Predica Sfintii Imparati Constantin si Elena

Predica Sfintii Imparati Constantin si Elena Mareste imaginea.

Iubiti credinciosi,
Cand a binevoit Preabunul si Preamilostivul Dumnezeu sa inceteze paraiele de sange, care se varsau din trupurile apostolilor, ale martirilor si ale marturisitorilor Sai si sa dea deplina libertate Bisericii Sale, rascumparata cu Sfantul si Preascumpul Sange al Fiului Sau, atunci si-a ales pentru acest scop, dintre toti imparatii lumii, pe Sfantul imparat Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena. Prin acesti Sfinti imparati a adus Dumnezeu libertate religioasa in lume, a slabit paganismul si idolatria si a intarit Biserica si credinta crestina pe pamant.

Sfintii imparati si "intocmai cu Apostolii" Constantin cu maica sa, Elena, erau de neam roman.

Tatal sau, imparatul Constantin Clor imparatea peste Galia si Insulele britanice. Dupa moartea sa a lasat urmas la domnie pe fiul sau, fericitul Constantin, ajutat de credincioasa lui maica, Sfanta Elena.

Auzind el ca Maxentie, care imparatea in Roma, face multe nelegiuiri poporului, chinuind pe crestini si daramand sfintele biserici, s-a pornit cu razboi impotriva lui. Desi avea mai putini ostasi ca Maxentie, el isi punea nadejdea in ajutorul adevaratului Dumnezeu, Caruia adesea se ruga, cu toate ca nu era inca botezat. Si iata ca in amiaza mare, i se arata o cruce mare pe cer, cu stele inchipuita, iar dedesubt aceste cuvinte scrise: "Cu acest semn vei birui".

Apoi a poruncit ostasilor sa se insemneze cu semnul Sfintei Cruci pe haine, pe coifuri si pe armele lor si asa au pornit la lupta. Deci, cu ajutorul crucii lui Hristos, Sfantul Constantin a biruit pe Maxentie, inecandu-l in apa Tibrului, langa Roma, iar el a fost primit cu mare bucurie in cetate si incoronat ca imparat al intregului Imperiu roman de Apus, in anul mantuirii 313.

Ca semn de multumire lui Dumnezeu, marele Constantin a dat un act imparatesc in acelasi an, dupa sfatul maicii sale, cunoscut pana astazi sub numele de "Edictul de la Milan", prin care s-a dat desavarsita libertate tuturor crestinilor, lasand astfel pe fiecare sa creada cum voieste.

Mare bucurie a cuprins atunci intreaga crestinatate, vazand pe sfintii episcopi si preoti iesind de prin inchisori, vazand capistile idolesti daramandu-se, iar in locul lor, biserici frumoase inaltan-du-se. Astfel, uneltele de tortura se aruncau, cuptoarele cele aprinse in care se ardeau crestinii se lasau in parasire, animalele salbatice care ucideau pe crestini in arene se slobozeau, iar crestinii, umplandu-se de multa bucurie, multumeau lui Dumnezeu cu rugaciuni si lacrimi fierbinti.

Insa domnea in rasarit un imparat tiran, anume Liciniu, care desi era cumnat cu marele Constantin, dar nevrand sa cunoasca pe adevaratul Dumnezeu, chinuia cumplit pe crestini si ameninta sa ocupe Roma. Imparatul Constantin a incercat de doua ori sa-l biruiasca prin razboi, dar n-a putut si era in mare mahnire. Rugandu-se mult lui Dumnezeu si insemnandu-se cu semnul crucii, toti ostasii au pornit din nou la razboi impotriva lui Liciniu si l-au biruit. Ultimul razboi l-a avut imparatul Constantin impotriva scitilor, aproape de Dunare, pe care de asemenea i-a biruit cu ajutorul Sfintei Cruci.

Deci, dorind imparatul sa-si mute capitala in partea de rasarit a imperiului, si-a ales cetatea Bizantium, zidita de un grec, numit Bizas. Pe aceasta alegand-o Sfantul Constantin, a numit-o cu numele sau, Constantinopol, si s-a asezat aici cu fericita sa mama, Elena, in anul 324. Iar ca semn de multumire lui Dumnezeu, a inaltat in mijlocul cetatii un stalp inalt, avand deasupra Sfanta Cruce.

Tot in timpul acesta a primit si botezul, in orasul Nicomidia, de la episcopul Evsevie, cand a dat porunca sa se boteze si ostasii sai, dimpreuna cu senatorii palatului, incat o nespusa bucurie cuprinsese toata lumea. A mai dat porunca sa se inalte in curtea palatului sau o mareata biserica, in numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar bisericile care au fost daramate de pagani a poruncit sa se zideasca din nou, dandu-le tuturor bani si ajutor din destul. De la acest sfant imparat a ramas traditia ca domnii crestini din toata lumea sa zideasca biserici si manastiri si sa le inzestreze cu danii si cu toate cele necesare.

In vremea aceea, insa, Biserica lui Hristos era sfasiata de invatatura cea rea a ereticului Arie, care spunea ca Iisus Hristos este o creatura superioara, iar nu Creator si deofiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. Deci, Sfantul Constantin indemnat de mama sa Elena si de multi episcopi dreptcredinciosi, a hotarat sa adune primul Sinod Ecumenic de la Niceea, in anul 325, pentru a hotari adevarata credinta si a condamna pe ereticul Arie si invatatura sa.

S-au adunat acolo 318 Sfinti Parinti din toate marginile Imperiului de Rasarit si de Apus, in frunte cu Sfantul Constantin, care era considerat episcop cu treburile de afara. Vor ramane nemuritoare minunile si cuvintele pline de invataturi dogmatice ale marilor ierarhi si sfinti Nicolae, Spiridon si Atanasie de Alexandria, care au luat parte la acest Sinod. Atunci a fost blestemata invatatura lui Arie, iar pe el l-au dat anatema. La acest Sfant Sinod s-au compus primele sapte articole ale Simbolului Credintei si mai multe canoane bisericesti.

In anul urmator, Sfanta Elena, dorind foarte mult sa afle lemnul Sfintei Cruci si sa se inchine pe Golgota si la Mormantul Domnului, a plecat cu multi ostasi la Ierusalim. Aici s-a rugat mult lui Dumnezeu si, impreuna cu Sfantul Macarie, episcopul Sfintei Cetati, dupa multe osteneli a aflat Crucea Domnului, iar pe locul Capatanii a inaltat o biserica preafrumoasa, care, cu unele modi-ficari, dainuieste pana astazi.

Deci, luand o parte din lemnul Sfintei Cruci, fericita Elena s-a intors inapoi la Constantinopol, iar de aici la Roma, unde a trecut la Domnul, in varsta de 80 de ani.
Marele imparat Constantin a imparatit 42 de ani, pana in anul 337, cand trece la vesnicele lacasuri si este inmormantat in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, zidita de el, lasand Imperiul roman in stapanirea celor trei fii ai sai. Biserica noastra ii praznuieste pe amandoi cu mare cinste la 21 mai, socotindu-i "intocmai cu Apostolii" lui Hristos. El este al 32-lea imparat roman de la August.

Iubiti credinciosi,
Pana aici v-am prezentat pe scurt viata si activitatea Sfantului Constantin cel Mare si a mamei sale, Elena. Acum vom vorbi, mai intai, de legile ce s-au facut de acest sfant si mare imparat in favoarea crestinilor, despre care istoricul bisericesc din acea vreme, Eusebiu de Cezareea, zice: "S-au publicat atunci de imparatul Constantin legi foarte blande si foarte favorabile pentru crestini. Aceste legi nu exprimau decat evlavie, repausul popoarelor si onoarea Bisericilor. El a chemat pe cei ce fusesera izgoniti de guvernatorii de provincii, pentru ca nu au voit sa aduca jertfa idolilor.

A restabilit in posesia averilor pe cei ce fusesera lipsiti de ele si ierta pe cei care, pentru acelasi motiv, fusesera condamnati sa faca servicii la curte. A pus in libertate pe cei ce fusesera surghiuniti in insule si pe cei ce fusesera surghiuniti la muncile metalelor sau intrebuintati la alte lucrari publice. A lasat alegerea celor care, din ura pentru statornicia cu care ei facusera profesiune din religia crestina, fusesera destituiti din dregatorii sau de a lua functiunile ca mai inainte sau de a trai in repaus" (Istoria Bisericeasca de Eusebiu - Episcopul Cezareei, Viata Imparatului Constantin, Bucuresti, 1896).

Printr-o alta lege facuta in favoarea martirilor si a Bisericilor, imparatul Constantin a dispus ca rudele celor ce au suferit moartea pentru apararea credintei, sa se bucure de succesiunea lor si, daca ei nu ar avea mostenitori, Biserica sa-i mosteneasca, iar mostenirile ce le fusesera confiscate, sa fie inapoiate vechilor proprietari, ori de ar fi in natura sau de au fost instrainate.

Sfantul si marele imparat Constantin a dat o lege de gratiere a celor ce au fost exilati pentru marturisirea dreptei credinte in Dumnezeu. Aceasta lege zice asa: "Acei ce au fost exilati prin sentinte nedrepte a unor judecatori, pentru ca au refuzat cu indrazneala de a renunta la credinta si la cultul unui Dumnezeu, Caruia ei se consacrasera din toata inima lor, si acei ce au fost pusi in numarul ofiterilor curtii, desi nu fusesera mai inainte, sa aiba libertatea de a se intoarce la casele lor si sa ramana acolo in pace. Acei ce au fost despuiati de bunurile lor si redusi la o extrema mizerie, sa fie restabiliti in prima lor stare si sa se bucure cu fericire si cu umilite rugaciuni de multumire, de efectele bunatatii lui Dumnezeu".

Alta lege data de Sfantul si marele imparat Constantin face rechemarea celor ce au fost prigoniti pentru credinta cea dreapta in Hristos si au fost trimisi departe de casele si satele lor, prin insule pustii. In aceasta lege il auzim pe Sfantul si marele imparat Constantin, zicand: "Ordon ca cei ce sunt retinuti contra vointei lor in insule, sa se bucure de efectul gratierii noastre. Sa iasa din aceste triste si grozave pustietati, unde nu vad decit munti salbatici si o mare furtunoasa, si sa mearga a gusta placerile cele nevinovate ce le va procura, in convietuire cu rudele lor in libertate. Acei ce au suferit lipsurile si necazurile ce i-au insotit, sa fie incarcati de bunuri si scapati de frica, facand glorie cum fac eu de a fi servitorul lui Dumnezeu. As fi foarte mahnit ca sa se poata zice sau sa se poata crede, ca cineva a vietuit in frica sub domnia mea. Ma silesc pe cat pot de a reforma abuzurile ce s-au strecurat sub domniile cele dinaintea mea".

Sfantul imparat Constantin, face rechemarea celor ce fusesera condamnati la lucrarea metalului sau la alte lucrari publice, pentru marturisirea credintei in Hristos, zicand: "Acei ce au fost condamnati la lucrarea metalelor sau la alte lucrari publice, sa schimbe aceasta penibila ocupatie si acest ostenitor lucru, cu o liniste onesta si cu un repaus placut, iar daca sunt unii din cei ce au fost lipsiti de libertate sa fie restabiliti in posesiunea onorurilor si a drepturilor ce le apartineau mai inainte".

Prin alta lege, Sfantul imparat Constantin, restabileste drepturile celor ce au fost scosi din dregatoriile lor din armata, pentru dreapta credinta in Hristos, si zice asa: "Acei care odinioara, posedand dregatorii in armata, au fost lipsiti de aceasta cinste pentru buna marturisire a credintei lor, sa aiba libertatea sau de a reintra in armata si a-si lua functia lor ce au avut sau de a trai in liniste. Este foarte drept ca, dupa ce au aratat curajul lor in mijlocul celor mai teribile munci, sa nu depinda decat de alegerea lor, sau de a se bucura de onorurile dregatoriilor lor, sau de a gusta dulceata repausului".

In alta lege, Sfantul Constantin cel Mare porunceste a se da inapoi averile sfintilor mucenici si marturisitori ai credintei lui Dumnezeu, si zice asa: "Nu pot ascunde nedreptatea ce au suferit-o acei care, sub diferite pretexte, au fost despuiati de averile lor. Daca unii, din ura pentru ca au sustinut cu indrazneala lupte grele pentru apararea credintei lor, au fost despuiati de averile lor, sau daca altii, pentru ca au marturisit ca erau crestini, au fost constransi de a parasi tara lor, sau in sfarsit, daca altii au fost lipsiti de cele ce posedau fara a fi condamnati la moarte, succesiunea lor trebuie sa fie luata de rudele lor, legile redand succesiunile rudelor celor mai de aproape, ei vor fi lesne de recunoscut si apoi nu e nimic mai drept decat a se imparti aceste averi mostenitorilor carora ar fi apartinut, daca martirii si marturisitorii ar fi murit de o moarte naturala".

Alta lege data de Sfantul si marele imparat Constantin in favoarea Bisericii, in lipsa de rudenii, zice asa: "Iar, daca nu se va gasi nici o rudenie care sa poata lua mostenirea martirilor sau a marturisitorilor, sau ale acelora care pentru pastrarea credintei lor, au parasit tara lor, ea apartine Bisericii. Mortii nu vor fi mahniti de a o avea de mostenitoare, pe aceia pentru care ei s-au expus la tot felul de primejdii. Cred de datoria mea de a admite ca daca vreunul, din acei care voiesc, a gasit de cuviinta sa faca donatie averea sa, intentia mea este ca ea sa fie executata".

In alta lege a Sfantului imparat Constantin cel Mare se hotaraste sa se restituie pamanturile si casele cele ce au apartinut martirilor si marturisitorilor, zicand: "Fiindca doresc ca aceasta lege sa fie atat de lamurita, incat sa nu fie nimeni care sa nu inteleaga dispozitia, acei ce sunt detinatori ai unei case sau a unui pamant sau a unei alte mosteniri ce apartinea odinioara martirilor sau marturisitorilor, sa o declare ei insisi si sa o restituie indata. Desi ei au primit mari venituri fara titlu legitim, nu cred ca dreptatea sa permita ca ei sa nu fie obligati de a le inapoia".

Sfantul imparat Constantin a dat si alte legi in favoarea Bisericii si a crestinilor, privind restituirea bunurilor confiscate de catre principi de la biserici sau restituirea locasurilor de cult si a cimitirelor, restituirea bunurilor care fusesera instrainate sau vandute si care apartineau bisericilor, precum si alte legi pe care nu le mai putem aminti aici.

Din cele aratate pana aici ne putem da seama cat de mare prieten si binefacator al Bisericii lui Hristos si al crestinilor a fost alesul lui Dumnezeu, Sfantul si marele imparat Constantin, prin care Preabunul Dumnezeu a dat libertate crestinismului in toata lumea. Legile au fost date de el in Italia, la Milan, in anul 313 si sunt cunoscute sub numele de "Edictul de la Milan". De la acest imparat sfant, libertatea religioasa este garantata in toate tarile din lume.

Imparatul Constantin, dandu-si bine seama de intunericul si tirania care domneau mai inainte de el in Imperiul roman, zicea: "O nelegiuire atat de ciudata si atat de grozava ca aceasta, dominand spiritul si inima unui numar de persoane si tot statul fiind lovit de aceasta, ca de o boala molipsitoare ce reducea la o extrema primejdie si care avea nevoie de un medicament foarte puternic si folositor, iata de cine a binevoit Dumnezeu de a se servi!

Cand vorbesc de Dumnezeu, inteleg pe Acela care este adevaratul Dumnezeu si care are o putere vesnica. Poate insa cineva sa faca cunoscute binefacerile primite de la Dumnezeu fara a vatama modestia? Dumnezeu a avut bunatatea de a se servi de mine pentru implinirea planurilor Sale. El m-a scos printr-un act al intelepciunii Sale si al puterii Sale nesfarsite, din tarmurile oceanului britanic si din extremitatea tarilor unde soarele apune si mi-a dat putere de a risipi revarsarea de nenorociri ce acoperea fata pamantului, pentru a atrage pe oameni la pazirea legii si pentru a creste credinta si religia crestina".

Apoi adauga: "Nu voi fi lipsit niciodata de recunostinta, pentru o binefacere asa de mare, privind ca o favoare deosebita, bunatatea pe care Dumnezeu a avut-o de a ma alege pe mine pentru a ma face robul si implinitorul poruncilor Sale. M-am dus in Orient, pe care l-am gasit impovarat de nenorociri, a carui salvare de primejdie avea nevoie de ultimile leacuri. Recunosc ca Dumnezeu mi-a dat sufletul, viata, respiratia, si simtamantul. Stiu foarte bine, ca acei ce si-au pus speranta lor in Dumnezeu, nu au nevoie de stima, nici de dragostea oamenilor si ca ei poseda onoruri cu atat mai mari, cu cat duc o viata mai scutita de greseli si de pacate".

In alt loc Sfantul imparat Constantin aduce multumiri lui Dumnezeu, zicand: "Tie iti multumesc cu umilinta, Dumnezeule si Domnul meu, caci cu cat priveste cineva deosebirea in inchinarile si in simtamintele oamenilor, cu atat cei ce au descoperit adevarul sunt intariti in religie. Daca va fi cineva care sa nu voiasca a fi vindecat, sa nu arunce gresala sa asupra nimanui. Remediul si vindecarea se ofera la toata lumea, numai fiecare se cuvine sa ia aminte ca sa nu atace o religie a carei nevinovatie si sfintenie sunt dovedite".

Pe langa legile si binefacerile aratate mai sus in favoarea crestinismului, marele imparat Constantin s-a ingrijit mult si de pacea si unitatea in credinta cea dreapta a tuturor Bisericilor crestine din imperiul sau. Iata ce spune intr-una din legile sale: "Mi-am propus mai intai de a uni spiritele tuturor popoarelor, in una si aceeasi credinta in privinta dumnezeirii. Apoi, am dorit sa scap universul de jugul sclaviei, sub care gemea. Ma convingeam ca as fi atat de fericit pentru a aduce pe oameni sa aiba toti pe acelasi Dumnezeu. Aceasta schimbare a religiei ar produce o alta schimbare in conducerea imperiului".

Iata, fratilor, ca Sfantul si marele imparat Constantin, isi dadea bine seama si recunostea cu toata evlavia ca el este alesul lui Dumnezeu, prin care Mantuitorul a lucrat planurile cele preaintelepte ale milostivirii Sale fata de religia adevarata, crestina, prin care s-a intarit puterea si libertatea Bisericii lui Hristos pe pamant.
Iubiti credinciosi,

Mare este sarbatoarea de astazi, caci astazi cinstim pe cel dintai si cel mai mare imparat crestin, pe Sfantul Constantin si mama sa, Elena, cei "intocmai cu Apostolii". Ei sunt apostolii crestinismului din secolul IV. Prin ei a dobandit libertate Biserica intemeiata de Hristos, propovaduita de Sfintii Apostoli si aparata cu jertfa, cu suferinta si cu sange de multimea martirilor. Prin ei, Duhul Sfant a extins Biserica, a intarit Ortodoxia in lume, a avut loc primul Sinod Ecumenic, s-a compus prima parte din Crez si a fost dat anatema Arie cu invatatura si ucenicii lui. Prin Sfintii Constantin si Elena s-au deschis si zidit in Imperiul roman mii de biserici, s-a aflat la Ierusalim Sfanta Cruce si s-au zidit numeroase locasuri de inchinare la Locurile Sfinte.

Dar Sfantul Constantin a ajutat mult la raspandirea crestinismului in Europa, Asia si Africa. La porunca lui au fost trimisi misionari - episcopi si calugari - la gurile Dunarii sa converteasca pe inaintasii nostri daci, dintre care unii nu stiau de Hristos. Se crede ca, chiar orasul Constanta din Dobrogea, ar fi fost innoit de el, unde apoi se infiinteaza prima episcopie din tara noastra, Episcopia Tomisului. Trebuie sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru acest mare imparat si aparator al crestinatatii. Sa ne bucuram ca o parte din tara noastra, gurile Dunarii si Dobrogea, faceau parte din Imperiul roman de sub stapanirea lui.

Se cuvine, deci, sa cinstim cu cuvinte de lauda pe Sfintii imparati Constantin si Elena si sa inaltam rugaciuni de multumire lui Dumnezeu pentru tot ce au facut ei in lume. Iata, ca si tara noastra a fost sub influenta lui. Iata, ca si pamintul nostru are multe biserici, unele din primele secole, si ca suntem ortodocsi si cinstitori de Dumnezeu. Avem in tara multe biserici cu hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Iar in mai toate familiile noastre sunt crestini si crestine care le poarta numele. Aceasta arata de cata cinste se bucura Sfintii Constantin si Elena in tara noastra.

Sa nu uitam, insa, ce mare rol a avut Sfanta Elena, la cresterea, formarea si sfatuirea fiului ei, Constantin. Dupa Hristos si Biserica, mama este aceea care da educatie crestina fiilor ei. Sfanta Elena a dat viata, educatie si indemnuri bune fiului ei. Datorita mamei sale a ajuns el cel dintai imparat crestin, Sfant si "intocmai cu Apostolii", tare in credinta, aparator al Bisericii, viteaz in razboaie, eliberator al crestinilor persecutati pentru Hristos si ctitor al primului imperiu crestin si a nenumarate biserici.

Va amintesc ca am avut si noi, romanii, mari domni crestini, care dupa exemplul lui, au fost aparatori de tara, iubitori de pace, pazitori ai dreptei credinte si neintrecuti ctitori de biserici si manastiri. Dintre acestia amintim pe Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Sfant, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Matei Basarab, Petru Rares, Vasile Lupu si multi altii.

Ce sunt evlavioasele domnite romance, ca Despina lui Neagoe, Teofana, mama lui Mihai Viteazul, Elena lui Matei Basarab sau Ana lui Alexandru cel Bun, Maria lui Stefan cel Mare, Elena lui Petru Rares si Ruxandra lui Alexandru Lapusneanu si atatea altele, daca nu urmasele Sfintei imparatese Elena? Caci ele, alaturi de domni, zideau biserici, ctitoreau manastiri, faceau danii pretioase pe la sfintele locasuri, care se vad pana astazi. Ce este Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai lui, alaturi de vrednica sotie, Maria, cu cei inca sapte fii, daca nu martiri ai lui Hristos si aparatori ai credintei Ortodoxe in tara noastra?

Deci, si noi, sa urmam intru toate lui Hristos, Apostolilor, sfintilor si inaintasilor nostri. Sa aparam cu barbatie dreapta credinta a Bisericii noastre Ortodoxe. Vor aparea multi eretici si urmasi ai lui Arie, care vor incerca sa ne strice unitatea credintei si sa ne tulbure sufletele. Sa nu-i ascultati. Tineti la Biserica lui Hristos, iubiti sfintele slujbe, ascultati de pastori si de mai-marii nostri randuiti de Dumnezeu. Apoi fiti statornici in faptele bune, blanzi, smeriti, pasnici si iubitori de sfinti, ca niste fii ai lui Dumnezeu si urmasi ai Sfintilor Imparati. Barbati, urmati Sfantului Constantin in toate si luati in viata toiagul Sfintei Cruci! Iar femeile sa urmeze exemplul Sfintei Elena, devenind mame credincioase, bune educatoare ale copiilor, fiice evlavioase ale Bisericii.

Sa rugam pe Sfintii Imparati Constantin si Elena si prin ei pe marele Imparat Iisus Hristos, sa randuiasca pace in lume, domni si conducatori intelepti peste popoare, intaritori ai dreptei credinte, pastori vrednici de Evanghelie si mantuire sufletelor noastre. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

Predici la praznice imparatești și la sfinți de peste an, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1986

Troparul Sfintilor Imparati, intocmai cu Apostolii, Constantin si mama sa, Elena


Chipul Crucii Tale pe cer vazandu-l si ca Pavel chemarea nu de la oameni luand, cel intre imparati Apostolul Tau, Doamne, imparateasca cetate in mainile Tale o a pus. Pe care pazeste-o totdeauna in pace, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni.

Condacul Sfintilor Imparati Constantin si mama sa, Elena

Constantin astazi, cu maica sa Elena, Crucea a aratat, lemnul cel preacinstit, care este rusinarea tuturor iudeilor si arma credinciosilor imparati asupra celor potrivnici. Ca pentru noi s-a aratat semn mare, si in razboaie infricosator.


 

.

19 Mai 2014

Vizualizari: 3348

Voteaza:

Predica Sfintii Imparati Constantin si Elena 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE