Chipul liturgic al Sfantului Benedict de Nursia

Chipul liturgic al Sfantului Benedict de Nursia Mareste imaginea.

Nu cred că este de prisos niciodată să reconstituim icoana „în cuvânt" a câte unui Sfânt, aşa cum ne-o aduce dinainte prăznuirea lui în text liturgic. Prea adesea, luaţi de admirarea gestului liturgic sau de anonimatul unei Vecernii peste săptămână, textul Mineiului sau al altor cărţi de slujire rămâne ascuns, neascultat. Pe de altă parte, credem că o prezentare fundamentată pe text liturgic poate readuce dinaintea preoţimii noastre şi a cateheţilor săi nevoia reasumării predicii liturgice, eludată foarte mult în ultima vreme. Am încercat să facem aceasta cu fiecare carte prin care am prezentat viaţa sau opera câte unui Sfânt Părinte, nu din dorinţa de a umple pagini, ci de a readuce dinaintea cititorului contextul textual al venerării liturgice a acestora.

Mineiul pe luna Martie cuprinde, la data de 14 martie, slujba „Cuviosului părintelui nostru Benedict".

Cântarea dintâi a Vecerniei deschide arpegiul preamăririlor duhovniceşti, identificând şi prima trăsătură de caracter misionar-duhovnicesc pentru care Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului: „Cu credinţă şi cu dragoste adevărată, lepădându-te de lume, părinte cuvioase, din tinereţe, bucurându-te, ai urmat lui Hristos Celui răstignit; şi cu multe nevoinţe omorându-ţi trupul, ai luat din destul harul vindecărilor şi cel de a face să înceteze neputinţele cele de multe feluri, alungând duhurile vicleniei, preaminunat fiind". Remarcăm aşadar că primul mesaj liturgic pe care-l transmite cântarea bisericii este legat de lepădarea de lume, de tinereţea vârstei alegerii făcute - de a urma lui Hristos - şi de aspectul taumaturgic al lucrării sale. Ni se pare că nu întâmplător memoria pastorală ortodoxă reţine întocmai aceste aspecte ale vieţii Sfântului. Astfel că o colecţie de texte cu întâmplări din vieţile sfinţilor, editată dintâi la Atena, în 2005, consemnează la capitolul „Ispitele şi biruinţele Cuviosului Benedict" doar minunile cu privire la dărâmarea zidului peste monahul începător şi la aprinderea bucătăriei. Desigur, avem de a face cu o colecţie de texte alese, dar adevărul este că aceste amănunte de viaţă şi intervenţie pastorală se reţin mai lesne pe retina memoriei credinciosului, mai lesne decât construcţia dogmatică sau morală a vieţii unui părinte duhovnicesc. De altfel, textul Vecerniei consemnează mai departe: „Ca Ilie odinioară, ploi ai făcut să coboare din cer cu rugăciunea ta cea dumnezeiască, Părinte, şi ai făcut ca vasul să izvorască untdelemn; pe morţi ai înviat şi nenumărate minuni ai săvârşit, cuvioase, spre slava lui Dumnezeu şi Mântuitorului. Pentru aceasta prăznuim cu dragoste dumnezeiasca ta pomenire". Remarcăm cum cercul făptuirilor pe care Mineiul le consemnează se dilată, reuşind să suscite atenţia auditorului, făcându-ne astăzi să înţelegem cum construcţia textuală a mărturiei era determinată de un complex artificiu pedagogic, povestea fiind reţinută cu uşurinţă şi transferată meditaţiei şi de acolo făptuirii.

Poate de aceea fraza liturgică a cântării liturgice din compunerea Canonului reţine, asemenea unor flash-uri, dimensiuni iconologice ca acestea: „Legii lui Dumnezeu plecându-te, întru tot fericite, prin ostenelile înfrânării ai veştejit săltările patimilor şi cu darul nepătimirii te-ai îmbogăţit", sau „sufletul tău umplându-se de apele cele vii ale Sfântului Duh, Benedict, a izvorât râuri de tămăduiri, care au uscat răutatea patimilor", ori „umblând pe cărarea cea strâmtă, te-ai sălăşluit în lărgimea raiului şi măiestriile demonilor şi căile cele fără rânduială le-ai strâm-torat". Dar sinteza cea mai bine articulată ne este dată de textul Sedelnei, care spune: „Sihăstrind în chip plăcut lui Dumnezeu, ai trăit în virtute şi ai primit darul vindecărilor, Benedict, săvârşind lucruri minunate şi înfricoşătoare. Şi adunând mănăstire sfântă, ai adus Domnului mulţime de oameni care se mântuiesc, preafericite. Slavă lui Dumnezeu, Celui Ce te-a strălucit pe tine; slavă Celui Ce a săvârşit prin tine tuturor tămăduiri". Este lesne de remarcat cum aspectul mistic al iconologiei textuale se naşte prin parametrii ascetici ai efortului duhovnicesc al Sfântului. De aceea, după o doxologie a Crucii („Pironit fiind pe Cruce de cei fără de lege, Mântuitorule, şi coasta împungându-Ţi-se de suliţa ostaşilor, Preacurata se tânguia cu amar, şi de multa şi înfricoşătoarea Ta răbdare spăimântându-se, striga: Slavă bunătăţii Tale! Slavă Ţie, Celui ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori!"), imnograful a fixat pe retina memoriei sinaxei liturgice texte care leagă fundamental asceza propovăduită şi, mai ales, trăită de Sfântul Benedict, de asceza Jertfei Mântuitorului, de partea de sacrificiu luminos pe care aceasta o descoperă lumii aflate în tensiunea aşteptării unui Mântuitor. Astfel, Cântarea a 4-a consemnează: „Răstignindu-te tu patimilor şi lumii, cugetătorule de Dumnezeu, părinte Benedict, ai slujit lui Hristos, Celui Ce pe cruce mâinile Şi-a întins de bunăvoie; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre!"; iar mai apoi consemnează: „Prin nevoinţele înfrânării, cuvioase, ţi-ai omorât mădularele trupului; pe morţi cu rugăcinea ta i-ai înviat şi celor slăbănogi le-ai dăruit bună alergare, celor ce cu credinţă te socoteau vrednic de minunare, şi toată boala ai tămăduit, părinte".

Lucrarea învăţătorească a Părintelui Benedict este şi ea conservată în textul liturgic, făcând parte din preaplinul de har din care Sfântul s-a adăpat: „Sufletele cele uscate şi sterpe le-ai făcut roditoare cu cuvântul tău cel viu, cuvioase, şi cu arătarea minunilor păstor pus de Dumnezeu ai fost şi podoabă preafrumoasă a călugărilor". Acestei lucrări pământeşti, mistica liturgică îi construieşte o continuare fericită, în rugăciunea adusă pentru tot sufletul omenesc, căci cântarea consemnează: „Mai mult decât razele soarelui ai strălucit, părinte, împlinind poruncile lui Dumnezeu, şi te-ai mutat către Lumina cea neînserată, rugându-te ca să dea izbăvire de păcate celor ce cu credinţă te cinstesc, Benedict, pururea pomenite". Aceasta apare drept urmarea unui firesc dumnezeiesc, natural Duhului, descris astfel de textura liturgică a prăznuirii: „înfrumuseţându-te cu frumuseţile dumnezeieştilor fapte bune, te-ai mutat către cămările cele frumoase, părinte, ca să fii împreună cu Dumnezeu şi să te bucuri de frumuseţea Lui, întru toţi vecii"40, frumuseţea raiului fiind nu doar răsplata înfrumuseţării cu minunate fapte bune în viaţa aceasta, ci şi a coagulării unei vieţi monahale distinse, fundamentate: „Cu cuvioasele tale osteneli ridicat-ai mănăstire cu mulţi călugări, care rămâne în veac, înconjurată cu zidurile apărărilor tale, supunându-se întru toate celor bine orânduite de tine, vrednicule de laudă".

Nu se poate ca ascultând cântarea sau citirea Canonului la strană să rămâi insensibil la doxologia prin care Biserica îşi prăznuieşte Sfântul: „Cât de strălucită este viaţa ta, fericite! Cât de luminată este petrecerea ta cinstită, prin care cetele călugărilor le-ai atras spre cunoştinţa cea mântuitoare!" De aici lecţia duhovnicească pe care Ortodoxia o doreşte plinită de către fiecare credincios, anume aceea a trăirii după exemplul pe care Sfântul îl oferă omului care-şi ia în serios mântuirea. Cu alte cuvinte, ca şi în cazul tuturor celorlalţi sfinţi, nu simpozioanele şi conferinţele ce le sunt dedicate sunt cea mai fericită formă de veneraţie, cât schimbarea vieţii după modelul lor, viaţa devenind viată în Hristos.

Sfantul Grigorie cel Mare
Viata Sfantului Benedict de Nursia, Editura Agnos

Cumpara cartea "Viata Sfantului Benedict de Nursia"

.

28 Aprilie 2015

Vizualizari: 230

Voteaza:

Chipul liturgic al Sfantului Benedict de Nursia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE