Viata Sfintei Xenia

Viata Sfintei Xenia Mareste imaginea.

Viata Cuvioasei Maicii noastre Xenia care s-a numit Eusebia
(24 ianuarie)

Iubiti credinciosi
Vietile si laudele sfintilor se aseamana cu lumina stelelor. Dupa cum stelele sunt intarite cu asezarea pe cer pentru a lumina pamantul, dupa cum aceste stele au fost asezate pentru a lumina pamantul si marea si indrepteaza corabiile ce plutesc, cu toate ca noi nu cunoastem numele tuturor stelelor, pentru multimea lor, totusi de luminoasa lor podoaba ne minunam; astfel este si cu luminarea sfintilor.

Desi sunt inchise moastele lor in morminte, puterile lor raman, nefiind marginite de hotarele pamantului. Noi ne minunam de viata acestora si de slava cu care preamareste Dumnezeu pe cei bineplacuti Lui, precum a preamarit si pe aceasta placuta a Sa. Asadar in continuare o sa va prezint, dupa puterile mele, viata minunata a Cuvioasei Xenia, pe care noi o cunoastem dintr-o scrisoare, care ne-a fost lasata pentu a fi spre luminarea si modelul celor ce voiesc sa slujeasca cu dragoste lui Dumnezeu.

Frati crestini
A fost in Roma cea veche un barbat slavit si vestit, unul din cei mai mari senatori, care era crestin dreptcredincios si avea numai o fiica, pe care o pazea ca pe lumina ochilor, anume Eusebia. Dar, la varsta de 17 ani, sosindu-i acesteia timpul pentru a se casatori, un boier asemenea cu cinstea de senator, a poftit pe parintii Eusebiei ca sa-i dea pe fiica lor spre insotire fiului sau. Parintii sfatuindu-se, au logodit pe Eusebia cu acel tanar de bun neam, care era asemenea cu cinstea si cu bogatia, si au hotarat ziua in care avea sa se savirseasca nunta. Dar tanara fecioara, fiind plina de dumnezeiasca dragoste catre Mantuitorul, dorea sa ramana pururea feciora. Aceasta dorinta a sa o ascunsese parintilor sai, pentru ca, de ar fi cunoscut gindul ei, cu totul ar fi oprit-o, si cu porunca ar fi silit-o spre casatorie.

Fericita Eusebia avea doua roabe credincioase ale ei, care din copilarie crescusera cu dansa si care slujeau ei cu toata osardia si dragostea. Deci, luandu-le pe eledeoparte, le-a zis hotararea pe care a luat-o.

Auzind acestea, amandoua roabele au zis: "Voia Domnului sa fie, caci si noi ne invoim cu scopul tau“. Unele ca acestea auzind fericita Eusebia de la slujnicele sale, a preamarit pe Dumnezeu; si avind cele trei fecioare dragoste intocmai catre Hristos, gandeau in toate zilele cum ar face, ca dorirea lor sa poata ajunge intru savarsire; deci se rugau lui Dumnezeu sa le dea sfat bun.

Iar din ziua aceea, in care s-a dat pe sine intru dragostea Domnului, Eusebia sfatuindu-se la viata curata pe ascuns de parinti, prin mijlocirea celor doua roabe ale sale, impartea la cei ce aveau trebuinta, aurul, argintul si toate lucrurile cele ce erau de pret. Inca au mai impartit acele roabe si simbriile lor pe care le aveau, pregatindu-se pentru saracie, pentru dragostea lui Hristos. Apropiindu-se ziua nuntii, fericita Eusebia sfatuindu-se cu roabele sale, si-a schimbat noaptea imbracamintea din chipul cel femeiesc in cel barbatesc si luand niste aur pentru trebuinta, a iesit din casa, nestiind nimeni.

Si insemnandu-se cu semnul Crucii, a zis catre Hristos Dumnezeu: ,,Tu fii cu noi, Fiul lui Dumnezeu, si arata-ne calea in care vom merge, caci pentru dragostea Ta lasam casa si pe toate din ea, si voim mai bine sa ne instrainam si in necazuri sa vietuim, pe Tine dorindu-Te si pe Tine cautindu-Te“. Astfel iesind din casa, s-a rugat cu lacrimi, plangand si bucurandu-se; apoi Sfinta Eusebia zicea pe cale catre roabele sale: ,,Voi de acum sa-mi fiti surori si eu mai vartos voi sluji voua in toate zilele vietii mele. Astfel, surorile mele, sa ne mantuim sufletele noastre“.

Despre acestea graind sfanta catre dansele, s-au dus la mare si gasind o corabie care avea sa plece spre hotarele Alexandriei, au dat chiria si s-au asezat intr-insa, apoi, fiind si vintul prielnic, in putine zile au ajuns la Alexandria, iar de acolo plecand, s-au dus intr-o insula Cos de la Halicarnas, cetatea Cariei, fiind departe la cincisprezece mii de pasi, caci alergau pretutindeni, voind sa afle un loc necunoscut, ca nu candva sa fie gasite de parinti. Deci, petrecand in aceea insula mai fara frica, si-au schimbat chipul cel barbatesc in femeiesc si gasind o casa mica intr-un loc deosebit, vietuiau acolo, multumind lui Dumnezeu, Caruia se rugau de-a pururea sa le trimita un om duhovnicesc, care ar putea sa le imbrace in randuiala monahiceasca si sa aiba grija de sufletele lor.

In urma rugaciunilor sale, l-a intalnit pe ieromonahul Pavel, un batrin cinstit, carunt la par, a carui fata era ca un inger, care a devenit un adevarat parinte duhovnicesc pentru ea. La indemnul acestuia, Eusebia s-a stabilit in cetatea Milassa din Caria (o veche provincie romana situata in sud-estul Asiei Mici) si a imbracat haina monahala . Aici a ridicat o bisericuta inchinata Sfantului Stefan Intaiul mucenic, precum si o mica manastire, in care se va nevoi impreuna cu cele doua slujitoare ale sale cu care fugise din Roma, dar si cu alte fecioare din imprejurimile cetatii. De acum ,ea si-a schimbat si numele din Eusebia in Xenia.

Acolo se ingrijea de dansele Sfantul Pavel egumenul, de ale carui maini a fost tunsa Xenia, impreuna cu amandoua roabele sale, in randuiala monahiceasca. Si nimeni nu a stiut, pana la sfarsitul vietii ei de unde era, nici pentru care motiv a plecat din patria sa, si care este adevaratul ei nume, pentru ca se numea Xenia, adica straina. Iar Cuviosul Pavel spunea celor ce-l intrebau despre acele fecioare: le-am luat din insula Cos si le-am adus aici. Deci, toti le socoteau ca sunt de acolo, de aceea si manastirea se numea ,,Cos“, dupa numele insulei aceleia.

Nu dupa multa vreme a adormit intru Domnul, Chiril, episcopul acelei cetati si a fost ales la pe scaun in locul lui, Cuviosul Pavel, egumenul manastirii Sfintul Andrei. Acela primind vrednicia de episcop, si mergand in manastirea de fecioare a sfintit pe Xenia diaconita, ca pe una ce era cu adevarat vrednica de aceasta, deoarece in trup fiind, avea viata ingereasca.

De infranarea ei se temeau diavolii si de postul si nevointa ei biruindu-se, nu indrazneau nici a se apropia de dansa: pentru ca manca uneori a doua zi, alteori a treia zi, iar de multe ori si toata saptamana petrecea fara hrana. Si cand era sa primeasca hrana, nici verdeturi nu manca, nici linte, nici vin, nici untdelemn, nici poame de gradina, nici orice alte mancari de cele bune, afara numai de putina paine, udata cu lacrimile sale. Si luand din cadelnita cenusa, isi presara painea sa; aceasta o facea in tot timpul vietii sale, implinind cuvantul prorocesc: Cenusa cu paine am mancat si bautura mea cu plangere am amestecat. Si se sarguia in tot timpul ca sa-si tainuiasca infranarea aceasta chiar de surorile sale; numai acele doua roabe ale ei impreuna vietuitoare o priveau in taina ce face, si singure urmau vietii ei celei imbunatatite.

Atata ravna era intr-insa, incat de cu seara, pana in timpul cantarii Utreniei, sta toata noaptea, ridicandu-si mainile in sus, rugindu-se, si asa in toate serile era vazuta de surori in taina, iar uneori plecandu-si genunchii de cu seara, pana la timpul cantarii Utreniei, si pana dimineata se ruga, cu multe lacrimi, si astfel intotdeauna slujea Domnului, iar aceasta o facea cu smerenie, incat mai jos decit toti se socotea pe dansa. Pentru ca nu a fost vazuta maniindu-se candva, nici a intinat viata ei vreo desarta slava si ingamfare. Fata ei era smerita, cu mintea inteleapta, cautatura neimpodobita, trupul chinuit cu pustnicestile osteneli si inima ei pasnica, nici o tulburare avand.

Priveghere de-a pururea, infranare mare, smerenie nespusa si dragoste nemasurata; pe cei din nevoi ajuta, cu cei ce patimeau, impreuna patimea, spre pacatosi se milostivea, iar pe cei rataciti ii povatuia la calea pocaintei. Despre hainele ei nici nu se poate vorbi, pentru ca purta niste zdrente si chiar de aceea se socotea pe dansa ca este nevrednica. Si toata viata ei era intru umilinta si intru varsarea lacrimilor celor neincetate.

Iar cand s-a apropiat fericitei Xenia, pururea pomenita si nevinovata mireasa a lui Hristos, vremea ducerii ei din vremelnica viata, a sosit pomenirea Sfantului Efrem, care a fost altadata in cetatea aceea episcop; si a mers fericitul episcop Pavel cu tot clerul sau in satul care se numeste Levchin, pentru ca acolo era biserica Sfantului episcop Efrem, si intr-insa erau cinstitele lui moaste.

Atunci cand Cuvioasa Xenia a trecut la cele vesnice, pe la amiaza, pe cer s-a aratat, deasupra manastirii, o cununa de stele foarte luminoasa avand in mijlocul ei o cruce, iar aceasta cununa stralucea mai mult decat soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit sa arate tuturor, sfintenia Cuvioasei Xenia. Cetatenii din Milassa, care se aflau la un praznic intr-un sat vecin, vazand semnul cel de pe cer, se mirau si intru nepricepere se intrebau ce este acesta. Iar episcopul lor, fericitul Pavel, intelegand cu duhul, a zis catre toata multimea poporului: „Maica Xenia a adormit si pentru dansa este semnul minunii!“. Si indata, sfarsind Liturghia, s-a intors in cetate cu tot poporul care fusese la praznic si aflara cetatenii, precum le-a spus lor episcopul, ca Sfanta Xenia murise.

Deci, poporul cu episcopul si cu prezbiterii s-au apropiat de cinstitul trup al Sfintei Xenia si punandu-l pe pat, precum se cade, au aprins multe lumanari si tamaie, iar episcopul impreuna cu prezbiterii au luat patul pe umerii lor si cantand, s-au dus in mijlocul cetatii. Si se mirau toti de minunea cea preaslavita, ce se facea, caci, cand mergeau cu patul pe care era dus trupul sfintei, mergea deasupra patului si cununa cea cu crucea aratata pe cer; iar cand au pus patul in mijlocul cetatii, a stat si cununa deasupra patului. Si s-au adunat si din satele de prin imprejurimi multime de popor fara de numar, vazand acel semn prea luminat pe cer, si s-a umplut cetatea de adunarea poporului, incat era intr-insa mare strimtoare. Iar fericitul episcop Pavel, cu poporul, tot in noaptea aceea spre duminica, a petrecut-o langa sfanta, priveghind si cantand pana la ziua. Si multe tamaduiri se faceau de la moastele ei, pentru ca toti, de orice boala erau cuprinsi, numai cat se atingeau de patul sfintei, indata dobandeau tamaduire.

Sosind ziua Sfintei Duminici, au acoperit cu panze curate cinstitul trup al Cuvioasei Xenia si cantand deasupra gropii, au dus-o pana la locul ce se cheama Sichinie, care este la intrarea cetatii dinspre miazazi; caci mai inainte de mutarea sa, sfanta a poftit ca acolo sa-i puna trupul ei. Si vedea iarasi tot poporul ca trupul ei ducandu-se cu patul, mergea si cununa cea de stele cu crucea cea vazuta pe cer, urmand patului; si iarasi cand se oprea patul, sta deasupra si cununa aceea. Apoi, facandu-se ingroparea, au impartit oamenii intre ei in mici bucati, panzele cele subtiri, ce au fost pe cinstitele moaste si le pastrau la dansii cu credinta, spre tamaduirea a diferite boli.

Deci, ungind episcopul cu mir sfintul trup al Cuvioasei Xenia, dupa obicei, l-a pus in mormant nou, si desavarsindu-se cinstita ingropare, indata cununa de stele care stralucea pe cer s-a facut nevazuta. Si multe tamaduiri se dadeau de la mormantul sfintei, tuturor celor ce cu credinta se apropiau. Iar nu dupa multa vreme, a murit si una din roabele Cuvioasei Xenia, apoi dupa dinsa si cealalta degrab s-a dus la vesnica viata, si le-au ingropat pe amandoua la picioarele sfintei lor stapane.

Viata sa a fost cunoscuta de ceilalti crestini abia dupa moartea ei. Cuvioasa Xenia le ceruse celor doua slujnice ale ei sa nu spuna nimanui nimic despre viata sa - astfel ca nimeni nu a stiut unde si cand s-a nascut, din ce fel de familie si de ce a ales sa paraseasca lumea aceasta. Abia dupa trecerea sa la cele vesnice, una din slujnicele ei au facut cunoscut motivul instrainarii Xeniei de lume pentru Hristos.
Iubiti credinciosi

Astfel, aceasta cuvioasa a placut lui Dumnezeu. Vazuta era in trup, dar s-a asemanat cu ingerii cei fara de trup. S-a dezbracat de trup, ca de o haina si a calcat pe diavolul, ca pe un balaur. A socotit lumea aceasta precum gunoaiele si si-a pazit ca pe o nepretuita comoara fecioria sa neprihanita. S-a logodit cu dragostea lui Hristos, s-a incununat cu credinta, si ceea ce a nadajduit, aceea a cistigat; iar acum se bucura in camara Mirelui sau Celui fara de moarte. Si cu rugaciunile sale mult ajuta credinciosilor, pentru ca moartea n-a omorat puterile ei, nici facerile de bine ale ei nu le-a hotarnicit intr-un loc; pentru ca multe fapte bune a facut pentru Hristos. De aceea si Hristos ne arata multa milostivire noua, daca cerem sfintele rugaciuni ale iubitei Sale mirese.

Dupa moartea ei, trecand catava vreme, a murit si Cuviosul Pavel episcopul, duhovnicescul parinte al Sfintei Xenia, placand si acela lui Dumnezeu desavarsit; caci cu rugaciunile lui se goneau diavolii, si toate boalele se tamaduiau; si a fost ingropat in biserica Sfantului Apostol Andrei, unde a fost mai inainte egumen, iar sufletul sau cel sfant a stat inaintea lui Dumnezeu, intru slava sfintilor. Cu a carui calda folosire catre Dumnezeu si cu rugaciunile Cuvioasei Eusebia, care s-a numit Xenia, si cu ale amindurora sfintelor roabelor ei, Domnul sa ne invredniceasca si pe noi milei Sale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

 

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

23 Ianuarie 2014

Vizualizari: 3835

Voteaza:

Viata Sfintei Xenia 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE