Marturisirea (Spovedania)

Marturisirea (Spovedania) Mareste imaginea.


Marturisirea (Spovedania)

 

Invatatura pentru spovedanie

 

 

Dupa Botez, care este inceputul mantuirii tuturor credinciosilor, Marturisirea este a doua curatire si ca al doilea Botez. Drept aceea se cuvine ca noi toti, mireni si monahi, clerici, preoti si arhierei sa ne marturisim pacatele si nici unul din noi sa nu ne departam de la aceasta, pentru ca toti am gresit si pacatuim; sa nu uitam ca Mantuitorul si Judecatorul vine; drept care si apostolul zice: "sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam in armele luminii". Si cum ca tuturor le este de trebuinta marturisirea sau pocainta, insusi apostolul Iacob intareste zicand: "marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul ca sa va vindecati".

Pocainta arata cineva cand in toata vremea se umileste si se socoteste pe sine pacatos si cu inima infranta si cu suflet umilit alearga la marturisire si cainta; caci intre oameni nimeni nu este fara de pacat.

Drept aceea se cuvine voua, parintilor duhovnici, sa nu va leneviti in aceasta, nici sa asteptati ca pacatosii de la sine sa se intoarca la pocainta; ci mai ales voi sa umblati, cautand si cercetand pe cel pacatos si in tot chipul sa-l atrageti, ca, smulgandu-l din naravurile lui cele gresite, sa-l aduceti catre Dumnezeu. Marturisirea nu se cuvine sa se faca asa, oricum, la intamplare, ci precum ne-a aratat Mantuitorul, cand a chemat pe Zaheu si pe femeia desfranata. Caci Zaheu cu umilinta si-a spus toate pacatele si a fagaduit sa-si indrepte viata sa si sa puna inceput de fapte bune; iar femeia desfranata, luand un vas cu mir de mult pret si stand la picioarele Lui, dinapoi, ca dinainte nu cuteza, cu lacrimile uda si, cu parul capului sau stergandu-le, le ungea cu mir, plangand. Pentru aceea si Hristos i-a zis: "iarta-se tie pacatele tale"; iar lui Zaheu i-a zis: "astazi s-a facut mantuire casei acesteia". Vezi dar cum, pentru calduroasa si adevarata lor pocainta, le-a daruit si iertarea pacatelor si mantuirea. Iar celor ce nu parasesc calea rautatilor le zice: "departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea". Si celor ce defaima pe Sfantul Duh, inca le zice: "nicicum nu se va ierta hula lor". Asemenea si cei ce nu poarta grija ca, dupa ce pacatuiesc, sa se pocaiasca nu vor fi iertati, dupa cum marturiseste evanghelistul Luca (XIII, 5), zicand: "de nu va veti pocai, toti asa veti pieri"; asemenea si celor ce nu se supun Lui, Domnul zice: "iata se lasa casa voastra pustie".

Pentru aceea se cuvine sa ne spovedim cu inima curata si cu umilinta, iar nu cum zic unii (lucru de ras), ca mancand si band se deschide inima spre marturisire; si plini fiind de betie se incearca a face cele ce sunt ale marturisirii, lucrand impotriva acestei Taine si impotriva Celui ce zice: "luati aminte de voi, ca nu cumva sa se ingreuieze inimile voastre cu mancarile si cu betiile, si fara de veste sa vina peste voi pieirea". Si cum, oare, va avea adevarata zdrobire de inima unul ca acesta? Sau cum se va smeri si cu ce luare aminte va face cele ale marturisirii? Drept aceea, luati aminte ca in nici un chip sa nu se faca aceasta, nici sa primiti astfel de marturisire.

Se cuvine tie, o duhovnice, sa faci marturisirea pentru marea datorie ce ai de a mantui sufletele si a te ingriji de mantuirea multora, iar nu pentru vreun castig lumesc, care-ti va fi de mare paguba. Asemenea, afara de canoanele sfintilor parinti sa nu ingreuiezi, nici sa usurezi pe cineva, ca sa nu te faci pe tine partas la pacate straine. Caci Marturisirea, cum am zis, este una din Tainele cele mai mari ale Bisericii si nimeni nu se poate socoti pe sine mai invatat, nici mai intelept si nici cu mai multa luare aminte spre aceasta decat sfintii parinti.

Drept aceea, nimeni sa nu se insele pe sine si sa creada ca ar putea fi mai iertator decat sfintii parinti, purtandu-se ca un om fara grija si pacatuind dimpreuna cu cei ce fara nici o sfiala cad in pacate. Si cine ar putea sau ar cuteza a se socoti mai indurator decat sfintii parinti? Si de unde poate avea aceasta putere? De vreme ce pe acestia ii defaima si lucreaza afara din canoanele si hotararile lor, lucrul sau nu poate fi de nici un folos si este fara temei, abatut fiind de la pravila sfintelor canoane. Deci toate sa le facem dupa canoane si dupa hotararile parintilor, de voim a mosteni in noi harul lor, si daca voim ca iertarea pacatelor pe care o dam sa fie adevarata si incredintata.

Iar cele ce pot indemna pe duhovnic a ierta pacatele ori a face unele usurari peste canoanele sfintilor parinti, acestea sunt: cand cineva vine catre dansul si se arata cu cainta fierbinte si plina de umilinta pentru pacatele sale, cu adevarata marturisire a gresealelor sale, cu adanca si duioasa frangere a sufletului sau, iar cu adevarata parasire a faptelor lui celor rele, cu departare de dansele si cu inima curata, inca si cu nefatarnica silinta catre faptele cele bune insotite de infranare si milostenie. Ca acestea sunt lucruri bune, le marturisesc si sfintii parinti. Deci pe unul ca acesta sa-l primesti si cu dragoste sa-l mangai, si-i poti face inca si ceva usurare din canoane spre folosul lui; iar intr-alt chip, nu. Sa stii inca si aceasta, o duhovnice, ca scopul Bisericii este de a indemna si a atrage pe toti catre Dumnezeu cu dragostea invataturii celei bune, fara a lasa pe nimeni intristat. Ca Dumnezeu cauta cainta de la noi toti, ca pe toti sa ne mantuiasca si nimeni sa nu piara.

La Marturisire sa iei seama, duhovnice, ca sa judeci pacatul dupa priceperea si intelegerea ce are fiecare, iar nu intr-alt chip. Ca de vei lua aminte, vei afla copii de 12 ani, care pot sa aiba minte mai multa decat barbatul de 30 de ani; si iarasi vei afla om de 25 ori 30 de ani, care poate sa aiba minte sau pricepere mai putina decat un copil de 15 ani. Ia seama dar, ca Dumnezeu ne judeca dupa mintea si priceperea fiecaruia din noi, cum mai sus am zis.

Asemenea poruncim voua, duhovnicilor, deoarece multi dintre oameni, cand se imbolnavesc, nu cheama pe duhovnic, ci numai cand sunt aproape de moarte, incat, aflandu-se in cea din urma slabiciune, cand merge duhovnicul, pe cei mai multi ii afla fara grai si asa raman nemarturisiti si pier sufleteste si trupeste; de aceea, cautati a avea grija de aceasta si, cand se imbolnaveste vreunul din enoriasii vostri, sa nu asteptati, nici sa-l lasati pana la cea din urma slabiciune, cand i se va lega limba, ci sa va siliti de cu vreme a-l indrepta sufleteste dupa invatatura sfintei noastre Biserici, intarindu-l in credinta; si aducandu-i aminte de nadejdea ce avem, sa-l marturisiti, sa-l indreptati si asa sa-l impartasiti cu Sfintele Taine, invatandu-l a avea in mintea sa nadejdea vietii de veci.

Asemenea la sfintele sarbatori, in posturi si mai ales in Postul Mare, dupa cum este stiut, multi din parohieni nu merg la sfanta biserica, ba unii dintr-insii petrec tot Postul cel Mare fara nici o grija de manturiea sufletului lor si tocmai aproape de Pasti, cand nu numai ca nu pot sa se foloseasca, dar nici sa auda macar bine canonul ce li se da de duhovnic, atunci vin si, ca niste furi de cele sfinte, se fac a se marturisi si ei, ratacitii, amagindu-se cu nadejdi mincinoase; ci, ca si cum ar fi fost curatiti de pacate, cu cutezare obraznica se apropie de cele Sfinte si asa intinati se impartasesc cu preacuratele si Sfintele Taine. Sa invatati dar pe unii ca acestia ca in toate posturile si sarbatorile, si mai ales in Postul cel Mare, in saptamana cea dintai si peste tot postul sa mearga la biserica, precum se cuvine crestinilor, si sa aiba grija ca toti sa-si marturiseasca pacatele pana la saptamana din urma, a Sfintelor Patimi, curatindu-se prin pocainta si pregatindu-se de la mic pana la mare ca din vreme sa-si implineasca canonul cel dat de parintele lor duhovnicesc; si nimeni sa nu ramana nemarturisit pana la aceasta saptamana; caci atunci se cuvine ca toti sa fie pregatiti si nu tocmai atunci sa se faca pregatirea, fiind acest lucru foarte necuviincios si afara de randuiala sfintei noastre Biserici. Iar oricine nu va asculta, pe acela sa-l aratati Bisericii, ori sa-l lasati cu totul neimpartasit cu Sfintele Taine, pana cand se va intoarce si-si va recunoaste pacatul sau.

 

 

INVATATURA

catre preotul ce urmeaza sa fie facut duhovnic, cum sa invete fara sfiala pe cei ce vin catre dansul

 

Cel ce va trebui sa ia asupra-i sarcina cea grea a duhovniciei, unul ca acela este dator sa se faca pilda si chip al faptelor bune: infranat, smerit, lucrator de toata fapta buna, in tot ceasul rugandu-se catre Dumnezeu ca sa i se dea lui cuvantul intelegerii si al cunostintei, ca sa poata indrepta pe cei pastoriti de dansul. Si mai inainte de toate, dator este sa se indeletniceasca cu citirea dumnezeiestii Scripturi, a Legii Vechi si a celei Noi; sa stie pe de rost cele zece porunci si cu de-amanuntul sa le pazeasca; sa stie de asemenea Tainele si dogmele credintei ortodoxe; sa posteasca intai el miercurea si vinerea peste tot anul si oranduitele posturi, dar mai ales Postul Mare dupa apostolestile si sobornicestile canoane, ca din bunatatile ce are el sa poata porunci si altora ca sa le faca. Caci de va fi el insusi fara invatatura si neinfranat si iubitor de dezmierdari, cum va putea invata pe altii fapta cea buna? Sau cine ar fi atat de nepriceput, ca sa poata asculta la cele ce zice el, vazandu-l pe el ca este fara de oranduiala si betiv? Caci zice dumnezeiasca Scriptura: "mai crezuta este vederea decat auzul".

Drept aceea ia aminte la tine, o, duhovnice, ca nu pentru nepurtarea ta de grija sa piara vreun suflet, caci din mana ta se va cere. Caci iarasi zice Scriptura: "blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu nepurtare de grija". Sa nu te

grabesti, ci pe rand, cum aici s-a insemnat, pe cate unul sa intrebi, nemirandu-te de marimea sau multimea pacatelor ce ti se vor spune, nici infricosandu-te, ca nu cumva sa tai indrazneala celui ce se marturiseste si sa ascunda pacatele sale; ci cu fata blanda sa-i zici ca ori in ce fel de pacat ar fi cazut, marturisindu-l si parasindu-l si plinindu-si canonul, Dumnezeu il iarta. Insa sa iei aminte iarasi ca nu cumva prea cu de-amanuntul iscodind intamplarile si lucrurile pacatelor, sa le atati si in inima ta.

Asijderea si marele Vasile zice: "sa nu te temi de om pentru marirea si caderea lui, ca nu cumva sa dai pe Fiul lui Dumnezeu in mainile celor nevrednici; nici sa te rusinezi de vreunul din cei mari ai pamantului; ci chiar de ar fi imparat sau domn, nefiind vrednic, sa nu cutezi a-l impartasi cu Sfintele Taine, pentru ca dumnezeiestile canoane poruncesc tuturor celor nevrednici sa nu se impartaseasca, caci indraznind, in veac se vor osandi; si de nu se vor intoarce, vai si lor si celor ce-i impartasesc pe dansii". Acestea si altele ca acestea sa pazesti. Si mai inainte de toate, sa pazesti in intregime toate dumnezeiestile porunci, ca sa te poti mantui pe tine si pe cei ce te vor asculta pe tine.

Si fiecare dintre voi, fara binecuvantarea arhiereului eparhiot, sa nu indrazneasca a fi duhovnic, ca unul ca acela cu pravila se va pedepsi ca un calcator al dumnezeiestilor canoane; pentru ca nu s-a pagubit numai pe sine, ci si pe cati s-au marturisit la dansul, caci sunt nemarturisiti. Si cate a legat sau a dezlegat n-au nici o putere, dupa canonul 6 al soborului din Cartagina si dupa canonul 43 al aceluiasi sobor.

 

SLUJBA MARTURISIRII

 

Duhovnice, venind la tine cei ce vor sa se marturiseasca, sa stai tu imbracat in toate vesmintele preotesti inaintea icoanei Stapanului Hristos si, chiar daca ar fi marturisirea in graba, fara epitrahil si felon sa nu indraznesti a marturisi.

 

Apoi fa inceput, zicand asa:

Binecuvantat este Dumnezeul nostru..., Slava Tie, Dumnezeul nostru..., Imparate ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Preasfanta Treime..., Tatal nostru..., Ca a Ta este Imparatia..., Doamne miluieste... (de 12 ori), Slava... Si acum..., Veniti sa ne inchinam... Si Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule... Apoi troparele acestea, glasul al 6-!ea: Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi... Slava..., Doamne, miluieste-ne pe noi..., Si acum..., Usa milostivirii...

 

Apoi citeste aceste

 

Rugaciuni de iertare

 

Domnului sa ne rugam

Dumnezeule, Mantuitorul nostru, Care prin proorocul Tau Natan ai daruit lui David, cel ce s-a pocait, iertare pentru pacatele lui si ai primit rugaciunea lui Manase pentru pocainta lui, insuti si pe robul Tau acesta (N), care se caieste de pacatele ce a facut, primeste-l cu stiuta Ta iubire de oameni, trecandu-i cu vederea toate cele facute de dansul, Cel ce ierti nedreptatile si treci peste faradelegi. Ca Tu ai zis, Doamne: cu vrere nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu; si de saptezeci de ori cate sapte sa iertam pacatele. Pentru ca, dupa cum slava Ta este neasemanata, asa si mila Ta este nemasurata; ca de vei cauta la faradelegi, cine va putea suferi? Ca Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor Amin.

Alta rugaciune

 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu celui viu, - Pastorule si Mielule, Cel ce ridici pacatele lumii, Care ai iertat datoria celor doi datornici si pacatoasei i-ai daruit iertarea pacatelor ei, Insuti Stapane, slabeste, lasa, iarta pacatele, faradelegile, gresealele cele de voie si cele fara de voie, cele cu stiinta si cu nestiinta, cele prin calcare de porunca si prin neascultare, care s-au facut de robul Tau acesta (N). Si in orice chip, ca un om, purtand trup si vietuind in lume, a fost inselat de diavolul: sau in cuvant, sau in fapta, sau cu stiinta, sau cu nestiinta; sau cuvantul preotului a calcat, sau sub blestemul preotesc este, sau sub blestemul sau a cazut, sau juramantului s-a supus, Insuti ca un bun Stapan care nu tii minte raul, binevoieste sa se dezlege robul Tau acesta (N) prin cuvant, iertandu-i lui si blestemul si juramantul dupa mare mila Ta. Asa, Stapane iubitorule de oameni, Doamne, auzi-ma pe mine, care ma rog bunatatii Tale pentru robul Tau acesta (N), si treci cu vederea ca un milostiv toate pacatele lui. Izbaveste-l pe el de chinurile cele vesnice. Ca Tu ai zis, Stapane: oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer; si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in Cer. Ca Tu singur esti fara de pacat si Tie slava inaltam, impreuna si Parintelui Tau celui fara de inceput si Preasfantului si bunului si de-viata-facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Apoi duhovnicul cheama numai cate unul din cei carora le-a citit moliftele, nu

cate doi sau mai multi, si sade pe scaun cu fata senina, ca si cand ar inchipui iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Iar cel ce se spovedeste sa stea cu capul descoperit, cu mainile stranse la piept, plecandu-si capul in jos cu umilinta si cu frica de Dumnezeu. Si duhovnicul zice catre cel ce se marturiseste acestea: :

 

Iata, fiule, Hristos sta nevazut, primind marturisirea ta cea cu umilinta. Deci nu te rusina, nici te teme ca sa ascunzi de mine vreun pacat, ci fara sfiala spune toate cate ai facut, ca sa iei iertare de la Domnul nostru Iisus Hristos. Iata si sfanta Lui icoana inaintea noastra este. Si eu sunt numai un martor, ca sa marturisesc inaintea Lui toate cate-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, sa stii ca toate pacatele indoite le vei avea; ia seama dar, de vreme ce ai venit la doctor, sa nu te intorci nevindecat.

Si asa sa-l intrebi pe el cu de-a dinsul pe rand, una cate una; si sa-l astepti pana cand va raspunde la fiecare intrebare. Si de va sti cele 10 porunci, sa le zica; iar de nu va sti, arata-i-le toate pe rand, deslusindu-i fiecare porunca si indemnandu-l ca sa le invete pe dinafara.

 

Cele zece porunci dumnezeiesti

 

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.

2. Sa nu-ti faci tie chip cioplit, nici alta asemanare a cate sunt in cer sus, sau pe pamant jos, in apa si sub pamant; sa nu te inchini lor, nici sa slujesti lor.

3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.

4. Adu-ti aminte de ziua Domnului ca sa o sfintesti pe ea. In sase zile munceste si savarseste toate lucrurile tale, iar in ziua a saptea te odihneste, caci este ziua Domnului Dumnezeului tau.

5. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant.

6. Sa nu ucizi.

7. Sa nu fii desfranat.

8. Sa nu furi.

9. Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau.

10. Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, nici casa lui, nici sluga lui, nici toate cate sunt ale lui.

Si mai inainte ae toate, sa-l intrebi despre credinta, zicandu-i:

Mai intai de toate, spune-mi, fiule, crezi cu adevarat in Sfanta si de-viata-facatoare Treime?

Iar cel ce se marturiseste sa raspunda asa:

Cred intru unul Dumnezeu Tatal, si intru unul Fiul lui Dumnezeu, Care din Tatal S-a nascut si intru unul Duhul Sfant, Care de la Tatal purcede, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.

 

Intrebare: Dar crezi ca soborniceasca si apostoleasca Biserica este sadita si crescuta in Rasarit si de la Rasarit s-a intins peste toata lumea, si ca de atunci pana acum sta neschimbata si neclintita? Sau te indoiesti de vreo oarecare porunca sau invatatura?

 

Si de va crede drept si firi indoiala si de va sti carte, sa zica Simbolul credintei pana la sfarsit

Iar nestiind carte, sa-l inveti sa zica acestea:

 

Cred intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica a Rasaritului, care sta din inceput in toate dogmele ei neclintita si neschimbata.

 

Intrebare: Crezi ca Sfantul Botez, care se face prin harul Sfantului cel stramosesc si a celor in care noi de bunavoie prin nefacute de noi, ci da si tarie si putere celui botezat sa nu mai pacatuiasca dupa aceea; si mai ales ai nadejdea vietii de veci?

Raspuns: Cred si marturisesc un Sfant Botez care se face prin harul Sfantului si de-viata-facatorului Duh spre spalarea pacatului cel stramosesc si a celor in care noi de bunavoie prin nepurtarea de grija cadem; si cu buna nadejde asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie.

 

Intrebare: Spune-mi, nu cumva esti eretic sau despartit de Biserica Rasaritului? Sau te-ai unit cu ereticii, cercetand adunarile lor, ascultand invatatura lor, sau citindu-le cartile?

N-ai marturisit stramb? N-ai calcat vreo fagaduinta facuta lui Dumnezeu sau Scripturile cele dumnezeiesti le-ai socotit minciuni? Spune-mi, nu ti-ai stricat fecioria ta implinindu-ti poftele trupesti? Nu cumva si acum faci aceasta?

Nu cumva ai pacatuit cu femei? si ce fel a fost, parte bisericeasca sau mireneasca, cu barbat sau fara barbat? Sau ai pacatuit cu femeia ta inainte de a o lua?

N-ai pacatuit cu careva din rudenii sau cu cumatra ta?

N-ai facut sodomie tu cu altul, sau altul cu tine?

N-ai pacatuit cu alte femei sau cu femeia ta peste fire? sau cu vreun fel de dobitoace?

Nu cumva ai ucis pe vreun om cu voie sau fara de voie?

N-ai furat ceva si apoi ai jurat ca nu stii, sau altul a furat si tu ai ascuns furtisagul?

Nu te-ai batut cu cineva? Si cum, cu voia ta sau fara voia ta?

N-ai dat pe cineva in mainile celor mari cu vreun fel de para dreapta sau stramba, spre vreun folos al tau sau din pizma?

N-ai asuprit pe cineva, vrand sa cumperi mosii, dobitoace sau odoare?

N-ai facut farmece cuiva? N-ai turnat ceara sau plumb? N-ai adus vrajitori la casa ta ca sa-ti faca vraji, sau n-ai facut tu vraji cuiva?

N-ai facut sau n-ai umblat cu vraji ca sa strici casa cuiva?

N-ai legat gura lupului ca sa nu-ti manance dobitoacele?

N-ai legat nunta vreunui barbat sau femeie?

N-ai purtat baiera ca sa nu te cuprinda vreo rautate?

Spune-mi, n-ai batjocorit pe parintii tai, sau pe preoti, sau pe calugari, sau pe vreun om?

N-ai cu cineva vrajba? Sau daca ai, impaca-te cu dansul, ca de vei fi cu cineva invrajbit sau de-l vei pizmui, prinoasele tale si rugaciunea ta si orice vei face pentru Dumnezeu, neprimite sunt.

Spune-mi, n-ai mancat mortaciune, sau sugrumat, sau sfasiat de lup, sau batut si ucis de pasari, sau nu te-ai spurcat cu altele ca acestea pe care sfanta pravila ne opreste a le manca?

N-ai mancat miercurea si vinerea carne, oua sau branza?

N-ai dat pe vreun om diavolului?

Ai hulit sau ai ocarat Credinta sau Legea? Sau ai rostit vreo hula, sau ai blestemat pe vreun om?

N-ai grait minciuna sau n-ai jurat stramb?

Nu te-ai mandrit sau trufit cu marire desarta; sau esti betiv, din care pricina iti pierzi trupul si sufletul?

Nu cumva ai stiut de vreun fel de pagubiri si furturi si, auzind citindu-se carte de blestem pentru acele pagube, n-ai vrut sa le vadesti, ci ai tacut, facandu-te si tu partas blestemului?

N-ai botezat sau cununat sau maritat cu gandul ca in urma sa pacatuiesti cu vreunele din acele fete?

N-ai tiitoare, daca ai lasat-o, cauti si acum prin scrisoare, sau altfel, a innoi cu dansa dragostea?

N-ai facut strambatate vreunei fete fecioare? Sau nu ti-ai lasat femeia si ai luat alta?

N-ai baut fara satiu si imbatandu-te ai batut sau ai facut varsare de sange? Sau n-ai varsat din pricina betiei, dupa ce te-ai impartasit?

N-ai dat sfaturi viclene aproapelui tau sa fure, sau sa ascunda ce a furat, sau pe hoti sa nu-i vadeasca? Sau n-ai indemnat sa ucida, sa faca desfranare, sau alte rautati sa faca, spre paguba si ocara aproapelui sau?

N-ai indemnat pe oarecare tineri spre sodomie, sau nu te-ai insotit la alte rautati cu dansii?

N-ai luat bani cu imprumut sau ai facut datorii si nu le-ai platit? Sau n-ai luat de la altii dobanda cat nu se cuvenea?

N-ai parat pe cineva si din para ta i s-a intamplat moarte sau paguba mai mare decat greseala lui?

Nu razi de ologi, de orbi, de ciungi si de tot omul sarac, pe care Hristos ii numeste frati?

Iti aduci aminte de parintii tai ca sa-i pomenesti la Sfintele Liturghii, lucrul care este primit de Dumnezeu?

N-ai hulit preasfant numele lui Dumnezeu, sau nu te razvratesti impotriva Lui la vreun necaz sau nenorocire? Nu cumva crezi in vise si din pricina lor ai parasit ajutorul lui Dumnezeu si ai alergat la farmece sau la alte lucruri diavolesti?

Oare, primesti si nu izgonesti indata din inima ta gandurile cele viclene?, caci duh este diavolul, duh este si sufletul omului, si umbla diavolul pururea cercand inimi fara paza. Drept aceea se cuvine noua pururea sa-l izgonim, standu-i impotriva cu gandul cel catre Dumnezeu.

Te marturisesti de patru, sau de trei ori, sau macar o data intr-un an?

Ti-ai plinit canonul cel dat de duhovnic? Oare, te marturisesti mereu la acelasi duhovnic? Sau negutatoresti marturisirea umbland din duhovnic in duhovnic?

Nu cumva esti pizmuitor si neiubitor de oameni, si nu cumva te silesti pururea spre paguba si raul lor?

N-ai adus vreodata prinoase la biserica, avand pizma sau vrajba cu cineva, si n-ai spus preotului pricina ca sa te indreptezi?

N-ai schimbat hotarele vreunei mosii, sau n-ai indemnat pe altul sa le schimbe? Iar de va fi slujbas sau om cu dregatorie inalta, sa-l intrebi acestea zicand catre el asa:

Socoteste aceasta, fiule iubit al sfintei noastre Biserici de Rasarit, ca noua tuturor deobste, mari si mici, bogati si saraci, ne este de trebuinta pocainta. Si precum sufletul este mai de pret decat trupul, asa si mantuirea lui este de mai mare folosinta si castig, precum si Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, graieste, zicand: "ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si isi va pierde sufletul sau?". Se bucura dar in acest ceas sufletul meu, intelegand ca eu nu graiesc astazi catre un om simplu, care nu stie Sfintele Scripturi, ci graiesc catre tine, care din frageda varsta ai crescut in acestea si cu ele te-ai hranit; din care si duhovniceste ca dintr-un izvor al vietii adapandu-te, cu daruri de mare cinste te-ai impodobit. Cu aceasta invatatura vazandu-te eu indestulat, nadajduiesc ca fara sfiala, neimpiedicandu-te de nici un fel de pricina, ca si catre doctorul tau, in acest ceas curatitor, toate ranile tale pe care, ca un vietuitor in lume, le-ai dobandit din diferite intamplari, fara fatarnicie le vei arata ca sa iei adevarata tamaduire de la Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, Doctorul si Mantuitorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Sl apoi sa-l intrebi de toate pe rand, cum crezi, insa tine seama, duhovnice, de este slujbas, dregator mare sau mic. Si asa pe rand dupa celelalte ce s-au zis, sa-l intrebi si acestea:

Spune-mi, judeci drept, fara partinire; nu cumva iei mita la judecata? Judeci curand sau lasi pe cel sarac de pieire din cauza lenevirii si pornirii tale?

N-ai asuprit pe saraci cu vreun fel de napastuire si le-ai luat tot ce au avut, casa, gradina, mosie sau alte odoare?

Porti grija si conduci cu bun cuget slujba sau dregatoria ce ti s-a incredintat, nefacand necazuri si nedreptati unora sau altora?

Chivernisesti bine, precum place lui Dumnezeu, casa si slugile tale?

Nu ti-ai lasat sau si acum nu tii la cinstea si dragostea sotiei tale si te pornesti cu pofta spre slujnicele ce ai in casa?

Inveti pe fiii sau pe fiicele tale, precum si pe slugile si slujnicele tale, sa urmeze poruncile bisericesti? Caci multe din slugi neinvatand poruncile lui Dumnezeu pier, si tu ai a da seama.

Nu silesti pe cei de sub porunca ta sa plateasca, sau sa lucreze in sarbatori, sau sa argateasca mai mult decat este cu dreptul?

Ai platit argatilor, slugilor si muncitorilor celor cu ziua simbria lor?

N-ai luat ceva cu de-a sila si din lacomie nu te-ai indurat sa intorci?

Ai stiut de vreo nedreptate ce avea sa vina asupra oamenilor si nu te-ai silit cu cuvantul dupa putinta a ajuta pe cei primejduiti si a opri nenorocirea?

Miluiesti, dupa puterea ta, pe cei lipsiti?

Mangai pe cei intristati, sau treci cu vederea pe cei mahniti?

Cercetezi bolnavii si pe cei cu multe necazuri?

Cercetezi temnitele si pe cei ce sunt inchisi, si mai ales pe vaduvele sarace si neputincioase si pe copiii saraci?

Nu treci cu vederea pe cei ce te roaga spre ajutorul lor?

N-a ramas saracul necajit si nedreptatit din lenevirea sau din pornirea ta, fiindca nu te-ai silit sa-i faci judecata?

N-ai tulburat bisericile cu vreun fel de asuprire?

N-ai hotarat vreo mosie cu strambatate pentru mita sau pentru vreo pizma?

N-ai uneltit impotriva vreunei rude, sau a altcuiva, ca sa-l cobori din cinste si sa-l pierzi dinaintea oamenilor?

Nu primesti sfaturile ereticilor sau parile lor impotriva crestinilor ortodocsi, si nu le dai lor dreptate in paguba acestora?

N-ai stat impotriva Bisericii? Sau nu cumva n-ai ascultat pe arhiereul tau intru cele ce te-a invatat spre folos?

Nu te-ai certat cu arhiereul sau cu preotul tau si n-ai luat iertare de la dansii?

Si mai ales n-ai facut sau nu faci ceva impotriva Bisericii si a canoanelor sfintilor parinti?

Iar de este femeie sa o intrebi pe rand asa:

Spune-mi, fiica, n-ai luat buruieni sau doctorii ca sa nu faci copii? Sau nu ti-ai otravit pantecele ca sa lepezi copiii, sau grea fiind, n-ai umblat fara randuiala, ridicand ceva sau alergand peste putinta, sau altceva ti s-a intamplat si ai nascut pruncul fara de vreme, mort?

N-ai pus baiera sau cercel la copii sau la dobitoc ca sa traiasca? N-ai vrajit ca sa stii cat vei trai? Sau cati copii vei naste, sau sa stii ceva din cele nestiute?

Nu cumva ai pacatuit de fata mare sau cand ai fost logodita? Sau sa fi facut pacate cu alta fata sau femeie?

N-ai pacatuit cu altul avand barbat si nu l-ai inselat cu alte feluri de mestesuguri, cu minciuni sau cu alte viclenii?

N-ai furat ceva de la dansul spre paguba lui? N-ai pacatuit cu barbatul tau impotriva firii?

N-ai indemnat femeia cuiva spre desfranare? N-ai ascultat pe la ferestre?

N-ai purtat minciuni cu care sa fi invrajbit pe vreunii din oameni?

Nu te impodobesti sau sulimenesti, sau nu te ungi cu alte feluri de mirosuri, punandu-ti in gand sa amagesti pe tineri spre ravna pacatului?

Nu cumva intri sulimenita in sfanta biserica, tulburand pe crestini, si nu cumva vorbesti in biserica, spre paguba ta sufleteasca si spre ocara ta trupeasca?

Nu joci si razi in chip nestapanit si fara socoteala si nu cumva umbli din casa in casa fara treaba si gura o pornesti nestapanita spre multe feluri de vorbe netrebnice?

Porti cinstea barbatului tau precum se cuvine, sau il ocarasti, sau il nedreptatesti, sau pentru multa mandria ta il faci sa cheltuiasca pe imbracaminte sau pe alte lucruri mai mult decat are el, din care vi se poate trage voua saracie?

Nu cumva il pornesti cu manie asupra aproapelui?

Nu te juri pe tine sau pe dansul ca sa va razbunati asupra cuiva pentru vreo greseala?

N-a fagaduit barbatul tau sa dea ceva bisericii, sau milostenie la saraci, sau alte fapte bune a vrut sa faca si tu l-ai oprit? Sau din lene nu porti grija de casa ta precum trebuie?

Si asa, cu toata socoteala si purtarea de grija, sa iei seama celor ce se marturisesc la tine, tinand seama de este slujbas sau dregator sau om simplu; de este sanatos sau bolnav; carturar sau necarturar; si invatandu-l sa-i zici asa:

Iata, de acum de toate acestea dator esti sa te pazesti, de vreme ce te-ai botezat cu al doilea botez, dupa randuiala Tainelor crestinesti. Pune, dar, de acum inceput bun, nadajduind spre Dumnezeu, Cel ce poate sa-ti ajute; si mai vartos te pazeste ca sa nu te mai intorci la gresealele acelea ce ai facut, ca sa nu fii de ras si batjocura diavolilor si lumii. Caci pacatele nici un folos nu aduc crestinilor, ci neputinta, boala, saracie si multe feluri de necazuri in aceasta lume; iar pentru cealalta arvunesc osanda vesnica si chinul iadului. Drept aceea datori suntem toti, mici si mari, saraci si bogati, ca fiecare din noi cu frica lui Dumnezeu si cu cucernicie sa vietuim, ca pururea sa fim intariti cu harul lui Dumnezeu.

Acestea toate zicandu-le catre dansul si ispitindu-l cu de-amanuntul, si el iarasi cu de-amanuntul pe rand marturisindu-le si descoperindu-le, sa-i zici lui: Pleaca-ti capul. Si, plecandu-sl el capul si ingenunchind, citeste-i aceasta

Rugaciune

Domnului sa ne rugam

 

Stapane Doamne, Dumnezeule, Cel ce esti mantuirea robilor Tai, Milostive, indurate si indelung-Rabdatorule, Caruia iti pare rau de rautatile noastre si nu voiesti moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu, insuti si acum milostiveste-Te asupra robului Tau (N) si-i da iui chip de pocainta, iertare pacatelor si dezlegare, iertandu-i lui toata greseala cea de voie si cea fara de voie. impaca si-l uneste pe dansul cu sfanta Ta Biserica in Iisus Hristos, Domnul nostru, cu Care impreuna Ti se cuvine stapanire si mare cuviinta in veci. Amin.

 

Si sfarsind rugaciunea, zi ectenia:

 

Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, ruga-mu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.

Inca ne rugam pentru lasarea si iertarea pacatelor robului lui Dumnezeu (N), si pentru ca sa i se ierte iui toata greseala cea de voie si cea fara de voie.

Ca Domnul Dumnezeu sa-i daruiasca lui iertare pacatelor si vreme de pocainta.

Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeu esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Si fa sfarsitul: Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, nadejdea noastra, slava Tie.

Dupa aceea punand mana pe capul lui, zi aceasta

 

Rugaciune

 

Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine fiule (N), si sa-ti lase tie toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este data, te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Si zicand sfarsitul dezlegarii acesteia, insemneaza chipul crucii cu mana pe capul celui ce s-a marturisit, Apoi zi: Cuvine-se cu adevarat sa te fericim...Si asa, slobozindu-l cu pace, sa-i dai canonul dupa potriva pacatelor lui; si de va fi facut pacate mai multe si mai mari, sa-i dai canon mai mare, adica sa fie oprit de la Sfanta impartasanie ani mai multi; iar cele mai usoare pacate sa-i ierti lui, pentru canonul cel mai mare ce i-ai dat. Insa pentru pacatele mari sa zici catre dansul asa:

Fiule, atatia ani poruncesc dumnezeiestii parinti sa nu te impartasesti cu Sfintele Taine, ci numai sa bei aghiazma mare. Si de vei tine sa nu te impartasesti, ti se vor dezlega pacatele tale; iar de vei indrazni, peste porunca sfintilor parinti, ca sa te impartasesti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav si tare slab, temandu-te de moarte, atunci sa te impartasesti; si de te vei insanatosi, iarasi vei ramane in anii ce ti s-au poruncit, pana cand vei plini canonul. Iar daca te vei impartasi de frica mortii, plinind canonul cel dintai, ti se va socoti alt canon pentru impartasire si-l vei plini si pe acela.

 

Sa socotesti si aceasta, duhovnice:

 

Ca de va fi parasit omul pacatul, dintru aceeasi vreme sa ia si canonul. De pilda: un om a facut pacate de moarte, ucidere sau desfranare, pentru care zece ani sa se lipseasca de Sfanta impartasanie; pe acesta sa-l intrebi, si de va fi parasit de doi ani acel pacat, sa-i dai opt ani, scazandu-i pe cei doi iar; de va fi parasit de cinci ani, tu sa-l canonisesti numai cu cei cinci. Si altele asa sa faci scadere. Ca dupa cum graieste marele Vasile: cata vreme va face omul pacatul si nu se va impartasi, cu nimic nu i se scade canonul opririi de la Sfintele Taine daca nu paraseste pacatul; si de se va intampla ca iarasi sa cada in pacat, iarasi din inceput se cuvine sa i se dea canonul. Iar de se va intampla sa cada intr-alt pacat, mai inainte de terminarea canonului ce i s-a dat, se cuvine a socoti anii care sunt mai multi ai canonului celui neimplinit, sau ai canonului pacatului celui facut de curand si al carui pacat va fi canonul mai mult, acela sa i-l dai acum pentru amandoua pacatele; si dupa facerea pacatului celui de pe urma, de se va fi oprit de la sine, sau de la alt duhovnic de Sfanta Impartasanie; acei ani si vreme sa i se socoteasca in numarul canonului ce-i vei da.

 

Socoteste si aceasta:

Ca de se va afla acel om cu buna cucernicie si va veni sa faca in toate zilele metanii dupa putinta, sa-i ierti un an din numarul anilor ce l-ai oprit sa nu se impartaseasca; si de va vrea sa faca milostenie dupa putere, sa-i ierti si alt an. De va posti miercurea si vinerea, dupa porunca Sfintilor Apostoli, sa-i ierti si alt an. De va vrea sa posteasca si lunea - sa nu manance carne —.sa-i lasi si alt an. De va fi de varsta mai jos de 30 de ani, sa-i lasi si alt an. De va fi mai jos de 20 de ani, sa-l canonisesti mai putin.

Iar de va vrea sa se pocaiasca de pacate si va vrea sa se faca calugar, atunci sa-i ierti a treia parte din canon. De va vrea sa mearga in manastire de obste, sa-i lasi jumatate din canon. Iar de va cadea dupa ce a luat chipul calugariei, atunci sa le faca toate deplin.

 

INVATATURA DESPRE CANOANE

scoasa din Canoanele sfintelor sinoade si ale sfintilor parinti, si cum trebuie date pentru fiecare pacat

Pentru preacurvie, ani 15 sa nu se impartaseasca, dupa canonul 58 al marelui Vasile.

Iar canonul de la Ancira, pe preacurvari ca si pe curvari ii canoniseste, insa numai pe cei ce se fagaduiesc ca vor face milostenie si alte fapte bune.

Sodomia, ani 15: canonul 2 al marelui Vasile.

Curvia cu dobitoc, ani 15: canonul 63 al marelui Vasile.

Pentru curvie, ani 7: canonul 59 al marelui Vasile.

Cel ce va curvi cu nora, cu soacra, sau cu mama soacrei, ori cu dobitoace sau cu pasari pacatuind, sau cu femeia lui peste fire curvind, sau cu vraji umbland, sa nu mai fie preot: canonul 81 al marelui Vasile.

Cel ce va curvi cu sora lui cea de un tata si de o maica, ani 20 sa nu se impartaseasca: canonul 62 al marelui Vasile. Iar Ioan zice, 15 ani.

Cel ce va curvi cu nora, cu soacra, sau cu mama soacrei, ori cu cumatra, ani 11, dupa canonul 79 al marelui Vasile.

Cu vara primara, ani 10; cu a doua vara, ani 9; cu mama nasei sale, ani 11; iar cu nasa, ani 20; cu cumnata, ani 11. Femeia ce va curvi cu doi frati, ani 11.

Cu mama vitrega, ani 12, dupa canonul 79 al marelui Vasile. Pentru fecioara mai mica de 12 ani, cine o va strica, ani 12, dupa Ioan Pustnicul.

Asijderea femeile care n-au barbati, cu canonul curviei sa se canoniseasca.

Iar cele cu barbati, cu canonul preacurviei sa se canoniseasca, adica cu ani mai multi.

Cel ce va umbla cu femeia sa peste fire, ani 5 si preot sa nu se faca. Asa sa canonisesti si pe femeie, de va fi fost cu voia ei, iar de va fi fost cu sila, mai usor s-o canonisesti, insa precum vei pricepe tu sila ei.

Cel ce va umbla cu femeie straina, peste fire, 15 ani.

Cel ce jura stramb, ani 10, iar de a facut aceasta de nevoie, ani 6: canonul 88 al marelui Vasile.

Martorul mincinos, ani 6.

Cel ce face malahie, post de 40 de zile, si metanii 100 pe zi; iar de nu va posti, un an sa nu se impartaseasca, si cate 50 metanii pe zi.

Iar de a facut unul cu altul malahie, peste 80 de zile, sau 2 ani sa nu se impartaseasca si cate 50 metanii pe zi.

De va muri copilul nebotezat din nepurtarea de grija a parintilor lui, ani 3 sa nu se impartaseasca, mancand lunea, miercurea si vinerea, o data, si metanii 200 pe zi.

Iar de va fi din lenea preotului, atunci al lui este pacatul.

Cel ce va avea vrajba cu careva sa nu intre in biserica pana nu se va impaca, ca rugaciunea iui spre blestem si spre pacate se socoteste, si sa faca pe toata ziua cate 50 de metanii.

Femeia care-si va omori pruncul de tata, 7 ani sa nu se impartaseasca.



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 16527

Voteaza:

Marturisirea (Spovedania) 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.