Hotariri canonice referitoare la data serbarii Sfintelor Pasti si importanta respectarii lor pentru unitatea Bisericii

Cea mai importanta sarbatoare a crestinatatii este Invierea din morti a Mantuitorului, e parga si asigurarea ca toti cei care cred in El vor invia cu trupurile din morminte. Praznicul Invierii e zi de mare bucurie fiindca este "incepatura celor adormiti" (I Cor. 15, 20), pentru ca, "Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi..., si a fost ingropat isi a inviat a treia zi, dupa Scripturi" (I Cor., 15, 3-4). "Pastele crestin este sarbatoarea amintirii sau a comemorarii anuale a Invierii din morti a Mantuitorului, eveniment care constituie piatra unghiulara a credintei noastre in divinitatea Lui si in invierea mortilor".

Sfintele Evanghelii dau marturie nezdruncinata in aceasta privinta: relatarile Sfintilor Evanghelisti (Matei 28 ; Marcu 16, 1-11 ; Luca 24, 1-9 si Ioan, 20, 1-17) nu provin nici din imaginatie, nici din mituri sau din inventii, ci din fapte care au fost cunoscute si traite de ei. Sfantul Apostol Pavel (I Cor. 15, 12-14) vorbind despre invierea Domnului si invierea noastra, zice : "Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, atunci cum zic unii dintre voi ca nu este invierea mortilor ? Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra".

De aici reiese clar ca invierea Domnului a fost considerata ca o realitate istorica de netagaduit, care da vietii Mantuitorului intelesul cel luminos si adevarat. Apostolii si cei dintai crestini au comemorat moartea si invierea Mantuitorului anual : "Cand s-a innoit anul si iudeii isi serbau din nou Pastile lor, Apostolii si credinciosii din Ierusalim, au socotit, ca trebuie sa reaminteasca si ei, cu innoit isi profund devotament, moartea si invierea Domnului lor, Iisus Hristos. Tot asa vor fi facut si in anii urmatori. Din primavara anului 58 d. Hr. avem in Noul Testament, urmatoarea marturie : "Cand se intorcea din a treia calatorie misionara, Apostolul Pavel a petrecut timpul azimelor in Filipi" (Fapte 20, 6). De aici reiese ca Sfantul Pavel n-a putut serba Pastile cu crestinii din Filipi, decat numai in "ziua intai a saptamanii", adica Duminica, fiindca in ziua aceasta se serba amintirea invierii Domnului. Pe langa temeiurile scripturistice, marea sarbatoare a invierii o aflam prezentata si in cantarile si rugaciunile Bisericii, constituind o sursa nesecata de lumina si putere. Asa canta Biserica in ziua invierii Domnului : "Ziua Invierii, popoare sa ne luminam. Pastile Domnului, Pastile ! Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cantam cantare de biruinta".

Urmarind problema datei serbarii Pastilor pana la sinodul I ecumenic, vom vedea ca aceasta problema a provocat neintelegeri si deosebiri in sanul Bisericii primare : "O prima controversa pascala a tulburat Biserica in veacul al II-lea : comunitatile din Asia sarbatoreau Pastile la data de 14 Nisan oricare ar fi fost ziua saptamanii, in timp ce altii o sarbatoreau Duminica. Desi acest conflict a luat forme foarte acute el s-a potolit repede. Bisericile care urmau practica sarbatorii Pastilor la 14 Nisan au acceptat duminica pentru aceasta sarbatoare, conform datei generale".

Dar au aparut apoi si alte abateri de la practica Bisericii cu privire la sarbatorirea Pastilor. Amintim in acest sens pe paulinieni, petrinieni si partidul ebionito-iudeu, care nu se puteau dezlipi de iudaism si care insistau pentru ca toti crestinii sa tina seama de prescriptiile legii iudaice in viata lor, deci si privitor la sarbatoarea Sfintelor Pasti. "Tot in primele veacuri ale Bisericii, multi iudaizanti sarbatoreau Pastile nu numai conformandu-se datei evreilor, ci chiar dupa obiceiul lor. Quartodecimanii ioanisti, (in Asia Proconsulara) sarbatoreau Pastile in seara zilei de 14 Nisan, asa cum era indicat in cartea Iesire 12, 6-6. Aceasta sarbatoare a quartodecimanilor era numita "Pastile rastignirii", iar trei zile mai tarziu serbau "Pastile invierii".

Aceste practici si obiceiuri ale unor crestini le putem explica prin faptul ca in primele veacuri crestinatatea lega serbarea Invierii Domnului de Pastile iudeilor. Fata de aceste neintelegeri, Biserica a cautat sa adopte unele hotarari prin care data amintirii Invierii Domnului sa se serbeze Duminica. Acest lucru ni-l relateaza marele istoric bisericesc Eusebiu de Cezareea : "Episcopii se adunara pentru a decide. Ei convenira ca nu trebuie sa celebreze misterul invierii decat Duminica, si facura cunoscut aceasta in toata lumea".

Cu toate hotararile aduse cu privire la data serbarii Sfintelor Pasti, in patriarhia Antiohiei au aparut unii crestini in cursul veacului III, care tineau si ei Pastile dupa obiceiul iudeilor, desi ei nu le serbau decat numai in zi de Duminica, insa aceasta duminica trebuia sa cada in sap-tamana azimelor iudaice. Saptamana azimilor iudaice, uneori din cauza calculului gresit al iudeilor, cadea inaintea echinoctiului de primavara. Acesti crestini care isi serbau Pastile in cadrul saptamanii azimilor evreiesti se numeau protopashiti. Biserica i-a combatut pe acesti rataciti, sustinand ca Pastile trebuie serbate dupa echinoctiul de primavara. De fapt, atat Biserica din Alexandria cat si Biserica din Roma tineau neclintit practica ca Pastile sa se serbeze in Duminica care urmeaza dupa luna plina de dupa echinoctiul de primavara. Si in aceasta practica, au existat deosebiri. Acestea se datorau faptului ca la cei din Alexandria echihoctiul era fixat pe data de 21 martie, pe cata vreme la Roma era fixat pe data de 18 martie. O alta deosebire intre Orient isi Occident era si calcularea ciclului lunar. O a treia deosebire consta in aceea ca cei din Alexandria serbau Pastile in Duminica care urma imediat dupa luna plina, in timp ce romanii sarbatoreau Pastile in Duminica urmatoare in cazul ca luna plina de 15 zile cadea intr-o zi de sambata sau Duminica.

Pentru a se ajunge la un acord in problema serbarii Pastilor, sinodul de la Arelate din Galia, din anul 314, hotaraste in canonul 1, ca "Pastile trebuiesc serbate in toata lumea la aceeasi data lunara. Totodata sinodul insarcineaza pe episcopul Romei, Silvestru, ca sa ia intelegere in aceasta directie cu toti episcopii lumii". De fapt, sinodul de la Arelate a intentionat sa anihileze divergentele dintre crestini. Aceste divergente, dupa cum marturiseste Eusebiu, s-au iscat si intre conducatorii Bisericilor din Orient si Occident. Asa cunoastem discutia purtata intre Sf. Policarp (episcop de Smirna) cu Anicet (episcopul Romei). Discutia nu a dus la nici un rezultat, datorita faptului ca fiecare tinea la obiceiul si practica Bisericii lui. Policarp se conforma practicii serbarii Pastilor dupa regula stabilita de Sfantul Ioan si de alti Apostoli, pe cand Anicet urma traditia predecesorilor.

Desi diferitele practici dintre crestini cu privire la data serbarii Pastilor nu atingeau esenta si semnificatia dogmatica a sarbatorii, totusi se simtea nevoia unei unitati intre crestini in aceasta privinta. Invierea fiind evenimentul central si esential al invataturii Bisericii, crestinii au tinut inca din primele veacuri sa o serbeze pe cat a fost cu putinta exact in ziua cand Mantuitorul a rupt legaturile mortii si a inviat cu slava. Mantuitorul a acceptat patimile si moartea pe cruce pentru toti oamenii, deci se cuvine ca toti sa-I serbeze sfanta Lui inviere la aceeasi data. Prin serbarea Pastilor la aceeasi data, se mai urmarea si indepartarea crestinilor de traditiile si de practicile iudaice.

Intre hotararile cu caracter canonic cu privire la data serbarii Sfintelor Pasti, avem chiar inainte de sinoadele ecumenice, canoanele Sfintilor Apostoli. Aceste canoane n-au fost asternute in scris de catre Sfintii Apostoli, insa ele ne redau in mod fidel invataturile Sfintilor Apostoli transmise pe calea traditiei apostolice.

In canonul 7 apostolic se hotaraste : "Daca vreun episcop, sau presbiter, sau diacon va sarbatori sfanta zi a Pastilor cu iudeii inainte de echinoctiul de primavara, sa se cateriseasca" .

Din textul canonului putem desprinde doua hotarari esentiale. Prima hotarare se refera la ierarhia bisericeasca si implicit la toti crestinii care aveau obligatia sa nu serbeze invierea Domnului in aceeasi zi cu Pasca iudaica. Cea de-a doua hotarare indicata de acest canon se refera la stabilirea "momentului astronomic pentru fixarea zilei, in care crestinii trebuie sa serbeze invierea lui Hristos si da ca norma hotaratoare echinoctiul de primavara".

Canonul 64 apostolic interzice clericilor si laicilor de a intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor spre a se ruga cu ei. Deci este interzisa comuniunea cu ereticii isi iudeii. Consideram ca si acest canon interzice crestinilor serbarea Pastilor cu iudeii. Ideea de mai sus ne apare si mai clar din cuprinsul canonului 70 apostolic. Canonul interzice episcopilor, preotilor si diaconilor ca si tuturor clericilor, postul iudaic, tinerea sarbatorilor iudaice sau primirea de daruri si de azima de la iudei. E clar, deci, ca in hotararea canonului se interzice crestinilor si orice comuniune cu evreii in ce priveste serbarea Pastilor".

Aceeasi idee se desprinde si din hotararea canonului 71 apostolic, care interzice orice comuniune religioasa a crestinilor cu iudeii. Primul Sinod ecumenic (325) s-a ocupat de problema serbarii Pastilor, dar aceasta problema nu e amintita in cele douazeci de canoane ale acestui sinod. Cei 318 Parinti adunati la Sinodul de la Niceea erau preocupati si de problema datei serbarii Sfintelor Pasti, datorita numeroaselor controverse care au avut loc in diferitele comunitati religioase.

Chiar imparatul Constantin cel Mare, care a cunoscut realitatea problemelor bisericesti din acea epoca, si care a convocat si patronat acest sinod ecumenic, era si el preocupat de rezolvarea acestei arzatoare probleme. Parintii intruniti in acest sinod intentionau sa formuleze hotarari care sa fie universal valabile, obligand pe crestini sa le observe si sa le duca la indeplinire. "Nu cunoastem in amanunt dezbaterile referitoare la data serbarii Sfintelor Pasti, ci consemnam numai rezultatul acestor dezbateri pe care il avem sintetizat in enciclica sinodului si in scrisoarea circulara a imparatului".

In enciclica sinodului adresata Bisericilor din Alexandria, Egipt, Libia si Pentapole, se spune ca : "Va vestim vestea cea buna a unitatii care a fost restabilita cu privire la Pasti. De fapt, la rugamintea voastra, noi am dezlegat in mod fericit aceasta problema".

Modul in care a fost dezlegata problema ne este dat in continuare cu acesti termeni : "Toti fratii din Orient, care altadata sarbatoreau Pastile cu evreii le vor sarbatori de acum inainte cu romanii, cu noi si cu toti cei care din toate timpurile le-au sarbatorit in acelasi timp ca noi".

Prin scrisoarea circulara a imparatului, se face cunoscut tuturor celor care n-au participat la sinod ca : "Atunci cand se va pune problema cu referire la ziua Pastilor, sa cugete toti ca este un lucru convenabil ca toata lumea sa sarbatoreasca invierea in aceeasi zi. De fapt, ce ar putea fi mai frumos si mai drept, decat sa vedem aceasta sarbatoare, care ne da nadejdea nemuririi, celebrata de catre toti intr-o intelegere deplina si in acelasi chip".

In continuarea scrisorii circulare, imparatul arata ca este un lucru rusinos ca pentru aceasta sarbatoare, care este cea mai sfanta dintre, toate, sa fie urmat obiceiul evreilor. Avand convingerea ca in cursul timpului crestinatatea a sarbatorit invierea Mantuitorului conform datinei bisericesti, primita, pazita si transmisa nealterata, incepand chiar cu primele zile ale patimilor, trebuie indepartat obiceiul evreilor, fiindca nu avem nimic comun cu acest popor . Imparatul considera ca o problema atat de importanta nu poate crea deosebiri pentru ca Mantuitorul nu ne-a lasat decat o zi de sarbatoare care este ziua rascumpararii noastre, adica a Sfintelor Sale Patimi, si n-a voit decat o singura Biserica.

In concluzie, Constantin cel Mare afirma ca hotararea unanima a Sfintilor Parinti este ca Sfanta sarbatoare a Pastilor sa fie tinuta de catre toti in aceeasi zi. Imparatul insa nu spune lamurit in care zi trebuie sarbatorita Invierea Domnului. Din enciclica sinodului, ca si din scrisoarea imparatului Constantin, se desprinde totusi faptul ca sinodul a convenit ca Sfintele Pasti sa fie sarbatorite in legatura cu cele doua fenomene astronomice, in vederea unei uniformizari a datei Pastilor in intreaga crestinatate, adica echinoctiul de primavara si luna plina.

In perioada Sinodului I ecumenic de la Niceea, notiunea de echinoctiu de primavara a castigat o adanca semnificatie teologica. Dupa o marturie din secolul IV, echinoctiul de primavara era "icoana" reprezentativa a timpului primordial prin care Dumnezeu a separat lumina de intuneric, poruncind in ziua a patra a creatiei ca aceasta lumina sa fie data de soaire, pentru zi, si de luna, pentru noapte. Din hotararea Sinodului I ecumenic, ca si din scrisoarea imparatului Constantin, nu putem afirma ca sinodul ar fi stabilit o anumita metoda sau regula pentru sarbatorirea Pastilor, dar putem reconstitui hotararile sinodului cu privire la data Pastilor anume :

- Aceasta sarbatoare trebuie sa fie celebrata in aceeasi Duminica de catre toate Bisericile ;

- Trebuie sa se tina seama de luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara ;

- Bisericile din Orient care se bazau pe calculul evreilor din acea vreme trebuie sa abandoneze aceasta practica.

Dupa Sinodul de la Niceea, problema serbarii Pastilor a continuat sa se puna din nou. Aceasta si datorita faptului ca intre Biserica romana si alexandrina s-au ivit neintelegeri cu privire la calculul pascaliei. Asa se explica faptul ca dupa 16 ani, la sinodul local din Antiohia (341), se reia discutia in legatura cu data serbarii Sf. Pasti.

In primul canon al celui de al patrulea sinod local tinut in Antiohia, se hotaraste ca dispozitiile Sinodului de la Niceea sa ramana valabile si nimeni sa nu indrazneasca a serba Pastile cu evreii. Canonul antiohian respectiv s-a emis datorita unor incalcari ale hotararii Sinodului de la Niceea, incalcari savarsite de unii episcopi din Asia Mica care serbau Pastile in acelasi timp cu iudeii. Textul canonului este acesta : "Toti cei ce indraznesc sa desfiinteze hotararea Sfan-tului si Marelui Sinod intrunit in Niceea in prezenta evlaviosului si de Dumnezeu prea iubitorului imparat Constantin, in privinta Sfintei Sarbatori a mantuitoarelor Pasti, sa fie excomunicati si lepadati din Biserica daca vor starui a se impotrivi din pofta de cearta impotriva celor bine hotarate, si acestea sa fie zise si pentru laici...". Hotararea cuprinsa in cel dintai canon de la Antiohia stabileste si pedepse: excomunicarea pentru laici si caterisirea pentru preoti, in cazul ca nu respecta hotararile Sinodului de la Niceea.

Tot ca urmare a nerespectarii hotararilor Sinodului de la Niceea, in cel de al cincelea sinod local tinut la Laodiceea Frigiei, s-a formulat canonul 37 si 38, care se refera in mod indirect la stabilirea datei Sfintelor Pasti. In canonul 37 se interzice praznuirea sarbatorilor impreuna cu iudeii si totodata se mai interzice si primirea de daruri de la iudei. Canonul 38 opreste primirea azimilor de la iudei si impartasirea cu paganatatile lor.

Tot in legatura cu data serbarii Sfintelor Pasti, dar mai ales cu modul de a se face cunoscuta aceasta data in Biserica, se ocupa si hotararile cuprinse, in unele canoane ale celui de al optulea sinod local din 419 tinut in Cartagina. Stim ca la Sinodul I ecumenic de la Niceea s-a hotarat ca episcopul Alexandriei sa se ocupe cu stabilirea datei Pastilor si sa o anunte tuturor Bisericilor. Aceasta pentru ca Alexandria era centrul astronomic cel mai important din acel timp. La sinodul din Iconiu (393) s-a hotarat ca Biserica din Africa "sa-si castige informa-tiunea de la Biserica Cartaginei in privinta zilei Pastilor. Hotararea aceasta a fost confirmata in sinodul din Cartagina din 397 si in sinodul din 419.

Sinodul din Cartagina tinut in 419, confirma prin canonul 51 hotararile cu privire la eparhiile din Africa care aveau indatorirea sa trimita cate doi reprezentanti la sinoadele tinute anual la Cartagina, in ziua de 21 august. In cadrul discutiilor acestui sinod, Biserica din Cartagina anunta episcopilor veniti din Africa data serbarii Pastilor din anul urmator. Episcopii la randul lor anuntau aceasta data credinciosilor pe care ii pastoreau.Aceeasi hotarare este luata si de canonul 73 al aceluiasi sinod de la Cartagina din 419.

Urmarind hotararile diferitelor sinoade, putem observa ca in Biserica a existat de la inceput o preocupare asidua pentru fixarea datei serbarii comune a Sfintelor Pasti si in consecinta pentru stabilirea unei concordante desavarsite in aceasta privinta, in toate Bisericile crestine. O preocupare de capetenie a fost si aceea de a se formula canoane prin care sa se interzica si sa se condamne sarbatorirea Pastilor in dependenta de Pastile iudeilor. Cu toate aceste stradanii, nu s-a putut realiza o unitate deplina in Biserica in legatura cu data serbarii Sfintelor Pasti.

Aceasta lipsa de unitate s-ar putea explica si prin faptul ca "nici Apostolii nici urmasii lor imediati n-au dat o norma precisa care sa prescrie modul serbarii Pastilor, asa cum a facut-o legea lui Moise pentru evrei... Apostolii nu si-au propus deci ca sa legifereze cu privire la zilele de sarbatoare, ci sa invete o cale dreapta a evlaviei fata de Dumnezeu... Dupa cum multe alte lucruri s-au statornicit dupa obicei pe regiuni, la fel sarbatoarea Pastilor a avut in cadrul diferitelor comunitati crestine celebrarea ei caracteristica plecand de la unele obiceiuri traditionale, datorita faptului ca nici un Apostol n-a fixat in privinta aceasta pentru nimeni vreo lege. Chiar faptele demonstreaza ca din vechime, sarbatoarea si-a gasit practica in diferitele comunitati (derivand) mai curand de la obicei decat de la lege". Chiar in secolul V istoricii Socrate si Sozomen, confirma ca existau inca deosebiri fata de hotararile Sinodului I de la Niceea, in legatura cu sarbatorirea Pastilor.

Cu toate acestea, in timpul unei lungi perioade de mai mult de un mileniu (525-1582) si mai ales intre sfarsitul secolului VIII si a doua jumatate a secolului XVI s-a stabilit "o unitate aproape perfecta in intreaga lume crestina relativ la sarbatorirea Pastilor -, aceasta unitate fiind intretinuta de unitatea calendarului".

Dupa cum se stie, calendarul nostru isi are originea in opera stiintifica a marelui astronom antic Sosigenes, care a intocmit un calendar la porunca imparatului roman Iulius Caesar, calendar de care avea nevoie la conducerea imperiului. Acest calendar a fost adoptat si de Biserica crestina pentru nevoile ei religioase, fiind cunoscut in istorie sub numele de calendarul iulian, dupa numele marelui imparat roman. Calendarul iulian, desi a fost foarte utilizat de Biserica, el avea totusi defectele lui, in comparatie cu calendarul astronomic.

In cele ce urmeaza, ne ocupam de aceasta problema a calendarului numai pentru a arata cum s-a incercat sa se stabileasca, termenul solar fix, adica echinoctiul de primavara si data variabila, anume aparitia lunii pline de primavara (luna pascala), adica prima luna plina de dupa echinoctiu.

Datorita calculului gresit al lui Sosigenes, calendarul iulian ramanea in urma fata de calendarul solar sau astronomic, ajungandu-se astfel ca in secolul XVI d.Hr., diferenta dintre echinoctiul real (astronomic) de primavara si cel civil sa fie de zece zile, lucru care a facut sa se calculeze gresit si luna plina, deci si data Pastilor. Aceasta ramanere in urma si defectiune a calendarului iulian, a fost observata de unii astronomi inca din veacurile XIII si XIV. Asa s-a ajuns la necesitatea indreptarii calendarului, fapt care a avut loc pe timpul papei Grigorie al XIII-lea, in anul 1582. Pana la aceasta data n-au existat diferente intre Rasarit si Apus in problema datei serbarii Sfintelor Pasti. Nici schisma din 1054 n-a putut separa cele doua Biserici in aceasta problema fiindca ambele erau de acord in folosirea aceluiasi calendar, care-si pastra inca structura lui originara.

"Reforma gregoriana a calendarului a rupt pentru prima data unitatea crestina cu privire la calendar, si la data serbarii Pastilor. Bisericile ortodoxe reprezentate atunci de patriarhul Constantinopolului, au refuzat reforma ca provenind dintr-o initiativa romano-catolica. Men-tinand deci calendarul iulian neindreptat, care era in urma pana atunci fata de calendarul astronomic cu zece zile, Bisericile ortodoxe au continuat sa celebreze sarbatoarea Pastilor urmand "stilul vechi" si tabelele lui pascale gresite, care indicau echinoctiul de primavara si luna pascala la date care nu mai corespundeau de multa vreme cu datele lor exacte, indicate de stiinta astronomica".

Reforma calendarului care s-a realizat in cele din urma de Conferinta interortodoxa de la Constantinopol din 1923, a complicat mai mult situatia. Bisericile ortodoxe care au acceptat acest calendar indreptat, au cautat totusi ca in privinta datei Pastilor sa se mentina in vechiul stil combinat cu noul calendar. Astfel, s-a ajuns la un calcul mixt in sensul ca sarbatorile cu data schimbatoare ca si sarbatoarea Pastilor sa se tina sub vechiul stil, iar sarbatorile cu data fixa sau neschimbatoare sa se tina dupa calendarul indreptat.

"Nici conferinta interortodoxa de la Moscova, din anul 1948, n-a adus nimic nou in aceasta problema. In ce priveste data serbarii Pastilor s-a hotarat mentinerea vechiului stil in toate Bisericile ortodoxe. In problema calendarului s-au formulat recomandari ca toti ortodocsii, indiferent de nationalitatea lor, sa tina si sa respecte calendarul Bisericii Ortodoxe de pe teritoriul in care se afla.

De aceea, s-a ajuns ca unicul calendar care era utilizat la inceput de catre intreaga crestinatate sa fie astazi frant in mai multe variante, care explica lipsa de unitate a crestinilor si in sarbatorirea Sfintelor Pasti. La aceasta scindare a calendarului au contribuit si unele neintelegeri confesionale, precum si faptul ca unele Biserici au ridicat problema calendarului la rangul de dogma".

Problema pascala nu este o problema dogmatica, dar ea priveste ordinea in Biserica. Nu sunt prescriptii canonice cu privire la calendar, ci numai hotarari canonice care privesc data serbarii Sfintelor Pasti. Problema datei Pastilor nu include in sine o schimbare in cult sau in doctrina, ci ea se refera mai mult la stradania Bisericii de a se ajunge la stabilirea unei date comune a serbarii Pastilor.

In cadrul Bisericii Ortodoxe, problema calendarului si a datei serbarii Sfintelor Pasti a fost obiectul Comisiei interortodoxe de la Vatoped din anul 1930. Problema s-a discutat ulterior si in cadrul altor conferinte, congrese, simpozioane, intruniri si colocvii. In cadrul ecumenismului crestin se cere uniformizarea intregului calendar si fixarea unei date stabile pentru sarbatorirea Pastilor. Amintim in acest sens Conferinta panortodoxa de la Rhodos, din anul 1961 si cea de a- IV-a Conferinta panortodoxa tinuta la Chambesy, in anul 1968.

Pe linia adoptarii unui calendar comun au avut loc si cele doua simpozioane la Roma, in mai 1969, sub egida romano-catolicilor, la care au participat si ortodocsii, si la Atena in iunie 1969, sub egida ortodoxa la care au participat si romano-catolicii.

A IV-a Conferinta panortodoxa de la Chambesy din anul 1968 la Centrul ortodox al Patriarhiei ecumenice, a incredintat studiul acestei teme privind prcblema calendarului, Bisericii Ortodoxe Ruse si Bisericii Greciei. Studiul trebuia sa cuprinda si problema sarbatoririi comune a Pastilor de catre toti credinciosii in aceeasi Duminica. Comisia pregatitoare a Sfantului si Marelui Sinod reunita intre 16-28 iulie 1971 a tinut cont de raportul prezentat de Biserica Rusiei si Greciei, precum si de observatiile altor Biserici.

La Congresul de la Chambesy-Geneve, care s-a tinut intre 28 iunie si 3 iulie 1977 s-a studiat iarasi problema unei sarbatoriri comune a Pastilor de catre toti crestinii in aceeasi Duminica.

De fapt, Congresul de la Chambesy-Geneve tinut intre 28 iunie si 3 iulie 1977, a fost convocat de catre Secretariatul pentru pregatirea proiectatului Mare Sinod Ortodox, conform hotararii primei Conferinte panortodoxe preconciliare tinuta la Chambesy, intre 21 si 28 noiembrie 1976. Ortodoxia doreste sa sarbatoreasca Sfintele Pasti cu toti crestinii impreuna. Pe de alta parte, Congresul a trebuit sa tina seama de dificultatile pastorale care exista in unele Biserici locale, dificultati pe care Biserica trebuie sa le cerceteze cu atentie sub toate unghiurile. Biserica va avea grija sa tina seama de imperativele pastorale actuale ale Ortodoxiei in Orient.

Concluziile acestui Congres prezinta o importanta deosebita pentru problema de care ne ocupam. Astfel se precizeaza ca au existat propuneri privind sarbatorirea Sfintelor Pasti intr-o Duminica fixa. Cele doua propuneri mai semnificative au fost acelea in favoarea celei de a doua Duminici din aprilie si aceea in favoarea Duminicii care urmeaza a doua sambata din aprilie. Desi unele Biserici au sprijinit aceste propuneri, grija pastorala a prevalat pentru a inlatura aceasta indoita propunere care risca sa provoace schisma in unele Biserici ortodoxe. Asemenea propuneri tradeaza litera hotararilor de la Niceea si intreaga traditie ortodoxa care consta in aceea ca Pastile sa fie sarbatorite in Duminica care urmeaza luna plina dupa echinoctiul de primavara.

Se constata ca computul actual al Pastilor, bazat pe vechiul calendar iulian, a devenit in zilele noastre inexact; de fapt, acest calendar a ajuns in zilele noastre la o intirziere de 13 zile fata de timpul solar : echinoctiul de primavara care de fapt corespunde cu 21 martie, se considera gresit avand loc la 8 martie dupa acest calendar pe stil vechi. Tablele lunare ale pascaliei, care mai sunt in vigoare pentru stabilirea lunei pline, prezinta luna plina in intarziere cu cinci zile. Aceasta intarziere va creste cu timpul.

De aceea, Congresul recomanda, in unanimitate, apropiatei Conferinte Panortodoxe premergatoare Marelui Sinod Ortodox sa incredinteze unei comisii de astronomi fixarea Duminicii care urmeaza dupa prima luna plina de echinoctiul de primavara pentru o durata cat mai lunga posibila.

O asemenea initiativa din partea Bisericii Ortodoxe va contribui la stabilirea universala a datei Pastilor pentru toti crestinii. A treia concluzie a acestei consultatii de la Chambesy afirma ca formula de la Niceea pentru stabilirea datei Pastilor crestine, fara sa se refere in mod explicit la Pastile iudaice, le aminteste in mod indirect specificand luna plina dupa care Duminica ce urmeaza trebuie sa fie Pastile crestine.

In spiritul Primului Sinod ecumenic, Comisia interortodoxa pregatitoare pentru Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (1971) recomanda: "Sa se studieze in comun cu crestinii neortodocsi problemele referitoare la calendar si la sarbatoarea Pastilor, pentru a se ajunge in viitor la sarbatorirea simultana, dorita de toti, de intreaga lume crestina a marilor sarbatori crestine".

Comisia a III-a din cadrul primei Conferinte panortodoxe preconciliare tinuta la Chambesy, intre 21-28 noiembrie 1976, a studiat problema serbarii comune a Pastilor, prezentata ca a patra tema a Conferintei formulata astfel : "Cercetarea problemei pentru sarbatorirea comuna a Sfintelor Pasti de catre toti crestinii in acesasi Duminica". Comisia a prezentat un raport, elaborat intr-un spirit de responsabilitate, in care sunt concretizate si sintetizate aspiratiile ecumenice contemporane si dorinta de unitate a tuturor crestinilor. Comisia n-a insistat asupra fondului problemei, ci numai asupra oportunitatii de a inscrie sau nu acest punct pe ordinea de zi a viitorului Mare Sinod panortodox".

Delegatii au scos in evidenta unele puncte referitoare la aceasta problema. Este relevata problema dimensiunii pastorale a serbarii comune a Pastilor. Se mentioneaza in raportul respectiv ca din punct de vedere sociologic, o modificare a datei serbarii Pastilor ar fi cauza de dezbinare in sanul Bisericii, care ar duce la tulburari si nemultumiri. Credinciosii nu sunt pregatiti pentru o asemenea schimbare. Se manifesta grija fata de integritatea Bisericii Ortodoxe.

Un alt punct care se desprinde din cuvantul delegatilor intruniti in aceasta Comisie este acela ca Bisericile ortodoxe trebuie sa ramana credincioase hotararilor Sinodului de la Niceea cu privire la data serbarii Sfintelor Pasti. Nerespectarea hotararilor Primului Sinod ecumenic comporta riscul de razvratire a credinciosilor. In continuare se arata ca cererea pentru sarbatorirea comuna a Pastilor nu provine din initiativa Bisericii Ortodoxe, ci este o problema cu implicatii exterioare. In momentul actual Biserica Ortodoxa nu simte nevoia unei schimbari a datei serbarii Sfintelor Pasti. In raportul Comisiei se face mentiunea cu privire la crestinii din diferite zone geografice, precum si la situatia Bisericilor Ortodoxe care au adoptat noul calendar.

O problema care ar trebui rezolvata este si aceea referitoare la masura in care acceptarea noului calendar de catre Bisericile Ortodoxe, care astazi urmeaza calendarul vechi, este o conditie absolut necesara in vederea celebrarii comune a Pastilor. In legatura cu aceasta. Comisia interortodoxa din 1971, zice in raportul sau : "Calea cea mai buna de urmat, deci pentru a rezolva problema calendarului si a Pastilor, este ca toate Bisericile Ortodoxe locale sa accepte noul calendar ortodox, in ceea ce priveste sarbatorile mobile si Pastile. Hotararea panortodoxa asupra calendarului comun si asupra sarbatorii comune a Pastilor va trebui sa fie obligatorie pentru toate Bisericile ortodoxe locale.

Cu toate acestea, Comisia interortodoxa pregatitoare, recunoaste existenta unor dificultati pastorale in anumite Biserici locale (dupa cum se vede in raportul Bisericii ruse, in declaratia Bisericii Serbiei si in aceea a Patriarhiei Ierusalimului) si propune ca aceasta hotarare, in ceea ce priveste timpul si metoda, sa fie aplicata dupa discernamantul Bisericilor locale".

In discutiile care au avut loc in Chambesy-Geneve in 1977, unii participanti au sustinut ca ar fi inacceptabila stabilirea unei date fixe pentru sarbatoarea Pastilor, altii au afirmat ca sarbatoarea comuna a Pastilor trebuie sa constituie o problema care urmeaza a fi studiata de specialisti.

Problema serbarii Sfintelor Pasti este totusi o problema actuala, intrucat dupa douazeci de veacuri de traire crestina, crestinatatea cauta mereu solutii, care sa fie acceptate de toate Bisericile, pentru stabilirea unei date comune in vederea sarbatoririi Sfintelor Pasti in aceeasi zi. Este o dorinta exprimata in repetate randuri.

Problema, fiind numai o problema de cult, toate sinoadele care s-au ocupat de data serbarii Sfintelor Pasti au pus in primul rand accentul pe grija Bisericii, ca Pastile crestine "sa-si pastreze toata independenta lor fata de Pastile iudeilor, care au fost numai o prefigurare a Pastilor crestine".

Se stie ca in Biserica veche s-a. acceptat pana la urma principiul sarbatoririi Sfintelor Pasti la aceeasi data. Calendarul, nefiind o problema dogmatica, ci se cauta ca prin el sa se intareasca unitatea in cadrul Bisericilor ortodoxe. Unica solutie este ca aceste Biserici sa intre, prin adoptarea calendarului indreptat si sa ramana in formulele vechi ale Sinodului I ecumenic de la Niceea. Nu se poate merge pe doua calendare. Se cere imperios ca sa se intre in fagasul adevarat al Ortodoxiei, introducand in noul calendar pascalia de veacuri a Bisericii. Daca se pastreaza calendarul indreptat alaturi de vechea pascalie, Sfintele Pasti pot cadea intre 3 - 8 mai, fiind incalcate unele din randuielile ortodoxe. De aceea, pascalia trebuie revizuita, si reasezata potrivit ultimelor rezultate stiintifice.

Dovada ca, prin indreptarile de pana acum ale calendarului, nu s-au adus schimbari in problemele credintei, sunt sfintele slujbe ale tuturor sarbatorilor noastre, care au ramas mereu aceleasi pana acum. Si cat de frumos si edificator ar fi ca in loc de a le praznui cu intarzierea de pana acum, sa le praznuim la vremea pe care o arata semnele anului celui adevarat, ceresc, asa cum au hotarat Sfintii Parinti de la Niceea si asa cum le praznuiau crestinii atunci. Canoanele formulate atunci au urmarit randuiala si practica sarbatoririi Pastilor "asa cum a fost primita si pazita din timpul mortii si invierii Domnului nostru Iisus Hristos, independenta de serbarea Pastilor iudaice". In viata Bisericii, au existat perioade in care crestinatatea intreaga serba Sfintele Pasti la aceeasi data. Deosebirile s-au ivit odata cu indreptarea calendarului, pentru ca unii crestini nu au inteles ca aceasta problema nu este de natura sa prejudicieze mantuirea, ci, dimpotriva, armonia, pacea, intelegerea conduc la mantuire.

Sarbatoarea Pastilor fiind o sarbatoare a intregii crestinatati, ea trebuie sa uneasca si sa stranga in intelegere si armonie pe toti crestinii "in jurul steagului biruitor al lui Iisus Hristos". Este, deci, de dorit ca intreaga crestinatate sa serbeze aceasta mare sarbatoare in aceeasi zi.

Multi sunt de parerea ca o reforma calendaristica ar constitui un act de mare insemnatate cu privire la pacea confesionala, la intelegerile dintre Biserici, iar calculul datei serbarii Pastilor s-ar pune de acord cu cuceririle pe linia progresului stiintific actual.

Cu privire la data serbarii Sfintelor Pasti Mitropolitul Damaskinos de Tranoupolis, in cuvantarea adresata congresistilor la Chambesy-Geneve, 28 iunie - 3 iulie 1977, in numele Patriarhului ecumenic Dimitrios I, spunea : "Este dureros ca privitor la problema calendarului nu exista unitatea care ar trebui in Ortodoxie. Varietatea riturilor si a obiceiurilor eclesiale constituie un fenomen acceptabil pentru Biserica Ortodoxa atata timp cat prin aceste forme exterioare se exprima unitatea organica, interioara a Ortodoxiei in totalitatea ei. Dar in ce priveste problema calendarului, varietatea formelor constituie un fenomen pagubitor, fiindca provoaca o slabire a acestei unitati".

Hotararea sinodului de la Niceea n-a fost aceea de a determina intr-un mod precis data Pastilor, ci de a elimina dezacordul existent in Biserica in acel moment, statornicind invierea ca simbol al unitatii. De aceea mai ales azi, dupa douazeci de veacuri de viata crestina, dupa framantari si discutii duse uneori pana la schisma, Invierea Domnului trebuie sa devina simbol al unitatii tuturor crestinilor.

Cuvintele Mantuitorului sunt, in aceasta privinta, norme de urmat : "Ramaneti intru Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine... Daca paziti poruncile Mele, veti ramane intru iubirea Mea, dupa cum si eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman intru iubirea Lui" (Ioan 15, 4, 10).

Bisericile trebuie sa se angajeze in gasirea unei formule potrivite, care sa fie acceptata de intreaga crestinatate pentru serbarea Pastilor la aceeasi data in scopul strangerii si pastrarii unitatii crestine, "fara insa ca aceasta sa afecteze in vreun fel credinta si invatatura Bisericii, formulata ele catre sinoadele ecumenice si pastrata prin traditie".

Parintele Liviu-Claudiu Moisiu

 

 

 

• Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
  Publicat in : Duminica Sfintilor Parinti de la Sinodul I Ecumenic
• Duminica Parintilor de la Sinodul VII Ecumenic
  Publicat in : Predici - Predica