Sfanta Arghira

Sfanta Arghira Mareste imaginea.

Sfanta Neomartira Arghira, nascuta in Prusia Bitiniei (astazi orasul Bursa din Turcia) in jurul anului 1692, praznuita la 30 aprilie, a suferit martiriul aproape in aceeasi perioada cu Sfintii Brancoveni.

Gheorghe si Suzana, parintii sfintei, au fost ortodocsi bizantini foarte virtuosi si iubitori de Dumnezeu. Crescuta si educata in credinta ortodoxa, Sfanta Arghira si-a insusit temeinic inca din copilarie dragostea de Dumnezeu si devotamentul fata de neamul sau. In acele vremuri, inca mai locuiau greci ortodocsi pe meleagurile Asiei Mici si, in lupta pentru supravietuire a micii comunitati de origine bizantina, urmasii bizantinilor erau foarte atenti la formarea fiecarei familii.

Frumoasa Arghira s-a casatorit cu un tanar grec, insa dupa Sfanta Cununie a fost supusa la multe presiuni de un pasa - eparhul din Bursa din acele vremuri.

Acesta o forta sa-si abandoneze sotul si credinta pentru a o lua in haremul sau. La sfatul parintilor, Arghira, insotita de sotul sau, a plecat din cetatea natala la Constantinopol, la rudele si cunoscutii familiei. Din relatarile grecilor se stie ca prigonitorul care o urmarea nu a renuntat si, folosind puterea si persecutia asupra rudelor tinerei Arghira, a aflat de plecarea ei si a trimis soldati pentru a o aduce cu forta in randul femeilor sale. Atunci, cartierele locuite de grecii ortodocsi constantinopolitani au fost aprig controlate pana ce prigonitorii au gasit-o pe Sfanta Arghira. Pentru ca nu a vrut sa renunte la credinta in Mantuitorul Iisus Hristos, iar grecii o aparau, asupritorii au folosit bratul legii si au acuzat-o pe nedrept de revolta si insulta la adresa religiei otomane si astfel au condamnat-o la inchisoare pe viata. Parintii ei au incercat zadarnic sa obtina o judecata dreapta pentru eliberarea fiicei lor, dar nu au reusit. Se spune ca Arghira, cand era in inchisoare, a fost amenintata ca nu poate sa fie libera decat in conditiile in care renunta la credinta crestina si accepta sa devina sotia pasei din Bursa. De aceea, ea a trimis vorba parintilor ca nu-i foloseste sa fie libera daca este fortata sa devina pagana si ramane in inchisoare, dar ramane a lui Iisus Hristos.

Contemporana cu Sfintii Martiri Brancoveni
In aceeasi perioada, pentru credinta au suferit si Sfintii Martiri Brancoveni. In anul 1714, Sfanta Arghira era deja de cativa ani in temnita crunta pentru femei ce se afla in Prikydion - Haskoy.

Persecutia si suferinta din inchisoare au fost grele pentru Sfanta Arghira, care atunci cand avea voie cosea cu acul si tesea camasile rupte ale celorlalte femei inchise. Din marturia gardienilor, se stie ca Sfanta Arghira se afla intr-o continua rugaciune catre Mantuitorul Iisus Hristos si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Se spune ca firul de ata pe care l-a primit odata, desi il folosea, il gasea tot atat de lung precum il primise in fiecare dimineata cand se trezea, si astfel ea cosea mereu cu firul daruit de Dumnezeu pentru celelalte persoane. Inchisoarea se afla la aproximativ 400 de metri fata de Biserica Sfintei Paraskevi-Prikydion din Haskoy. Atunci cand se auzea clopotul bisericii, Sfanta Arghira era cu inima la rugaciune si foarte mult isi dorea sa se impartaseasca. Bunul Dumnezeu i-a implinit dorinta si ca o dovada ca a primit jertfa ei de credinta, inainte de a muri slabita de suferinta, Mantuitorul i s-a aratat si a impartasit-o oferindu-i-Se prin zeama unui bob de strugure.

Minuni la mormantul Sfintei Arghira
Sfanta Arghira a adormit in Domnul la 5 aprilie 1725, in urma cruntelor chinuri trupesti pe care le-a suferit timp de saisprezece ani in temnita din Haskoy si a fost inmormantata in gropnita nobiliara ce se gaseste in incinta cimitirului Bisericii Sfintei Paraschevi din Haskyoi, veche bazilica bizantina rectitorita de Sfantul Domnitor Martir Constantin Brancoveanu la anul 1692. Din anul 2004, acest sfant lacas a devenit biserica Parohiei Ortodoxe Romane „Sfanta Treime“ din Istanbul. Cimitirul Bisericii Sfintei Paraschevi-Prikydion era in aceea vreme gropnita patriarhala si nobiliara pentru urmasii fostilor demnitari bizantini, iar sfanta a fost inmormantata acolo pentru ca inchisoarea se afla in apropiere. La data plecarii ei la Dumnezeu, parintii sfintei inca traiau, dar nu o mai vazusera de la varsta de 18 ani, cand sfanta a plecat spre Constantinopol sa-si salveze credinta. La trei ani dupa ingropare, in timpul patriarhului Paisie al II-lea, in anul 1728, parintii ei au venit la biserica din Haskoy si au rugat Patriarhia sa le aprobe deshumarea fiicei lor. (Dupa alti constantinopolitani, se spune ca parintii ei, dupa condamnare, n-au mai stiut nimic despre Arghira si nici despre inchisoarea unde era, dar an de an veneau sa-si caute fiica, si in primavara anului 1728 au gasit-o in biserica din Haskoy, inconjurata de credinciosii care se inchinau la moastele ei. Atunci ar fi aflat si grecii din Haskoy cine era sfanta din biserica lor.)

Locuitorii din zona marturiseau ca la mormantul sfintei se aratau anumite semne care au atras atentia, iar patriarhul, si pentru a lamuri acele semne, si-a dat acordul pentru deshumare, chiar daca trecusera doar trei ani de la inmormantare. La mormantul sfintei, lumanarile ardeau mult timp, chiar zile intregi, in conditiile in care oriunde in alta parte s-ar fi topit normal. Florile de primavara, care in conditii normale s-ar fi uscat in cel mult o luna, in ciuda caldurii toride a verii, ramaneau inflorite pana toamna tarziu, iar pasarile cerului, fara sa murdareasca mormantul sfintei, zilnic veneau, ciripeau sau cantau si stateau pe mormantul sfintei, peste care deseori noaptea se aseza o pala de lumina si o strajuia.

Deshumarea trupului sfintei s-a facut la 30 aprilie 1728 si a fost gasit neputrezit si bine mirositor. Patriarhul de Constantinopol, Paisie al II-lea (1726-1732), venind de la Fanar la Haskoy pentru a se incredinta de aceste fapte si de manifestarile de evlavie ale credinciosilor, a stabilit cinstirea Sfintei Arghira printr-un act de canonizare pentru data de 30 aprilie.

Sfintele moaste ale Neomartirei Arghira, pana in septembrie 1955, s-au aflat intr-o racla din lemn, asezata in partea stanga a Bisericii Sfintei Paraschevi, sub scara amvonului. Acestea erau fara cap, deoarece potrivit unei marturii, in anul 1728, in ziua deshumarii, acesta a fost desprins de trupul sfintei de catre un monah rus care l-a dus in Rusia. In fiecare an, grecii din Constantinopol se adunau la 30 aprilie la cinstirea Sfintei Arghira care, pentru minunile din secolele XVIII-XIX pana la 1955, era iubita de crestini, dar apreciata si de turci, fiindca de la inceputul cinstirii ei pana astazi este considerata ocrotitoarea croitoreselor si a celor care confectioneaza panzeturi in Constantinopol.

In anul 1955, grecii din Constantinopol au fost deposedati de case, arestati si supusi la multe suferinte si nedreptati. In septembrie 1955, printre alte multe cladiri ale grecilor ortodocsi a avut de suferit si Biserica „Sfanta Paraschevi“ din Haskoy. Sfintele moaste ale Sfintei Arghira au fost arse, impreuna cu racla in care se aflau, in locul numit „briane“, partea cea mai intinsa care se afla la acea vreme in fata intrarii de nord a gardului bisericii, ce a fost construit in zilele noastre. Au fost salvate numai particele din sfintele moaste, mana sfintei, care a fost luata de paraclisierul de atunci al bisericii, vrednicul de pomenire Theoharis, care le-a ascuns si apoi le-a predat Patriarhiei Constantinopolului, unde au fost pastrate pentru cativa ani. Sfintele moaste au fost reasezate in biserica reinaltata a Sfintei Paraschevi in anul 1961, fiind puse in racla de marmura, infrumusetata cu icoana Sfintei Neomartire, in locul unde inainte de evenimentele din 1955 se gasea icoana Nascatoarei de Dumnezeu.

O parte din sfintele moaste - din mana sfintei - sunt pastrate intr-o racla din aur si argint la sediul Patriarhiei din Balat - Fener si aceste sfinte moaste in fiecare an sunt aduse de ierarhul eparhiot, Mitropolitul Ghenadios de Sasima, pentru procesiune si inchinare la ziua de praznuire a Sfintei Neomartire Arghira.

In vechime, in timpul procesiunii cu sfintele moaste, racla era purtata de femei si fete, ce primeau in schimbul acestei osteneli ca binecuvantare ace de cusut si particele de ata ce fusesera inainte atinse de aceleasi sfinte moaste.

Sfanta Arghira si Sfintii Martiri Brancoveni au fost contemporani, au primit aceeasi moarte martirica si impreuna sunt protectorii comunitatii romanesti de astazi din Constantinopol la Biserica „Sfanta Paraschevi“-Prikydion din Haskoy.

Nota redactiei: Acest text este consemnat de preotul Silviu State, slujitor la Constantinopol, ianuarie 2001 - decembrie 2009, pe baza lucrarii „Viata Sfintei Neomartire Arghira din Constantinopol“, Istanbul 1961, documentul Arhiepiscopiei de Constantinopol, tradus din limba greaca de drd. Sorin Vasile Neacsu in anul 2008, si a traditiei orale care s-a pastrat in cadrul comunitatii grecesti din Constantinopol.

Sursa: ziarullumina.ro

.

05 Mai 2014

Vizualizari: 1202

Voteaza:

Sfanta Arghira 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Sfanta Arghira

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE