Sfantul Maxim Cavsocalivitul - arzatorul de colibe din Muntele Athos

Sfantul Maxim Cavsocalivitul - arzatorul de colibe din Muntele Athos Mareste imaginea.

Sfantul Maxim Cavsocalivitul a fost unul dintre cei mai renumiti asceti din Athos in sec. al XIV-lea. Sfantul Maxim a pretins ca este nebun, schimbandu-si in mod repetat locul unde se nevoia. Locul acesta consta intr-o coliba ridicata din ramuri. De fiecare data cand schimba locul de nevointa dadea foc colibei in care locuise. Din acest motiv a fost numit "capsocalivitul” adica ”arzatorul de colibe”. Sfantul Maxim a fost considerat nebun pana la venirea Sfantului Grigorie Sinaitul in Muntele Athos, care a descoperit ascetismul unic al Sfantului Maxim, pe care l-a numit "inger pamantesc”.

"Viata Sfantului Maxim Cavsocalivitul” a fost scrisa in a adoua jumatate a secolului al IV-lea de Teofan, episcopul Peritoriei din Tracia (pe la 1350), fost egumen al Vatopedului. La unele din desele convorbiri duhovnicesti dintre Sfantul Grigorie Sinaitul si Maxim Cavsocalivitul, pare sa fi asistat si Teofan, biograful acestuia. Una din aceste convorbiri dintre acesti doi sfinti isihasti ai Bisericii Ortodoxe poate fi gasita in Filocalia 8.

Sfantul Maxim Cavsocalivitul, arzatorul de colibe din Muntele Athos

Sfantul Maxim era originar din Lampsac, nascandu-se in familia unor crestini evlaviosi. La 17 ani a partasit casa parinteasca, devenind monah, sub aindrumarea parintelui Marcu, unul dintre cei mai renumiti duhovnici din Macedonia.

Inca din tineretea sa, Sfantul Maxim avea o mare credinta in Maica Domnului. El o ruga frecvent sa-i ofere darul rugaciunii neincetate. Iata cum ii povesteste Sfantului Grigorie Sinaitul, in una din convorbirile lor duhovnicesti, ca a primit aceasta binecuvantare de la Nascatoarea de Dumnezeu: «Nu vreau sa-ti ascund, cinstite parinte, minunea Nascatoarei de Dumnezeu, care s-a facut cu mine. Eu, din tineretea mea, am avut multa credinta in Stapana mea, Nascatoarea de Dumnezeu, si am rugat-o cu lacrimi sa-mi dea harul rugaciunii mintii. Intr-una dintre zile, mergand la biserica ei, cum aveam obiceiul, o rugam iarasi cu multa ii nemasurata caldura a inimii mele. Si acolo, cum sarutam cu dor sfanta ei icoana, indata am simtit in pieptul meu o caldura si o flacara ce venea din sfanta icoana, care nu ma ardea, ci ma racorea si indulcea si aducea in sufletul meu o mare strapungere a inimii. De atunci, parinte, a inceput inima mea sa zica inauntru ei rugaciunea si mintea mea sa se indulceasca de pomenirea lui Iisus al meu si a Nascatoarei de Dumnezeu si sa fie totdeauna cu pomenirea lor. Si, din acel timp, n-a mai lipsit rugaciunea din inima mea. Iarta-ma!».“

O alta intamplare minunata avea sa-i reconfirme Sfantului Maxim acest dar al rugaciunii neincetate. Tot acum, sfantul a fost hranit de Maica Domnului, primind de la ea artose sfinte. Rugandu-se Maicii Domnului, aceasta l-a indemnat sa se urce in varful Muntelui Athos, caci acolo va primi darul rugaciunii neincetate. Cu multa nadejde si ravna, a facut ceea ce i se spusese. Aici, s-a nevoit cu multe osteneli, in post si rugaciuni, dar nu a primit darul mult ravnit. A coborat la biserica Maicii Domnului si iarasi a urcat. S-a nevoit si mai aspru. Demonii voiesc sa il abata de la telul lui si se napustesc asupra lui pentru a-l tulbura si infricosa. Sfantul rezista. Pentru a-l hrani, Presfanta Nascatoare coboara si ii daruieste Cuviosului artose sfinte. In timp ce mananca, simte in inima clocotirea rugaciunii neintrerupte. De atunci, fie ca dormea, fie ca era treaz, rugaciunea clocotea in el, indulcindu-i sufletul, incalzindu-i inima si limpezindu-i mintea. Rugaciunea devenise, asadar, neintrerupta.

Aceasta varianta, care a avut la baza scrierea lui Teofan, egumenul Manastirii Vatoped, usor diferita de cea filocalica, arata ca Sfantul Maxim Cavsocalivitul a dobandit harul rugaciunii neincetate prin mijlocirea Maicii Domnului.

Sfantul Maxim si-a desavarsit ascultarea in Lavra Sfantului Atanasie din Muntele Athos. Pentru a ascunde nevointele sale ascetice si pentru a evita slava desarta, a ales sa traiasca asemenea unui nebun pentru Hristos. Sfantul Maxim nu a locuit intr-o chilie permanenta, ci se muta din loc in loc precum un lunatic. De fiecare data cand se muta, ardea vechea coliba. Din acest motiv a fost numit "Cavsocalivitul” sau "arzatorul de colibe”.

rSfantul Maxim Cavsocalivitul, arzatorul de colibe

Cei din Muntele Athos, cunoscand nevointele extreme ale Sfantului Maxim, pentru o perioada l-au privit cu dispret, chiar daca acesta atinsese o mare inaltime a vietii duhovnicesti.

Cand Sfantul Grigorie Sinaitul (8 august) a sosit in Athos, l-a intalnit pe "nebunul” cel sfant. Dupa ce a vorbit cu el a inceput sa-l numeasca "inger pamantesc”. Sfantul Grigorie l-a rugat pe Sfantul Maxim sa inceteze a se mai preface a fi nebun si sa traiasca intr-un loc, pentru ca ceilalti se beneficieze de experienta sa duhovniceasca.

Urmand cuvintelor Sfantului Grigorie si indemnurilor altor parinti, Sfantul Maxim a ales sa traiasca intr-o pestera.

Sfantul Maxim Cavsocalivitul, arzatorul de colibe

Auzind de darul inaintevederii pe care il detinea Sfantul Maxim, imparatii bizantini Ioan Paleologul (1341-1376) si Ioan Cantacuzinul (1341-1355) l-au vizitat fiind surprinsi de implinirea previziunilor sale.

Aceeasi marturie o da si Teofan, egumenul Manastirii Vatoped: ”Il invoc pe Dumnezeu ca martor, ca eu insumi am vazut cateva dintre minunile sale. Odata, de exemplu, l-am vazut calatorind prin aer dintr-un loc in altul. Mi-a spus ca o sa devin egumen, apoi Mitropolit al Ohridei. Mia mai spus chiar si cum aveam sa sufar pentru Biserica”.

Amintim faptul ca Sfantul Maxim Cavsocalivitul a prevestit moartea Patriarhului Calist. In drumul sau catre Serbia, Calist a trecut prin Sfantul Munte. Vazandu-l, Sfantul Maxim a spus: "Acest parinte nu-si va mai vedea niciodata turma deoarece in urma sa se aude cantarea inmormantarii: "Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului.” (Psalm 118:1).

Sfantul Maxim Cavsocalivitul a parasit pustia numai inaintea mortii sale, stabilindu-se langa Lavra Sfantului Atanasie, unde a trecut la cele vesnice la varsta de 95 ani (1354). Este praznuit in Biserica pe data de 13 ianuarie.

Sfantul Maxim Cavsocalivitul - Semnele amagirii si semnele harului

"Altele sunt semnele amagirii si altele ale harului. Astfel, duhul rau al amagirii, cand se apropie de om, ii zapaceste mintea si o salbaticeste; ii face inima aspra si o intuneca ; ii pricinuieste frica, temere si mandrie ; ii inaspreste ochii, ii tulbura creierul, ii infioara tot trupul ; ii isca, prin nalucire, in fata ochilor o lumina care nu straluceste si nu e curata, ci rosie ; ii scoate mintea din frau si o indraceste ; il misca sa spuna cu gura cuvinte necuviincioase si hulitoare. Si cel ce vede acest duh al amagirii de mai multe ori, se manie si se umple de furie. El nu cunoaste deloc smerenia, nici plansul si lacrima adevarata, ci totdeauna se lauda cu bunatatile lui ; e plin de slava desarta si fara infranare si temere de Dumnezeu si totdeauna e stapanit de patimi. Iar la urma de tot isi iese cu totul din minti si vine la pierzania deplina. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca, prin rugaciunile tale, de aceasta amagire.

Iar semnele harului sunt acestea : Cand vine la om harul Preasfantului Duh, ii aduna mintea si-1 face sa fie cu luare aminte si smerit, ii aduce aminte de moarte, de pacatele lui, de judecata viitoare si de osanda vesnica ; ii face sufletul de se frange usor, de plange si se tanguieste ; ii face si ochii linistiti si plini de lacrimi. Si cu cat se apropie mai mult de suflet, cu atat il mangaie mai tare prin sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos si prin nemarginita Lui iubire de oameni si-i prilejuieste mintii vederi inalte si adevarate si anume: 1) cu privire la puterea necuprinsa a lui Dumnezeu, care cu un singur cuvant a adus toate din nefiinta la fiinta ; 2) cu privire la puterea nemarginita, care singura carmuieste si are grija de toate ; 3) cu privire la necuprinsul Sfintei Treimi si la noianul nestrabatut al fiintei dumnezeiesti si celelalte. Atunci mintea omului parca e rapita de acea lumina si luminata de lumina cunostintei dumnezeiesti. Inima i se face senina si blanda si da la iveala roadele Sfantului Duh : bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, compatimirea, iubirea, smerenia si celelalte. Sufletul lui primeste o bucurie de negrait».” (Filocalia 8)

Radu Alexandru

28 Ianuarie 2014

Vizualizari: 3595

Voteaza:

Sfantul Maxim Cavsocalivitul - arzatorul de colibe din Muntele Athos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE