Sfantul Petru Athonitul este primul ascet care s-a nevoit duhovniceste in Sfantul Munte Athos. Grec de origine, sfantul a slujit mai intai ca soldat, in armata bizantina. Fiind luat prizonier, in inima sfantului s-a nascut dorinta de a petrece in singuratate, ca monah. Cu ajutorul Sfantului Nicolae si al Dreptului Simeon, sfantul va scapa din inchisoare si va ajunge monah. Mai apoi, cu ajutorul Maicii Domnului, sfantul va ajunge in Sfantul Munte Athos, unde va birui toate atacurile demonilor. Sfantul Petru Athonitul este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 12 iunie.

Sfantul Petru Athonitul, primul ascet din Sfantul Munte Athos

Prima biografie a Sfantului Petru Athonitul a fost scrisa de Sfantul Grigorie Palama, care a relatat istoria ce insotea o anumita icoana din Sfantul Munte. Icoana il infatisa pe Sfantul Petru, intr-o pestera aspra, impreuna cu un inger de lumina, care era de fapt un diavol inselator. Autorul accentua puterea smereniei si a ascultarii, in lupta cu atacurile demonice si cu deznadejdea.

 

Sfantul Petru Athonitul s-a nascut undeva in Grecia, insa a trait in Constantinopol. Mai inainte de a duce viata pustniceasca, sfantul a slujit ca soldat, in armata imperiala bizantina. In anul 667, in urma unei lupte impotriva sirienilor, Sfantul Petru a fost luat prizonier si inchis intr-o fortareata din localitatea Samara, pe raul Eufrat.

Multa vreme, sfantul a suferit in inchisoare, pocaindu-se pentru pacatele sale. De asemenea, tot acum, el si-a adus aminte de dorinta sa de a intra intr-o manastire, de care uitase. Incepand sa tina post aspru si sa se roage neincetat, Sfantul Petru a cerut Sfantului Ierarh Nicolae sa mijloceasca la Dumnezeu pentru eliberarea sa. Sfantul Nicolae i s-a aratat Sfantului Petru in vis, indemnandu-l sa se roage Dreptului Simeon, care l-a primit in brate pe Pruncul Iisus.

Dupa o vreme, Sfantul Nicolae i s-a aratat iarasi sfantului, incurajandu-l sa aiba rabdare si nadejde. A treia oara, Sfantul Nicolae i s-a aratat sfantului aievea, impreuna cu Dreptul Simeon. Acesta din urma s-a atins cu toiagul de lanturile Sfantului Petru, iar acestea s-au topit precum ceara. Mai apoi, usile temnitei s-au deschis, iar Sfantul Petru a putut iesi afara. Dreptul Simeon s-a facut nevazut, iar Sfantul Nicolae l-a condus pe Sfantul Petru pana la granitele Imperiului Bizantin. Mai inainte de a se face nevazut, Sfantul Nicolae i-a reamintit Sfantului Petru de fagaduinta sa, anume ca va intra intr-o manastire.

Fiind liber, Sfantul Petru Athonitul a mers in Roma, pentru a fi tuns in monahism, langa mormantul Sfantului Apostol Petru. Odata ajuns aici, sfantul a fost in continuare ajutat de Sfantul Nicolae, care s-a infatisat papei din Roma, vorbindu-i despre eliberarea minunata a Sfantului Petru si despre dorinta lui de a fi tuns in monahism. A doua zi, papa a spus inaintea multimii, care se adunase pentru Sfanta Liturghie: "Petru, tu care esti din pamant grecesc si care ai fost eliberat de Sfantul Nicolae din inchisoare, in Samara, vino la mine." Venind inaintea sa, Sfantul Petru a fost tuns indata in monahism. Invatandu-l toate regulile monahale, papa l-a incredintat pe Sfantul Petru grijii lui Dumnezeu.

Sfantul Petru s-a urcat intr-o barca si a pornit spre Est. Dupa ce au ajuns la mal, stapanii barcii l-au rugat pe Sfantul Petru sa vina si sa se roage intr-o anumita casa, unde toti cei de acolo zaceau bolnavi. Cu rugaciunile sale, toti cei bolnavi s-au facut sanatosi. Mai apoi, Maica Domnului i-a arata Sfantului Petru locul in care sa se nevoiasca pana la sfarsitul vietii sale: Sfantul Munte Athos.

Indata, sfantul s-a urcat pe un vapor care avea sa treaca pe langa Muntele Athos. Cand a ajuns in dreptul muntelui, sfantul a cerut sa fie lasat sa coboare la mal. Acest lucru se petrecea in anul 681. Astfel, sfantul s-a adancit in pustiul Sfantului Munte, fara a vedea chip de om, vreme de cincizeci si trei de ani. Cand hainele i-au putrezit si s-au rupt, parul si barba sa au crescut atat de mult, incat i-au acoperit trupul. Sfantul Petru se hranea mai ales cu ierburile care cresteau in jurul pesterii sale.

La inceput, Sfantul Petru Athonitul a suferit multe atacuri de la demoni, care doreau sa-l faca pe sfant sa iasa din pestera sa si sa se intoarca in lume. Diavolii i se infatisau sfantului, fie sub forma unor soldati barbari, fie sub forma unor animale salbatice fioroase. De fiecare data insa, sfantul a biruit mestesugirile diavolilor, rugandu-se Domnului si Nascatoarei de Dumnezeu.

La un moment dat, langa pestera sfantului a aparut o sluga din casa natala, care a inceput sa-l roage insistent sa se intoarca acasa. Lacrimand, sfantul a spus ca, daca Maica Domnului l-a trimis aici, tot ea trebuie sa ii spuna sa se intoarca. In momentul in care a auzit de Maica Domnului, sluga a disparut, aratandu-se astfel a fi fost un diavol inselator.

Dupa sapte ani, un diavol in chip de inger de lumina s-a aratat inaintea Sfantului Petru si i-a spus ca Domnul il trimite in lume, spre a-i indruma duhovniceste pe cei care zac in pacate. Ca si ultima data, Sfantul Petru i-a spus acestuia ca fara acordul Maicii Domnului, el nu va pleca din Sfantul Munte. Indata, ingerul inselator s-a facut nevazut, diavolul lasandu-l in pace pe sfant.

Maica Domnului i s-a arata sfantului impreuna cu Sfantul Nicolae si i-a spus ca, dupa ce va posti vreme de patruzeci de zile, un inger ii va aduce mana cereasca, spre hrana, care il va intari pentru alte patruzeci de zile. Astfel, la fiecare patruzeci de zile, un inger al Domnului venea la sfant si ii aducea mana cereasca, spre hrana.

Odata, cand Maica Domnului i s-a aratat Sfantului Petru, aceasta i-a spus: "Eu am ales acest Munte, pe care l-am primit de la Fiul meu si Dumnezeu, drept mostenire, pentru toti aceia care doresc sa lepede toata grija cea lumeasca si sa se nevoiasca in sihie. Pentru aceasta, eu iubesc acest loc extrem de mult. De asemenea, ii voi ajuta pe toti aceia care se vor retrage aici si vor munci pentru Domnul, pazind poruncile Lui. Voi lumina lucrarea lor si vor fi un aliat invincibil pentru toti monahii, indrumandu-i si pazindu-i in chip nevazut."

Odata, un vanator care urmarea un cerb, l-a vazut pe sfant, gol si acoperit cu par, si a vrut sa fuga. Sfantul i-a spus sa nu se teama, ci sa se apropie de el. Astfel, sfantul i-a povestit acestuia viata sa. Dorind sa ramana langa sfant, vanatorul a fost insa trimis acasa, pentru ca vreme de un an sa cugete la sine, fara a spune cuiva despre intalnirea cea minunata. Dupa un an, vanatorul s-a intors la sfant, impreuna cu fratele sau, care era demonizat, si cu alti cativa bolnavi. Cand au intrat in pestera sfantului, ei l-au gasit pe acesta adormit in Domnul. Plangand, vanatorul le-a povestit tuturor viata sfantului. Cand s-a atins de cinstitul trup al Sfantului Petru Athonitul, fratele cel demonizat s-a vindecat indata.

Sfantul Petru Athonitul a trecut la cele vesnice in anul 734. Cinstitele sale Moaste au fost asezata intr-o manastire inchinata Sfantului Clement, aflata pe Sfantul Munte. In vremea iconoclasmului, Sfintele sale Moaste au fost ascunse, iar in anul 969, acestea au fost mutate in localitatea Photokami, din Tracia.

Rugaciuni catre Sfantul Petru Athonitul

"Cel ce cu binecuvantarea Maicii Domnului si prin mijlocirea Sfantului Ierarh Nicolae aflat-a liman bun de mantuire, in mijlocul pustiei, si a sculptat vasul inimii cu gandurile rugaciunii, prefacandu-l in vas adanc al darurilor Duhului, Sfantul Cuvios Petru Athonitul, sa povatuiasca si gandurile inimii noastre, ce ratacesc prin pustiul mintii, spre a intra in pestera inimii smerite. Sfinte Petru Athonitul, lauda monahilor celor iubitori ai Imparatesei cerurilor, cu roua rugaciunilor tale, curateste mintea noastra de toata cugetarea cea desarta."

Troparul Sfantului Petru Athonitul: "Glasul dumnezeiesc al Stapanei lumii ti-a aratat calea mantuirii si, alergand degraba pe cararile pustiei, ai aflat odihna nepatimirii; cu sabia rugaciunii ai taiat hatisul patimilor si ai ajuns pe pajistile Duhului; pentru aceasta, roaga-te neincetat sa urcam pe muntele inimii cu pasii Cuvantului."

Condacul Sfantului Petru Athonitul: "Cu dorul lui Adam cununandu-te, zi si noapte strigai in auzul urechilor dumnezeiesti, cerand mantuire pentru poporul cel ce se primejduia pe marea vietii lumesti, ca o faclie ascunsa de haina pustiei intunecate, fost-ai Cuvioase, iar acum, intru bucuria ingerilor, te rogi pentru sufletele noastre."

Icosul Sfantului Petru Athonitul: "Toata viata ta ai daruit-o Celui ce te-a chemat la vietuirea ingereasca si, cu arma sihastriei impodobit, ai pornit in lupta duhovniceasca, ca unul ce ai minunat pe ingeri cu osteneala rugaciunii, roaga-te sa aflam si noi salasluire, intru corabia mantuirii."

Teodor Danalache

• Schitul romanesc Lacu din Muntele Athos
  Publicat in : Interviuri
• Pelerinaj Muntele Athos si Grecia
  Publicat in : Pelerinaje
• Chilia Axion Estin din Muntele Athos
  Publicat in : Pelerinaje
• Amalfion, manastirea benedictina din Muntele Athos
  Publicat in : Religie
• Un engolpion inedit din Muntele Athos
  Publicat in : Vesminte