihiei care vine din adevăr, pentru că neliniştea vine din lupta ta lăuntrică pentru adevăr.

Deci isihasm în lume am dori cu toţii. Când oarecine i-a spus lui Moise: „Iată, profeţesc şi alţii", Moise i-a răspuns: „Vreau ca toţi să profeţească". Aşa şi noi, spunem că toţi vrem să dobândească isihia, liniştea divină.

Gândiţi-vă, în lupta duhovnicească a creştinului prima treaptă este lupta cu păcatul şi încetarea păcatului cu fapta, adică nu mai bea, nu mai fumează, nu mai desfrânează. O cucerire, o biruinţă este încetarea păcatului şi cu gândul, de unde lupta războiului nevăzut. O, Doamne! Ştiţi cât e de greu acest război? Gândul te poate duce în iad, te poate duce la moarte, gândul este o energie, nu o fantoşă. Nu lăsaţi gândurile să scoată pui, căci sunt puii satanei. Spun Părinţii: „imediat ce te înţeapă un gând, să te refugiezi în Dumnezeu, în rugăciune; nu sta la luptă cu el". Şi să fii în stare de veghe. Zic Părinţii: „când tâlharii bat la uşă, dacă văd că-i lumină înăuntru nu îndrăznesc".

Atunci ce să faci ca tâlharii să nu vină înăuntru? Duhurile rele nu îndrăznesc când aud vorbind înlăuntru mintea cu inima. La rugăciunea lui Iisus, mintea vorbeşte cu inima atunci când îl chemi pe Iisus în inimă (spun Părinţii că mintea e preotul iar inima este altarul pe care se aduce jertfă Iisus). Şi atunci încetează şi războiul gândurilor şi dobândeşti liniştea lăuntrică, armonia, şi o răspândeşti (se resimt toţi în jurul tău de la acea pace pe care o respiri). Să respiri în jurul cuiva nu duhoarea unei băuturi, ci acea lumină şi pace interioară. Ce minunat lucru ar fi!

Or isihia, isihia! Cât de multă nevoie şi dor dumnezeiesc după ea, s-o aibă toţi (vorba lui Moise: toţi să profeţească)! Faceţi această procedură: aşezaţi-vă pe un scăunel în faţa icoanei, îndreptaţi atenţia (mintea) spre inimă şi chemaţi numele lui Iisus. Poţi împărţi rugăciunea cu ritmul respiraţiei-inspiri zicând „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu..." (faci o pauză) şi expiri zicând: "miluieşte-mă pe mine, păcătosul" (şi iar o pauză şi iar inspiri şi respiri)" şi vei dobândi echilibru şi pace negrăită.(1)

Bibliografie:
1. Cuvânt rostit în aula Facultăţii de Teologie din Sibiu; publicat în Pr. Constantin Galeriu, Isihasmul laic; revista Porunca iubirii nr. 1/1998, Făgăraş.

Parintele Constantin Galeriu

"Rugaciunea de toata vremea", Editura Agaton

Cumpara cartea "Rugaciunea de toata vremea"

31 Martie 2015

Vizualizari: 1836

Voteaza:

Vei dobandi echilibru si pace negraita 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE