Sfantul Cosma de la Zografu

Sfantul Cosma de la Zografu Mareste imaginea.

Sfantul Cosma de la Manastirea Zografu este sarbatorit pe 22 septembrie. Sfantul Cosma era de origine bulgara.

Dupa ce i-au dat o educatie aleasa in limbile slava si greaca, parintii sai evlaviosi au vrut sa il insoare. Atras insa de dragostea lui Hristos, el a fugit in taina in Sfantul Munte al Athosului, pentru a imbratisa viata monahala la manastirea bulgara Zografu. Mergand el de Buna Vestire la hramul Manastirii Vatoped, a vazut in randul celor ce slujeau in biserica si la trapeza o femeie. Intristat la inceput, sa vada aceasta abatere de la regulile monahicesti, s-a umplut mai apoi de bucurie mare afland ca cea care i se aratase era insasi Maica Domnului.

La ceva vreme dupa primirea Hainei ingeresti a fost hirotonit intru preot. Intr-o zi, pe cand se ruga dinaintea icoanei Maicii Domnului, intreband-o cu lacrimi cum sa se mantuiasca, a auzit o voce zicandu-i: „Robul meu, iesi din manastire si mergi in pustie”. Plecandu-se voii lui Dumnezeu si cu binecuvantarea staretului sau, Cosma a vietuit de atunci intr-o pestera si, dupa o vreme, a fost invrednicit de puterile mai presus de fire ale harului, indeosebi cu inainte-vederea, buna socotinta si citirea gandurilor. Ani de-a randul, multi au fost monahii care s-au folosit duhovniceste de convorbirile cu el.

Spre sfarsitul vietii sale, i s-a aratat Hristos pentru a-i vesti ca avea sa rabde o mare incercare din partea diavolului. Chiar a doua zi l-a cercetat mai-marele diavolilor dimpreuna cu multi slujitori ai sai, plangand si tanguindu-se ca nu putea sa-l nimiceasca pe Cosma, dusmanul sau puternic, care de atatia ani le zadarnicea orice incercare si care, prin virtutile lui, castigase scaunul ceresc pe care il ocupa altadata Lucifer. Insfacand o bata groasa, diavolul l-a lovit atat de tare pe sfant, incat acesta a cazut pe jumatate mort. Doua zile mai tarziu, pe data de 22 septembrie 1323, cu ingaduinta Domnului, Sfantul Cosma a murit in urma acestor lovituri.

In vreme ce parintii veniti de la manastire savarseau slujba inmormantarii, animalele salbatice s-au adunat acolo si au stat in tacere pana ce slujba s-a incheiat. In clipa cand trupul a fost acoperit de pamant, fiarele au inceput sa strige mai tare ca de obicei, in chip de cinstire, iar mai apoi s-au risipit.

Patruzeci de zile mai tarziu, vrand sa dezgroape trupul Sfantului Cosma pentru a-l duce la manastire, parintii nu l-au mai gasit in mormant. Doar Dumnezeu stie unde se afla.

Ieromonahul Macarie de la Simonopetra
Sinaxarul – Vietile Sfintilor, volumul I Luna Septembrie, Editura Sfantul Ioan Casian, Bucuresti

Minune a Sfantului Cosma de la Zografu

Odată, Preacuviosul Cosma a căzut greu bolnav, şi dorea să mănânce puţin peşte, ca să-şi mângâie puţin trupul său ostenit de îndelungatul post şi de înfrânare. Însă, neavând peşte, şi-a aruncat necazul său înaintea Domnului şi deodată, o, minune a Proniatorului a toate! A văzut în înaltul cerului un vultur care zbura către el şi care i-a adus un peşte după cum dorea, lăsându-l pe acesta înaintea lui şi zburând apoi din nou către înălțime. Şi, precum odinioară Dumnezeu a poruncit corbului ca să aducă pâine şi came Sfântului şi slăvitului Proroc Ilie, tot astfel şi acum, în acelaşi chip, Domnul i-a trimis hrană şi acestui rob bineplăcut al Său, ca mângâiere în boala lui, poruncindu-i vulturului să-i aducă peştele. Iar el se bucura şi preaslăvea pe Dumnezeu, Care hrăneşte orice trup. Şi luând peştele, sfântul l-a fript pe foc; dar tocmai când se pregătea să stea la masă şi să mănânce, a auzit un glas care i-a spus:

- Lasă o bucată de peşte şi pentru Hristofor, căci e peştele lui!

Iar el a făcut întocmai; a mâncat şi s-a mângâiat aducând mulţumire lui Dumnezeu, Care-Şi deschide mâna Sa cu binecuvântare către orice făptură vie.

Iar pomenitul Hristofor, despre care glasul i-a spus Preacuviosului să-i lase o bucată de peşte, era un duhovnicesc stareţ care vieţuia şi se nevoia undeva în apropiere, într-un loc pustiu. În acele zile şi lui i se întâmplase să cadă bolnav şi rugase pe un frate de-al său să caute şi să-i aducă un peşte pentru mângâierea neputinţei lui. Iar fratele a aflat şi i-a adus; dar când el a luat peştele, curăţându-l şi spălandu-l ca să-l pregătească, deodată, zburând un vultur, a răpit peştele din mâinile lui Hristofor şi l-a dus pe el, aşezându-l înaintea Preacuviosului Cosma – despre care am amintit mai înainte minunea. Iar Hristofor n-a ştiut aceasta şi se mâhnea ca un om neputincios.

Şi, făcându-se dimineaţă, a mers la preacuviosul ca să-l cerceteze şi să-l mângâie; să-i povestească acestuia ce necaz i s-a întâmplat lui cu peştele. Şi spunând rugăciunea, a bătut la uşa chiliei preacuviosului. Iar Sfântul Cosma i-a răspuns dinlăuntru:

- Intră, frate, căci te aşteptam ca să-ţi mânânci porţia ta din peştele pe care l-ai dobândit şi pe care te pregăteai să-l mănânci!

Intrând Hristofor, a văzut o bucată de peşte fript aşezată pe masă şi mult s-a minunat. Atunci l-a rugat să-i spună, ca să înţeleagă cum s-a întâmplat o astfel de minune. Şi el i-a povestit întregul adevăr, cum a vrut să mănânce peşte pentru puţină mângâiere a neputinţă lui, şi cum deodată un vultur ce zbura i-a adus lui peştele, şi cum a auzit un glas care i-a spus să lase o parte din peşte pentru Hristofor. Atunci amândoi au preaslăvit pe Dumnezeu şi au prânzit împreună, dând slavă lui Dumnezeu cu mulţumire, veselindu-se ei. Şi Hristofor s-a întors la chilia sa mărind pe Dumnezeu, Care hrăneşte pe cei ce se tem de El.

Sursa: Viaţa făcătorilor de minuni de la Zografu: Sfântul Cosma şi Sfântul Pimen iconarul, traducere de Gheorghiţă Ciocioi, Editura Sophia, Bucureşti
 

.

22 Septembrie 2014

Vizualizari: 534

Voteaza:

Sfantul Cosma de la Zografu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE