Viata Sfantului Mina

Viata Sfantului Mina Mareste imaginea.

 Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Maximian si era din Egipt, ostindu-se in cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc in Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca sa vada cinstirea cea ratacita a idolilor, s-a suit in munte si s-a curatit pe sine cu postiri si cu rugaciuni. Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie.


Din minunile Sfantului Mina

Mergand odata un crestin ca sa se inchine in biserica acestui Sfant Mina, a gazduit la o casa de straini; iar stapanul acelei case, cunoscand ca gazduitul avea bani in sanul sau, s-a sculat in miezul noptii si l-a omorat. Apoi taindu-l bucati le-a pus intr-o cosnita si a ascuns-o in camara sa cea mai dinauntru, asteptand ca sa se faca ziua. In vreme ce ucigasul se afla in nevointa si in ingrijorare, cum si unde si cand sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l inteleaga cineva, iata i s-a aratat lui Sfantul Mina, calare in chip de ostas si cercetandu-l ce s-a facut cu strainul care gazduise acolo; iar ucigasul adeverea ca nu stie nimic. Atunci sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat inauntrul casei celei mai ascunse si, afland cosnita si scotand-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigasul de frica, fara de glas si ca un uluit facandu-se, s-a aruncat pe sinesi jalnica cadere la picioarele sfantului. Iar sfantul, punand la loc toate membrele ucisului si facand rugaciune, a inviat mortul si i-a zis lui: "Da lauda lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicandu-se ca din somn si cugetand cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si care-l inviase. Si dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfantul banii de la el si i-a dat omului pe care-l inviase, zicandu-i: "Du-te frate in calea ta. Si, intorcandu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi, sfatuindu-l, si pe langa acestea iertand greseala lui si facand rugaciune pentru dansul, a incalecat calul si s-a facut nevazut.


Alt crestin bogat s-a fagaduit sa faca sfantului un disc de argint. Deci mergand la argintar, i-a zis sa faca doua discuri si pe unul sa scrie numele sfantului, iar pe celalalt numele sau. Si dupa ce le-a facut pe amandoua, fiindca discul sfantului se parea mai stralucitor si mai placut, crestinul acela a oprit discul sfantului pentru sine, uitand de scrierea numelui sfantului. Si s-a intamplat sa faca calatorie pe mare. Deci pe cand cina, a adus sluga la masa discul sfantului plin de bucate, iar acel nesimtit si neevlavios crestin manca din bucatele cele din disc fara sfiala si fara cucernicie. Deci dupa ce s-a ridicat masa, a luat sluga discul ca sa-l spele in mare, dar discul, alunecand din mainile slugii, a cazut in adancul marii. Dupa aceea sluga inspaimantandu-se si mult temandu-se, inca si cu totul amortind si buimacindu-se, a cazut si el in mare. Stapanul sau vazand acestea, se tanguia, zicand: "Vai mie, ticalosul! caci dorind discul sfantului, pe langa disc mi-am pierdut si sluga. Ci Tie, Doamne, dau fagaduinta aceasta, ca de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tau, Sfantului Mina, impreuna cu celalalt disc si pretul discului sfantului, ce s-a cufundat in mare". Deci iesind din caic, se uita pe tarmurile marii, asteptand si nadajduind sa vada mort trupul slugii ce-l cauta. Asadar, acolo unde privea el cu sarguinta, o, minune!, a vazut pe sluga sa vie iesind din mare si tinand in mainile sale discul sfantului. Deci vazandu-l pe el s-a spaimantat stapanul si a strigat cu mare glas propovaduind minunea sfantului. Iar cei ce erau in caic au iesit toti afara si, vazand pe sluga ca tinea in maini discul, s-au minunat mult si au slavit pe Dumnezeu. Si-l intrebau cum a scapat din mare. Iar sluga le povestea, zicand: "Indata ce am cazut in mare, a venit un om frumos si alti doi impreuna si m-au apucat si, umbland impreuna cu mine, ieri si astazi am venit pana aicea.


Si o femeie oarecare, silita fiind de catre oarecine spre amestecare de rusine, s-a dus la sfantul si a cerut ajutorul sfantului, care nu a trecut-o cu vederea, caci, pilduind pe cel ce o silnicea, nevatamata a pazit femeia: acela, legandu-si calul de piciorul sau, silea pe femeie. Iar calul, salbaticindu-se impotriva stapanului sau, nu numai l-a impiedicat pe el de la nelegiuita fapta, ci si l-a tarat pe el pe pamant, neoprindu-se pana ce nu a ajuns la biserica sfantului. Si acolo cu mare glas necheza, incat pe multi oameni i-a facut sa iasa afara si sa vada. Caci sarbatoare fiind atuncea, multime de oameni se adunasera la biserica. Deci cel ce a patimit aceasta, vazand adunarea poporului si calul sau care si mai mult se salbaticea, si simtindu-se fara nici un ajutor de la nimeni, temandu-se ca nu cumva sa sufere ceva mai rau de la calul sau, fara sa se rusineze si-a marturisit inaintea tuturor pacatul si indata calul s-a linistit si a stat imblanzit. Iar calaretul dezlegandu-se a intrat in biserica sfantului si cazand la pamant se ruga lui ca sa nu fie inca mai mult pedepsit.


Un schiop oarecand si o femeie muta staruind in biserica sfantului impreuna cu altii multi spre a se vindeca, la miezul noptii toti fiind cuprinsi de somn, s-a aratat sfantul si a zis schiopului: "Du-te acum cand este liniste si apuca-te de haina femeii mute si te vei vindeca"; iar el ducandu-se si apucand-o de haina, aceea tulburandu-se a strigat, batandu-si joc oarecum de schiop si s-a vindecat dezlegandu-i-se limba, iar schiopul, rusinandu-se, indata s-a sculat si a inceput sa fuga. Si intelegand amandoi minunea ce s-a facut, au slavit pe Dumnezeu.


Un evreu oarecare, avand prieten pe un crestin, cand pleca in calatorie undeva departe, de multe ori lasa la crestin multi bani. Lasand acestuia oarecand o punga cu cinci sute de monede, cugeta crestinul in inima sa ca sa tagaduiasca amanetul, ceea ce a si facut prin fapta. Caci venind evreul si cerandu-si banii dupa obiceiul lor, crestinul n-a voit sa-i dea, zicandu-i: "Tu aceasta data n-ai lasat nimic la mine; de ce ceri de la mine?" Iar evreul, auzind aceasta fara de nadejde, s-a tulburat cu totul; iar mai pe urma, venindu-si intru sine, a zis catre crestin: "Fiindca nimeni n-a vazut cand ti-am dat banii, juramantul sa dezlege pricina noastra, si cerea ca prin sfantul sa se vadeasca care este mincinosul". Deci, cu invoire s-au dus amandoi la biserica Sfantului Mina, si indata crestinul a facut juramant si sustinea tagaduirea amanetului. Si dupa juramant, au iesit amandoi din biserica si si-au incalecat caii. Iar calul crestinului mergea cu neoranduiala si se salbaticea impotriva stapanului sau si, muscand zabala, ingrozea ca va pricinui amara moarte calaretului; si deodata l-a aruncat jos la pamant, insa nu i-a vatamat trupul, ci si-a pierdut numai basmaua, impreuna cu o cheie si cu pecetea lui cea de aur. Apoi iarasi incalecand, mergea impreuna cu evreul, care nesuferind paguba se intrista foarte pe cale si ofta din adancul inimii. Atunci crestinul zice catre evreu: "O prietene, fiindca locul acesta este potrivit, sa ne pogoram de pe cai si sa mancam paine". Iar dupa ce a inceput sa manance, iata dupa putin vede crestinul pe sluga sa venind si tinand cu o mana punga evreului si cu cealalta cheia impreuna cu basmaua sa; pe care vazandu-le s-a inspaimantat. Si a zis catre sluga: "Ce este aceasta?" Iar sluga a raspuns: "Un ins oarecare infricosator a venit la stapana mea si, dandu-i ei cheia impreuna cu basmaua ta, a zis catre dansa: "Cu mare grabire trimite punga evreului ca sa nu se primejduiasca barbatul tau". Si iata luand-o am venit catre tine dupa porunca". Atunci evreul s-a umplut de bucurie si s-a intors impreuna cu crestinul la sfantul. Si evreul se ruga ca sa fie botezat ca cel ce a fost insusi vazator la acest fel de minune. Iar crestinul cerea sa ia iertare pentru ca a maniat pe Dumnezeu prin juramant mincinos. Deci amandoi primind precum au cerut, unul botezul si celalalt iertare, s-au intors la ale lor bucurandu-se

25 Mai 2012

Vizualizari: 10334

Voteaza:

Viata Sfantului Mina 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE