Sfantul Cosma de la Manastirea Zografu este sarbatorit pe 22 septembrie. Sfantul Cosma era de origine bulgara.

Dupa ce i-au dat o educatie aleasa in limbile slava si greaca, parintii sai evlaviosi au vrut sa il insoare. Atras insa de dragostea lui Hristos, el a fugit in taina in Sfantul Munte al Athosului, pentru a imbratisa viata monahala la manastirea bulgara Zografu. Mergand el de Buna Vestire la hramul Manastirii Vatoped, a vazut in randul celor ce slujeau in biserica si la trapeza o femeie. Intristat la inceput, sa vada aceasta abatere de la regulile monahicesti, s-a umplut mai apoi de bucurie mare afland ca cea care i se aratase era insasi Maica Domnului.

La ceva vreme dupa primirea Hainei ingeresti a fost hirotonit intru preot. Intr-o zi, pe cand se ruga dinaintea icoanei Maicii Domnului, intreband-o cu lacrimi cum sa se mantuiasca, a auzit o voce zicandu-i: „Robul meu, iesi din manastire si mergi in pustie”. Plecandu-se voii lui Dumnezeu si cu binecuvantarea staretului sau, Cosma a vietuit de atunci intr-o pestera si, dupa o vreme, a fost invrednicit de puterile mai presus de fire ale harului, indeosebi cu inainte-vederea, buna socotinta si citirea gandurilor. Ani de-a randul, multi au fost monahii care s-au folosit duhovniceste de convorbirile cu el.

Spre sfarsitul vietii sale, i s-a aratat Hristos pentru a-i vesti ca avea sa rabde o mare incercare din partea diavolului. Chiar a doua zi l-a cercetat mai-marele diavolilor dimpreuna cu multi slujitori ai sai, plangand si tanguindu-se ca nu putea sa-l nimiceasca pe Cosma, dusmanul sau puternic, care de atatia ani le zadarnicea orice incercare si care, prin virtutile lui, castigase scaunul ceresc pe care il ocupa altadata Lucifer. Insfacand o bata groasa, diavolul l-a lovit atat de tare pe sfant, incat acesta a cazut pe jumatate mort. Doua zile mai tarziu, pe data de 22 septembrie 1323, cu ingaduinta Domnului, Sfantul Cosma a murit in urma acestor lovituri.

In vreme ce parintii veniti de la manastire savarseau slujba inmormantarii, animalele salbatice s-au adunat acolo si au stat in tacere pana ce slujba s-a incheiat. In clipa cand trupul a fost acoperit de pamant, fiarele au inceput sa strige mai tare ca de obicei, in chip de cinstire, iar mai apoi s-au risipit.

Patruzeci de zile mai tarziu, vrand sa dezgroape trupul Sfantului Cosma pentru a-l duce la manastire, parintii nu l-au mai gasit in mormant. Doar Dumnezeu stie unde se afla.

Ieromonahul Macarie de la Simonopetra
Sinaxarul – Vietile Sfintilor, volumul I Luna Septembrie, Editura Sfantul Ioan Casian, Bucuresti

Minune a Sfantului Cosma de la Zografu
Odată, Preacuviosul Cosma a căzut greu bolnav, şi dorea să mănânce puţin peşte, ca să-şi mângâie puţin trupul său ostenit de îndelungatul post şi de înfrânare. Însă, neavând peşte, şi-a aruncat necazul său înaintea Domnului şi deodată, o, minune a Proniatorului a toate! A văzut în înaltul cerului un vultur care zbura către el şi care i-a adus un peşte după cum dorea, lăsându-l pe acesta înaintea lui şi zburând apoi din nou către înălțime. Şi, precum odinioară Dumnezeu a poruncit corbului ca să aducă pâine şi came Sfântului şi slăvitului Proroc Ilie, tot astfel şi acum, în acelaşi chip, Domnul i-a trimis hrană şi acestui rob bineplăcut al Său, ca mângâiere în boala lui, poruncindu-i vulturului să-i aducă peştele. Iar el se bucura şi preaslăvea pe Dumnezeu, Care hrăneşte orice trup. Şi luând peştele, sfântul l-a fript pe foc; dar tocmai când se pregătea să stea la masă şi să mănânce, a auzit un glas care i-a spus:

- Lasă o bucată de peşte şi pentru Hristofor, căci e peştele lui!

Iar el a făcut întocmai; a mâncat şi s-a mângâiat aducând mulţumire lui Dumnezeu, Care-Şi deschide mâna Sa cu binecuvântare către orice făptură vie.

Iar pomenitul Hristofor, despre care glasul i-a spus Preacuviosului să-i lase o bucată de peşte, era un duhovnicesc stareţ care vieţuia şi se nevoia undeva în apropiere, într-un loc pustiu. În acele zile şi lui i se întâmplase să cadă bolnav şi rugase pe un frate de-al său să caute şi să-i aducă un peşte pentru mângâierea neputinţei lui. Iar fratele a aflat şi i-a adus; dar când el a luat peştele, curăţându-l şi spălandu-l ca să-l pregătească, deodată, zburând un vultur, a răpit peştele din mâinile lui Hristofor şi l-a dus pe el, aşezându-l înaintea Preacuviosului Cosma – despre care am amintit mai înainte minunea. Iar Hristofor n-a ştiut aceasta şi se mâhnea ca un om neputincios.

Şi, făcându-se dimineaţă, a mers la preacuviosul ca să-l cerceteze şi să-l mângâie; să-i povestească acestuia ce necaz i s-a întâmplat lui cu peştele. Şi spunând rugăciunea, a bătut la uşa chiliei preacuviosului. Iar Sfântul Cosma i-a răspuns dinlăuntru:

- Intră, frate, căci te aşteptam ca să-ţi mânânci porţia ta din peştele pe care l-ai dobândit şi pe care te pregăteai să-l mănânci!

Intrând Hristofor, a văzut o bucată de peşte fript aşezată pe masă şi mult s-a minunat. Atunci l-a rugat să-i spună, ca să înţeleagă cum s-a întâmplat o astfel de minune. Şi el i-a povestit întregul adevăr, cum a vrut să mănânce peşte pentru puţină mângâiere a neputinţă lui, şi cum deodată un vultur ce zbura i-a adus lui peştele, şi cum a auzit un glas care i-a spus să lase o parte din peşte pentru Hristofor. Atunci amândoi au preaslăvit pe Dumnezeu şi au prânzit împreună, dând slavă lui Dumnezeu cu mulţumire, veselindu-se ei. Şi Hristofor s-a întors la chilia sa mărind pe Dumnezeu, Care hrăneşte pe cei ce se tem de El.

Sursa: Viaţa făcătorilor de minuni de la Zografu: Sfântul Cosma şi Sfântul Pimen iconarul, traducere de Gheorghiţă Ciocioi, Editura Sophia, Bucureşti
 

.