Sfantul Maxim Grecul

Sfantul Maxim Grecul Mareste imaginea.

Sfantul Maxim Grecul este praznuit pe 21 ianuarie. Sfantul Maxim Grecul, cunoscut si ca Sfantul Maxim Aghioritul sau Sfantul Maxim Vatopedinul, a fost unul dintre cei mai invatati monahi ai vremii sale, afirmandu-se ca teolog, filosof, scriitor si poet, in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Pentru activitatea sa misionara intreprinsa cu jertfelnicie in Rusia a fost numit "luminator si reformator al poporului rus".

Sfantul Maxim Grecul s-a nascut in jurul anului 1470 intr-o familie de nobili din Arta (Epir, Grecia). Numele sau de mirean era Mihail Trivolis. Educatia primara a primit-o in familie si in scolile din Arta si Insula Corfu (Kerkyra). La varsta de 20 de ani a mers in Italia, unde, timp de 15 ani, a studiat la universitati din Venetia, Padova, Ferrara, Florenta si Milan, cu profesori renumiti. Unul dintre cei mai cunoscuti biografi ai Sfantului Maxim, E. Golubinsky, sustine ca, daca Sfantul Maxim ari fi ramas in Italia, cu siguranta ar fi devenit unul dintre cei mai eminenti profesori ai vremii sale. In acelasi sens, parintele George Florovsky il considera pe Sfantul Maxim Grecul drept un reprezentant de seama al "umanismului bizantin”.

Sfantul Maxim Grecul

In aceasta perioada a vietii sale Sfantul Maxim Grecul va cunoaste numeroase personalitati ale Renasterii precum: pictorul venetian Aldus Manutius, Angelo Poliziano, Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, and Janus Lascaris. Unii cercetatori sustin ca tanarul Mihail ar fi fost influentat profund de predicile reformatorului dominican Girolamo Savonarola astfel incat, pentru o perioada de doi ani ar fi trecut la ordinul dominican. Acest fapt nu este insa confirmat cu certitudine, neexistand numeroase marturii cu privire la aceasta perioada a vietii sale.

Insa nazuinta tanarul Mihail nu se reducea doar la invatatura lumeasca si faima. El s-a intors in Grecia hotarand sa imbratiseze viata monahala in Sfantul Munte Athos. Astfel, la inceputul anului 1056 fost tuns in monahism la Manastirea Vatoped.

Vreme de zece ani a vietuit ca simplu monah in aceasta manastire. In tot acest timp a avut ocazia sa participe la unele activitati misionare in Macedionia si in insulele grecesti.

Sfantul Maxim Grecul

Faima Sfantului Maxim s-a raspandit in intreaga lume ortodoxa si indeosebi intre popoarele slave, cu care Manastirea Vatoped a avut stranse relatii de prietenie. Atunci cand Tarul Rus Vasile III Ivanovich a trimis o misiune speciala la Muntele Athos pentru a cere Protosului ca un monah invatat sa mearga in Rusia pentru a desfasura o activitate misionara de traducere a cartilor bisericesti din limba greaca in limba rusa, a fost ales Sfantul Maxim.

Sfantul Maxim a parasit Sfantul Munte in vara anului 1516, fiind insotit de ieromonahul Neofit si monahul Lavrentie, care cunosteau limba rusa. Dupa o lunga si obositoare calatorie, in care au trecut si prin Constantinopol pentru a obtine binecuvantarea Patriarhului Ecumenic Teolipt, au ajuns in Moscova la inceputul anului 1518, unde au fost primiti cu mare cinste, atat de tarul Vasile III, cat si de Mitropolitul Moscovei, Varlaam.

In aceasta perioada, nestiinta si ignoranta din randul poporului rus au facut ca supertitiile, magia, astrologia sa fie mai de pret pentru acesta decat dreapta credinta. Pe langa aceasta, textele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti au fost in mod grav afectate de copistii iresponsabili care au facut ingreunat si mai mult lucrarea misionara a Bisericii.

Prima sarcina indeplinita de catre Maxim a fost traducerea unei Talcuiri a Psaltirii. Cand traducerea a fost finalizata, atat de mare a fost entuziasmul Mitropolitului si al celorlalti membri ai Sfantului Sinod incat toti au numit "Talcuirea la Psaltire” drept un "adevarat izvor de pietate”.

Sfantul Maxim Grecul

In pofida dorintei exprimate a Sfantului Maxim de a se intoarce in Sfantul Munte, Tarul nu i-a ingaduit aceasta, incredintandu-i traducerea altor opere patristice. In paralel cu activitatea de translator, Sfantul Maxim Grecul s-a ocupat cu diortosirea cartilor liturgice, in special a Triodului, care avea numeroase greseli, datorate ignorantei copistilor si traducatorilor.

Pe langa activitatea filologico-literara, Sfantul Maxim a aratat un mare zel in sadirea vietii morale si duhovnicesti in randul poporului rus, prin intermediul scrierilor sale teologice si predicilor, in care a exprimat esenta si continutul profund al credintei ortodoxe, luptand impotriva supersitiilor si ereziilor vremii sale.

Succesul si prestigiul de care s-a bucurat Sfantul Maxim in Rusia, dar mai ales faptul ca, asemenea prorocilor, infiera imoralitatea si pacatul oriunde le intalnea, avea sa-i aduca insa si numeroase incercari din partea unor cercuri politice si bisericesti care urmareau alte obiective.

Prilejul pentru razbunare s-a nascut mai ales cu ridicarea in scaunul de Mitropolit al Moscovei a lui Daniel, Staretul Manastirii Volokolamsk. Conflictul dintre Mitropolitul Daniel si Sfantul Maxim se datora faptului ca cel din urma a privit ridicarea lui Daniel in scaunul mitropolitan drept necanonica si ilegala, fiind facuta fara binecuvantarea Patriarhului Ecumenic.

La randul sau, Mitropolitul Daniel a facut tot posibilul pentru a-l intoarce pe Tar impotriva Sfantului Maxim, profitand de faptul ca Sfantul Maxim nu sa sfiit, precum odinioara Inaintemergatorul Domnului, sa mustre pe Tar cu privire la divortul acestuia si cea de-a doua casatorie a sa.

Acestor acuzatii le-au fost adaugate o serie de alte acuzatii de antura bisericeasca, faptul ca Sfantul Maxim ar fi eretic, ca a pervertit cartile de cult rusesti si ca a insultat sfintii rusi.

Toate aceste demersuri au condus la arestarea si intemnitarea Sfantului Maxim Grecul.

Sfantul Maxim Grecul

Sinodul care s-a reunit sub pastorirea Mitropolitului Daniel in aprilie 1525 a hotarat ca Sfantul Maxim Grecul sa fie exilat si inchis pe viata in Manastirea Volokolamsk.

Protestele constante ale Sfantului Maxim impotriva acestei nedreptati l-au facut pe Mitropolitul Daniel sa convoace un al doilea sinod (1531), care, din nou, a hotarat ca acesta sa fie inchis pe viata, de aceasta data insa in Manastirea Otrots din orasul Tver. Sinodul a hotarat deasemenea ca Sfantul Maxim sa nu primeasca Sfanta Euharistie pana la sfarsitul vietii.

Din viata sfantului aflam ca in timp ce se afla in temnita un inger i-a aparut Sfantului Maxim dandu-i Sfintele Taine si intarindu-l in suferinta. Dupa aceasta experienta, Sfantul Maxim Grecul a fost inspirat de Dumnezeu sa compuna un canon inchinat Sfantului Duh, pe care l-a scris pe peretele chiliei sale folosind un carbune.

Timp de 20 de ani, cat a fost captiv in aceasta manastire, indurand numeroase chinuri si suferinte, Sfantul Maxim Grecul a scris o "Marturisire de credinta” precum si doua discursuri in apararea corectarilor aduse de el cartilor de cult rusesti. Dupa moartea Tarului Vasile III, Sfantul Maxim Grecul a trimis o petitie noului Tar, Ivan Vasilievic, cerand permisiunea sa se intoarca la Muntele Athos, insa, noul Tar, temandu-se ca suferintele lui Maxim vor fi cunoscute in afara Rusiei, a refuzat cererea acestuia.

Atat Patriarhul Ecumenic Dionisie, cat si Patriarhul Alexandriei Ioachim, au intervenit in privinta eliberarii Sfantului Maxim, insa Tarul a ramas neclintit in hotararea sa. Tot ceea ce acestia au reusit sa obtina a fost numai imbunantatirea conditiilor de trai ale Sfantului care putea primi de acum Sfanta Impartasanie.

Sfantul Maxim a ramas inchis in Manastirea Otrots pana in 1551, cand prietenul sau, Staretul Lavrei Sfantului Serghie, Artemie, impreuna cu mai mult boieri respectati de Tar, au obtinut de la acesta eliberarea sfantului. Acesta a fost luat in Manastirea Sfantul Serghie, unde a trait o viata de sfintenie pana la sfarsitul vietii sale. Sfantul Maxim Grecul a adormit in Domnul pe 21 ianuarie 1556, la varsta de 86 de ani. Sfantul Maxim Grecul a fost inmormantat in partea de nord est a bisericii Lavrei Sfanta Treime.

Sfantul Maxim Grecul

Scrise intr-un limbaj uneori ciudat de aspru pentru urechile noastre, scrierile acestui mare Sfant Parinte - in numar de 60 - acopera aproape toata panoplia teologica: 15 impotriva islamului, 7 contra latinilor si a protestantilor, 5 contra apocrifelor si a “Zapisului lui Adam” de sorginte bogomilica, 15 morale, 7 istorice, etc

La scurt timp dupa moartea sa era descris in randul poporului rus ca "sfant”, "martir”, "mare invatator” si "proroc”. Sfintele moaste ale Sfantului sunt atestate inca de la inceputul secolului XVI, fiind facatoare de minuni. Tot in acea perioada i s-a compus un condac, un tropar si o slujba. Putin mai tarziu au aparut si icoane cu chipul lui.

Prin sedinta din 6-9 iunie 1988 a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia, tinut la Manastirea Sfantului Serghie din Radonej, Sfanta Treime, s-a hotarat trecerea oficiala in randul Sfintilor a Cuviosului Maxim Grecul (1480-1556). in actul de canonizare se putea citi printre altele:

"Placutu-i-a Duhului Sfant si noua a trece in randul Sfintilor lui Dumnezeu din Biserica Rusa pe marele atlet a evlaviei crestine. Cuviosul Maxim Grecul care este cinstit ca fiind facator de minuni, calugar ascet si povatuitor al vietii monahicesti. Ca unul care a rabdat multi ani de temnita, si si-a pastrat cugetul neinfrant si dreapta credinta iar ca autor a diferite scrieri duhovnicesti, a afirmat adevarurile sfinte ale Ortodoxiei. Ca povatuitor duhovnicesc, a talcuit vechile invataturi ale Sfintilor Parinti” spre a fi intelese atat de cei din vremea lui cat si de noi cei de astazi.

Descoperirea Sfintelor moaste ale Sfantului Maxim Grecul, ce a avut loc pe 30 iunie 1996, a fost o mare sarbatoare atat pentru Biserica Rusa cat si pentru intreaga Ortodoxie deoarece acest mare Cuvios este cinstit atat de Biserica din Constantinopol cat si de Biserica Greaca.

Radu Alexandru

20 Ianuarie 2015

Vizualizari: 3048

Voteaza:

Sfantul Maxim Grecul 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE