Sfanta Monica, ocrotitoarea sotiilor necajite

Sfanta Monica, ocrotitoarea sotiilor necajite Mareste imaginea.

Sfanta Monica din Africa, mama Fericitului Augustin, s-a nascut in anul 322 si a trecut la cele vesnice in vara anului 378, la varsta de numai 56 de ani. Sfanta Monica este ocrotitoarea sotiilor si mamelor ale caror barbati sau copii traiesc departe de Dumnezeu, ratacind pe cai gresite. Sfanta Monica este praznuita in ziua de 4 mai.

Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin

Sfanta Monica s-a nascut in anul 322, in localitatea Tagaste, din Africa de Nord, aflata astazi pe teritoriul Algeriei. Parintii ei au crescut-o inca de mica in credinta si invatatura crestina. Cele mai multe informatii despre viata Sfintei Monica le avem din cartea a noua, din "Marturisiri", intocmita de fiul ei, Fericitul Augustin.

La vremea potrivita, Sfanta Monica s-a casatorit cu Patricius, un demnitar pagan. Desi nu avea o fire blanda, barbatul a fost coplesit de blandetea si ascultarea Sfintei Monica, drept pentru care i-a respectat libertatea si credinta.

Sfanta Monica si Patricius au primit de la Dumnezeu trei copii: Augustin, Navigius si Perpetua. Singura ei fiica, Perpetua, dupa casatorie, ramanand vaduva, a imbratisat viata monahala si a fost aleasa stareta, la o manastire de maici din Hippona.

In cele din urma, prin curatia si rugaciunile sotiei sale, Patricius a primit botezul crestin. Femeilor care patimeau langa sotii lor, Sfanta Monica obisnuia sa le zica: "Sa fiti blande, sa va ascultati sotii si sa nu cautati niciodata motive de cearta. Casatoria inseamna liniste, dar si tacere si intelegere."

Cand a murit tatal sau, Augustin avea doar 16 ani. Inca de mic, el s-a dovedit a fi incapatanat si neascultator. Indurerata de acest lucru, mama lui a cerut ajutorul episcopului local, care i-a spus: "Tu sa continui sa te rogi Mantuitorului Iisus Hristos si Domnul sa te binecuvanteze, pentru ca nu este posibil ca fiul tau, pentru care ai varsat atatea lacrimi, sa fie pierdut."

In cele din urma, in anul 387, in ajunul Pastilor, renuntand la ratacirile maniheilor, Fericitul Augustin s-a botezat, spre nespusa bucurie a mamei sale. Despre acest lucru, Fericitul Augustin avea sa spuna: "Mama mea m-a nascut de doua ori, insa ce-a de-a doua nastere a fost un chin spiritual indelungat, din rugaciuni si multe lacrimi. Bucuria pe care am simtit-o in clipa in care L-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu a fost una imensa."

Sfanta Monica si-a cunoscut mai dinainte sfarsitul, drept pentru care i-a zis fiului ei: "Fiule, in ceea ce ma priveste, eu nu mai gasesc nici o atractie pentru aceasta viata. Nu stiu ce sa mai fac aici, pe pamant, si pentru ce ma mai aflu aici. Aceasta lume nu mai este un obiect al dorintelor mele. A existat un motiv pentru care eu doream sa mai raman in aceasta viata: sa te vad crestin, inainte de a muri. Dumnezeu m-a ascultat mai mult decat as fi indraznit eu sa sper, mi-a dat posibilitatea sa te vad in slujba sa si dezrobit de aspiratiile unei fericiri pamantesti. Ce sa mai fac aici?" Si iarasi: "Sa ingropati acest trup unde va va placea mai mult; nu vreau sa va fie o greutate. Numai acest lucru vi-l cer, ca oriunde veti fi, sa va amintiti de mine la altarul Domnului."

Nu mult dupa botezarea lui Augustin, in vara anului 378, dupa noua zile de boala, la varsta de numai 56 de ani, Sfanta Monica a trecut la cele vesnice. Ea a fost inmormantata in Ostia, in sud-vestul Romei. Abia peste noua sute de ani, cinstitele ei Moaste au fost mutate in Roma. Sfanta Monica este ocrotitoarea sotiilor si mamelor ale caror barbati sau copii traiesc departe de Dumnezeu, ratacind pe cai gresite. Sfanta Monica este praznuita in ziua de 4 mai.

Teodor Danalache

27 Decembrie 2013

Vizualizari: 53586

Voteaza:

Sfanta Monica, ocrotitoarea sotiilor necajite 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei PanaitPostat la 2016-05-04 04:01

    La fereastra dinspre mare Sub al nopţii cer senin Stă cu maică-sa de vorbă Fericitul Augustin. În convoiul lor spre ţară Au venit de la Milan, Poposind în vremea nopţii La al Romei vechi liman. Jos în tihnă lumea doarme, Luna sus le stă zâmbind, Îmbrăcând pământ şi mare Într-o pânză de argint. Dar trecând puţină vreme Se opresc din vorba lor, Căci o tainică uimire Le răpeşte mintea-n zbor. Augustine prea iubite, Dumnezeu m-a prevestit Că, în drumul vieţii mele, Mă apropii de sfârşit. În tăcerea cea adâncă Ochii lor acum privesc Spre lumina veşniciei De la Tronul cel ceresc. Multă vreme nici o vorbă Nu rosteşte gura lor; Nemişcaţi rămân, avându-şi Chipul tainic, visător. Sub ninsoarea de lumina, Augustin şi maica lui, – În uimirea lor cea sfântă – Par a fi nişte statui. Când îşi vin apoi în fire, Pogorându-şi ochii grei, Cu emoţie, Monica Zice către fiul ei: Nu mă turbur pentru asta, Căci dorinţa ce mi-a fost Am văzut-o împlinită, Traiul nu-mi mai are rost. Duhul meu va merge-n pace Către veşnicul lăcaş, Neavând de-acuma grijă Pentru scumpul meu urmaş. Viaţa mea a fost legată Numai de un singur dor: SĂ TE VĂD CREŞTIN PE TINE ŞI CREŞTIN DREPT SLĂVITOR! Mila cea dumnezeească Către noi s-a revărsat Şi pe mine cea smerită Negrăit m-a mângâiat. În pământul ţării noastre Nu mai calcă pasul meu, Căci aşa a fost poruncă De la bunul Dumnezeu. Mergeţi numai voi cu pace Şi vă las ca legământ “Trupul meu să se îngroape În acest strein pământ!” A rămas puţin pe gânduri Dascălul bisericesc, Cugetând la vorba maicii Cea cu ton proorocesc. Într-o clipă tot trecutul Îmbunătăţit al ei I-a venit atunci în minte, Cu lucire de scântei. Cumpănindu-i profeţia Cu prea vrednicul ei trai El văzu atunci cu duhul Fericirea ei din rai. Şi de-atuncea înainte Cunoscut-au pe deplin: Că-i feciorul unei Sfinte FERICITUL AUGUSTIN. Sf. Ioan Iacob Hozevitul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE