Viata dupa pravile

Viata dupa pravile Mareste imaginea.


Viata dupa pravile

Pravila este ingradirea cea mai neprimejdioasa a vietii traite intru mantuire. Fara pravile nu putem pastra continuitatea ravnei, a tariei hotararii, nici sa dobandim fermitatea vointei. Duhul ravnitor, ca o stihie, se tine si se intareste prin exercitiu, daca exercitiul este nsuficient, atunci, inevitabil, duhul slabeste si se vlaguieste.

Cand sunt stabilite pravile, atunci daca sunt randuite cum se cuvine, se gaseste intotdeauna ca ocupatie evlavioasa, ceva care sa ne aduca aminte de viata cea noua si sa ne tina atentia ocupata cu acest gand. Trecerea de la o indeletnicire la alta este o continua antrenare a duhului, pe un singur ton, dupa un singur plan.

Astfel, focul ravnei arde continuu. In lipsa pravilelor, vor aparea timpi morti, incetiniri, opriri, rataciri, si viata nu va fi unitara, incordarea va slabi, ravna se va raci. De aceea, Sfantul Isaac Sirul spune (in Cuvantul al optzeci si cincilea, p. 534) ca intunecarea mintii, furtuna launtrica, lene-virea si toate neregulile vietii se produc cand nu a fost stabilita in viata o anumita randuiala. In caz contrar, totul va depinde de prezenta de spirit - dar poate cineva conta pe aceasta? Ea este schimbatoare, ca o suflare de vant. Cand vrei, faci totul repede; cand cazi in lenevire, nici putin nu mai poti face. Dar cand ai stabilit o pravila, vrei, nu vrei, o faci si o vei face necontenit.

Pravilele sunt necesare pentru formarea si dezvolarea puterilor. Cand ai inceput o viata noua, trebuie, cu toate fortele, sa-i dai directia corespunzatoare. Dar ele ii sunt straine, sunt altfel orientate, de aceea trebuie sa stabilesti cum anume sa le folosesti in noul duh, dupa cum noului recrut i se arata totul pana la cel mai mic detaliu, pana se deprinde.

Fara pravile nu va exista o uniformitate a formarii si a dezvoltarii. Ceea ce sunt aracii pentru mladitele tinere, aceea sunt pravilele pentru ocupatiile duhovnicesti. Cand se pune o masura in toate si nu este urmata inclinarea inimii ci pravila stabilita, atunci nu mai dai intaietate unor lucruri si le lasi la urma pe altele, ci faci din fiecare, atat cat s-a stabilit. De aceea, nu va exista mai multa sporire in unele decat in altele, ci toate, puse in cumpana unele cu altele, vor creste armonios dupa un singur plan, in masura desavarsirii dinainte stabilite.

Dar si in general, se face ceva in lume fara reguli, fara planuri si fara proiecte ? Cand se construieste o casa, se alcatuieste un proiect; cand se incepe un razboi, se stabi leste un plan; cand se pregateste o judecata, se face un program. Fiecare lucrare isi are regula ei, masura ei, greu tatea si numarul ei. Ce inseamna canoanele - militar, scolar, juridic si celelalte? O regula, o pravila, un plan de actiune. Fara asa ceva nu se poate constitui, nu se poate organiza niciun fel de viata activa: in planuri se intiparesc trasaturile de caracter ale domeniului de activitate luat in considerare. La fel se intampla si in viata ascetica crestina.

Daca aceasta are un caracter propriu, trebuie sa aiba si o randuiala a ei. De aceea, se simte intotdeauna o nevoie speciala de a avea pravile si reguli. Astazi, fiecare om hotarat sa faca ceva cere indrumare: ce si cum anume sa faca. Fara reguli, el este ca in ceata, merge bajbaind, orbeste, nehotarat si temator. Daca are reguli, merge cu curaj si cu nadejde, fara sovaire. Asadar, ce fac cei ce cauta mantuirea ? Ei intreaba intotdeauna: "Ce sa ma fac, cum sa procedez?". Toate scrierile despre predaniile parintilor sunt alcatuite din reguli. Paterice intregi sunt compuse din asemenea intrebari si raspunsuri, despre post, despre priveghere, despre rugaciune.

De altfel, si pravilele trebuie alcatuite tot dupa pravile. Referitor la aceasta, este cazul sa observam:

1) Cel ce are un indrumator, acesta ii alcatuieste regul lile. Ucenicul este un executant smerit, care nu pune nimic la indoiala. Cine este lipsit de aceasta binefacere aceluia ii revine sa se adanceasca, cu toata prudenta, in scrierile patristice, in experientele vietilor sfintilor si sa-si adopte drept pravila din ceea ce gaseste acolo, dupa ce se sfatuieste cu cine are posibilitatea.

2) La stabilirea pravilelor trebuie folosita toata prudenta si o severa judecata, pentru ca, in loc de folos, sa nu ne aducem paguba si in loc de zidire, sa nu ne pierdem: nu toate sunt pentru toti. Varsta, puterea, trecutul personal, educatia, conjuncturile vietii, nivelul aptitudinilor, caracterul si celelalte, toate trebuie luate in consideratie si, potrivit lor, trebuie stabilite pravilele. Nu la fel se comporta ucenicul si militarul, targovetul si functionarul.

3) De altfel, trebuie sa tinem minte ca aceste pravile, cu toata aparenta lor varietate, in ansamblul lor trebuie sa infatiseze, intr-un fel sau altul, spiritul vietii si al ascezei.

De pilda, pravilele trupesti sunt diferite, dar esenta lor trebuie sa contina un singur lucru: ingradirea trupului, strunirea lui. Nu exteriorul este de pret, ci interiorul - duhul cu care se lucreaza.

4) Pravila de care trebuie sa se tina seama in aplicarea canoanelor este masura, potrivirea sub toate aspectele cu puterile persoanei in cauza. Iata lauda generala, adusa de toti: lucrul facut cu masura este nepretuit. Trebuie sa le tocmesti astfel incat sa nu incapa loc nici de vreo slabire, nici de vreo severitate peste masura. Ultima epuizeaza, fara sa aduca folos, iar prima leneveste si stinge duhul ravnitor. Pravila stabilita cu masura cuprinde duhul intr-o ardere bine temperata.

5) Din aceasta pravila decurge de la sine o alta, si anu me trecerea treptata. Duhul se maturizeaza prin exercitiu, se intareste si cere sarcini mai grele; in aceeasi masura trebuie sa creasca si nivelul pravilelor. Postirea, rugaciuunea, nevointa cresc, treptat, din putere in putere. O data cu ele trebuie ridicata si exigenta pravilei. A bate pasul pe loc este aproape la fel de primejdios cu a merge inapoi care este primejdia cea mai mare.

6) De aceea, este limpede ca cel mai bun indrumator in alcatuirea pravilei este experienta. Experimenteaza si pastreaza ceea ce gasesti de folos. Astfel, din experienta se cunoaste masura necesarului de mancare, de rugaciune si de toate celelalte. Nu trebuie sa luam hotarari definitive pana cand nu stabilim din practica cum este mai bine: asa este mai neprimejdios. Atunci nu va exista trufie si inconsecventa fata de viata reala, asadar nu va exista nici nevoia departarii de pravila, care este foarte daunatoare.

7) Trebuie doar sa venim cu toata sinceritatea si buna credinta, avand in fata ochilor telul: nevointa in vederea mantuirii si a bineplacerii lui Dumnezeu, fara a ne ingadui nici o autocompatimire. Trebuie sa retinem ca orice privilegiu tine de amagire. Apreciind cum se cuvine o pravila folositoare, vedem ca ea este destul de anevoioasa. Ea trezeste, intareste si mentine starea de vioiciune; dar, de permite inlesniri, fugi ca de otrava de o asemenea pravila.

8) De asemeni, nu trebuie sa pierdem din vedere ca pravila trebuie sa imbratiseze toate aspectele vietii, in toate manifestarile ei: si trupul, si sufletul, si spiritul, si activitatea exterioara, si pe cea din sanul familiei, si pe cea civica, personala si publica. Omul, in intregime, trebuie sa fie inconjurat, ingradit de pravile. Numai in aceasta conditie va exista trebuincioasa armonie a dezvoltarii, si pravilele vor avea un spirit sau un ton adecvat.

9) Acum se vede deja de la sine ce legatura trebuie sa fie intre toate pravilele. Adica: cea trupeasca trebuie subordonata celei sufletesti, cea sufleteasca sa se supuna celei duhovnicesti, iar pravila exterioara, tuturor acestora laolalta. Aceste pravile trebuie sa fie echilibrate si sa se favorizeze reciproc. in momentul cand pravilele unui nivel le deranjeaza pe altele, trebuie imediat sa presupunem ca ceva nu este la locul lui, deci sau trebuie eliminat, sau trebuie modificat. intr-adevar, cel ce se va ridica la nivelul contemplarii intregii alcatuiri, rareori se poate insela in alegerea regulilor si in potrivirea masurii pentru fiecare. Cum pentru un arhitect sau pentru un pictor iscusit, masura unei parti slujeste adesea ca model pentru construirea intregului plan al casei sau al figurii umane, la fel este si in aceste pravile. Cel ce construieste nu va permite ca ceva sa iasa in afara din planul general sau din stil. in aceasta sta toata iscusinta celui care stabileste pravilele. Caci telul tuturor este duhul, care trebuie sa fie in Dumnezeu.

10) Ansamblul tuturor pravilelor de acest fel va alcatui canonul lucrarii de nevointa ascetica. Dupa cum nevointa ascetica corespunde aspectelor vietii crestine - caci viata crestina se prezinta sub doua aspecte: obsteasca si monahala - in consecinta, diferite vor fi si canoanele: obstesc" si monahal. Unul tine de traiul in comun, iar altul, de cel pustnicesc.

11) Lucrarea dupa aceste pravile este nevointa ascetica ce presupune o incordare a fortelor, un efort, o stradanie. Deprinderea cu aceasta reprezinta virtutea ascetica. Se intelege de aici ca nu exista viata crestina fara nevointa, nu exista viata crestina neascetica, fara stradanie si fara transpiratie. Cine refuza nevointa, acela refuza viata. Aceasta deprindere este scopul, in ea este zidul de siguranta al vietii. Virtutile ascetice sunt un zid tare si de nepatruns al vietii autentic crestine. Se spune ca pravilele sunt temporare. Nu, sarguinta in implinirea pravilelor este temporara, dar pravilele sunt netrecatoare. Doar ca, cu timpul, ele vor deveni nectar si sange si vor fi implinite cu hotarare si cu dragoste - ele, care la inceput erau implinite ca obliatie. Iata de ce trebuie sa pretuim nevointele ascetice!

Niciodata nu da cu piciorul in ceea ce ai agonisit. Chiar de-i putin, pastreaza: te va conduce la mai mult. Daca te-ai intarit in ceva, iata ca esti neprimejduit dintr-o parte. Pentru ca pravilele alcatuite astfel sa te calauzeasca la fericirea dorita si sa-si poata implini menirea, iata cum trebuie sa te comporti fata de ele:

1) Cand se va definitiva intregul plan de actiune si se va stabili ansamblul regulilor, cheama-L pe Dumnezeu cu rugaciune puternica, ca sa te binecuvanteze sa le implinesti neincetat, cu folos si intr-un mod placut Lui. Respinge orice ingamfare, parere de sine sau fantezie referitoare la desavarsirea pe care o vei atinge in viitor, urmandu-le.

Roaga-te cu sfiala si infricosare, ca sa nu te rusinezi prin indepartarea de la ele sau prin incalcarea lor.

2) Pune legamant cu inima ta sa nu abandonezi pravila stabilita, indiferent de greutate si sacrificiu. De aceea, nu-ti ingadui pe viitor nici macar in gand sa abandonezi sau sa schimbi vreuna dintre pravile: sa ramana asa cum sunt.

3) Pentru aceasta, primeste-le cu credinta ca sunt placute lui Dumnezeu si considera-le, in consecinta, ca pe o lege a constiintei, ca fiind voia lui Dumnezeu in privinta ta; socoteste deci drept crima orice incalcare a pravilelor.

Mai bine sa nu hotarasti, decat, hotarand, sa le abandonezi. Altfel, se va forma un caracter instabil, gata oricand sa procedeze cand intr-un fel, cand intr-altul.

4) De aceea, lupta-te cu ispitele care apar impotriva implinirii pravilelor. La inceput, vrajmasul ne lupta mai ales prin ele. Si imediat ce obtine o cat de mica victorie, nadajduieste ca va birui si mai mult. Sfintii Parinti si-au pus viata pentru ele. Ramanerea in ele inseamna respingerea vrajmasului, inseamna biruinta. Este deja verificat prin experienta ca in nici o pravila cu adevarat folositoare nu te poti intari fara lupta. Fara lupta, pravila este nefolositoare, mincinoasa si inselatoare.

Sfantul Teofan Zavoratul

.

30 Octombrie 2008

Vizualizari: 2520

Voteaza:

Viata dupa pravile 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE