Sfantul Cuvios Amfilohie de la Pangarati este praznuit pe 7 septembrie. Sfantul Amfilohie s-a nascut in anul 1487, undeva in partea de nord a Moldovei. Viata monahala si-a inceput-o de foarte tanar, la Manastirea Moldovita, de unde a venit la Pangarati, in anul 1508. Aici a fost ales, de catre toti, ocarmuitor, conducand obstea manastirii timp de 56 de ani.

Despre el vorbeste Ieromonahul Anastasie de la Manastirea Moldovita, care l-a cunoscut personal: „Din copilaria sa s-a nevoit in viata calugareasca, fiind marturisit de toti pentru faptele lui cele bune. Si era scriitor foarte iscusit si stia mestesug a lucra la lemn si era cinstit de toti Domnii si miluit, dara de carte om prost se arata. Si pana la batranete bine si-a ocarmuit viata sa; in foame si in sete, in rabdare si intru osteneale, intru toata nevointa duhovniceasca. Si de la draci napasti si ispite multe a rabdat pana la moarte. Si sfarsitul vietii sale bine au savarsit: ca a dat tarna tarnei si s-a dus in calea cea lunga a parintilor, luandu-si plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecator si cu cinste fiind ingropat de ucenicii sai”.

Nevointele sale nu au fost trecute cu vederea de Stapanul tuturor, ci au atras cu ele purtarea Sa de grija si ocrotirea Sfantului Dimitrie, patronul manastirii, care, prin aratare dumnezeiasca, i-a cerut Domnitorului Alexandru Lapusneanu sa zideasca la Pangarati o biserica in numele sau pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsa de turci. Pe cand Voievodul se afla in targul Pietrei, precum aveau obicei Domnii Moldovei a umbla pe la targuri si cetati din vremi de demult, „cand a fost luna lui Octombrie, in 22 de zile, la miezul noptii, i s-a aratat lui in vis un voinic cu vesminte albe imbracat si foarte frumos, cu dumnezeiasca slava impodobit si i-a zis lui: Scoala-te, Voievodule, si degrab sa mergi la Pangarati, unde petrece un sihastru Amfilohie aproape de 50 de ani, si sa zidesti intru numele mieu biserica pe locul unde am avut mai-nainte facuta de batranul Stefan Voievod in zilele staretului Simeoan Ieromonah. (…) Iara Domnul Alexandru cu glas lin l-au intrebat, zicand: Cine esti, doamne, cu atata dumnezeiasca podoaba imbracat si cu slava impodobit? Iar el i-au raspuns: Eu sunt Sfantul Dimitrie, Mucenicul lui Hristos si ostas, si de la Maximilian muncitorul, pentru Hristos, in cetatea Solonului (Tesalonic) in temnita am fost inchis si muncit si in coasta impuns, carele in toata lumea si in toata marginea se slaveste numele mieu si in pamantul acesta numai in pustie biserica nu am. (…) Si in graba si singur Domnul si cu toti boiarii au sosit la Sihastrul Amfilohie si au inceput a-i spune vedenia, zicand: Macar ca eu, cinstite Parinte, n-am dat crezarii indata visul, (pentru ca) Sfanta Scriptura si Parintii nostri cei duhovnicesti ne invata pe noi sa nu credem visurile, iar eu am adunat pe credinciosi boiarii miei si pe filosofi si toti au judecat ca de la Dumnezeu este si foarte ne-am bucurat. Acestea graind amandoi, au zis si Sihastrul ca de la Dumnezeu este vedenia. Si de multa bucurie si veselie s-au umplut si s-au aprins de dumnezeiescul Duh cele dinauntru ale lor si s-au cuprins si mult au plans. Si pentru mantuirea sufletului nu putin au vorbit, inca si pentru desertaciunea lumii acestia din destul au vorbit: cum ca trece ca o umbra lumea aceasta si viata noastra ca praful si ca fumul se stinge; si cum blagocestivii imparati au zidit sfintele manastiri si cu Dumnezeu s-au unit si Biserica soborniceasca intru una au adunat si au impreunat pre sfintele sapte soboare cu Sfintii Parinti si pana astazi, zice, se tin dogmele cu rugaciunile Sfintilor Parinti, precum si Hristos au fagaduit Sfintilor Apostoli, iar mai vartos noua, pacatosilor, ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacului. (…) Si fara de numar din Sfintele Scripturi au grait. Si, dupa plansul cel de mangaiere si dupa voroava cea duhovniceasca, de multa bucurie umplandu-se, au facut masa mare imparateasca marele Voievod la Sihastrul si Staretul Amfilohie. (…) Si apoi au intrebat pe Sfantul Staret marele Voievod Alexandru: Fost-au inainte vreme si mai inainte de tine vietuitori calugari pe locul acesta, au n-au fost? Iar el pre amaruntul i-au povestit pentru viata Sfantului Simeon preotul”.

„Cu bunavoirea lui Dumnezeu si cu sporirea Preasfantului Duh si cu ajutorul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir, ostasul lui Hristos, s-au zidit si s-au savarsit Sfanta Manastire intru numele Sfantului Mucenic si s-au sfintit de Grigorie Mitropolit al Socevei in anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod”.

In anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscand ca i se apropie sfarsitul vietii, a adunat pe toti fiii sai duhovnicesti si le-a dat cuvantul sau cel mai de pe urma. Apoi, sarutandu-i cu lacrimi, a lasat egumen la Pangarati in locul sau pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul sau, iar el s-a retras la Moldovita, manastirea lui de metanie. Acolo, fericitul Amfilohie a primit marele si ingerescul chip al schimniciei sub numele de Enoh, ca cel ce intotdeauna se inalta cu inima si cu dorirea catre cele ceresti, adaugand osteneli peste osteneli, timp de inca patru ani de zile. Iar in anul 1570, afland de la Duhul Sfant ceasul mortii sale, s-a impartasit cu Sfintele Taine si si-a dat cu pace sufletul sau in bratele Domnului nostru Iisus Hristos, in 7 septembrie, la sapte ceasuri din noapte, in zilele lui Bogdan Voievod. Iar despre sfarsitul sau minunat da marturie Ieromonahul Anastasie astfel: „Acestea toate mi le-au spus mie Parintele Amfilohie si staret de la Sfanta Manastire Pangarati mie, smeritului Ieromonah Anastasie de la Manastirea Moldovitei, mult pacatosului si intru tot netrebnicului, ca mare dar au luat batranul Amfilohie mai-nainte de mutarea sa, ca vremea si ziua mutarii sale au spus-o mie, smeritului Anastasie, si nimenea sa nu fie necredincios ca sa nu cada in ispita, ca intru adevar toate acestea adevarate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca sa nu se uite mai pre urma, in urma acestui neam, si oricine vor vrea sa ravneasca acestor Sfinti Parinti”.

Intrucat Cuviosul Amfilohie a fost cinstit inca din viata ca sfant, indata dupa mutarea sa din trup, parintii celor doua manastiri, Moldovita si Pangarati, il praznuiau anual la data savarsirii sale.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi! Amin.

.