Slujba Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava

Slujba Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava Mareste imaginea.

LA VECERNIA MICA

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile pe 4, glasul 1:
Podobie: Ceea ce esti bucuria...

Pe cetasul cerestilor puteri si al mucenicilor impreuna-patimitor, pe ostasul cel intelept al evlaviei si pe adevaratul propovaduitor al lui Hristos, pe Ioan cel cu nume mare, sa-l laudam credinciosii, bucurandu-ne (de doua ori).

Pe negutatorul cel prea-ales, care pe cele stricacioase cu cele nestricacioase le-a schimbat, pe acoperamantul cel tare al crestinilor, pe stapanul cel neclintit de magulirile chinuitorilor, care spre noi de sus priveste, cu credinta sa-l fericim.

Pe Ioan cel intai-patimitor, pe luminatul biruitor cel ce acum noua cu adevaratele raze ale patimirii a rasarit, toti sa-l laudam, bucurandu-ne, si la moastele lui inchinandu-ne.

Slava..., glasul al 6-lea:

Veniti toti, iubitorilor de mucenici, veniti sa alcatuim ceata, cununi de laude impletind si preacinstitul cap al lui Ioan incununandu-l. Caci acest mare viteaz, cu credinta lui Hristos intrarmandu-se, barbateste la lupta a intrat, si pe Hristos marturisindu-L Fiu al lui Dumnezeu si Dumnezeu, Facatorul si Judecatorul a toate, mandria persieneasca pana in sfarsit o a surpat si pe chinuitor cu rabdarea sa zdrobindu-l, mucenicilor chip si pilda s-a facut; acesta lui Hristos acum se roaga pentru sufletele noastre.

Si acum..., a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei.
Glasul al 4-lea:

Cauta spre robii tai, Nascatoare de Dumnezeu, curata, ceea ce esti taria mucenicilor, ocrotitoarea celor neajutorati si tuturor izbavire din nevoi. Si cu mijlocirile tale milostiv fa noua pe Fiul tau si Dumnezeul nostru, Cel ce S-a nascut cu trupul din tine.

La stihoavna

Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului...

De la partile Rasaritului spre Apus, ca soarele ai rasarit, cu razele patimirii, inimile tuturor si cugetele catre minunile tale slavite tragandu-le.

Stih: Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.

Toate neamurile cele bine-cuvantatoare de la Apus, duhovniceste cu cantari dantuiti, pe Ioan marindu-l, care pe voi v-a iubit.

Stih: Saditi fiind in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru.

Vremurilor acestora de pe urma, tu podoaba te-ai aratat, patimirile mucenicilor innoindu-le, si pana la sfarsit inselaciunea cea pierzatoare de suflete, preafericite, surpand-o.

Slava... Si acum..., a Nascatoarei:

Pe tine, Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat, mucenicii marturisindu-te, impreuna cu Ioan, maritul, Marie, mireasa a lui Dumnezeu; iar noi cadem inaintea ta, iertare de pacate cerand.

Acum slobozeste... Sfinte Dumnezeule.... Dupa Tatal nostru...

Troparul, glasul al 4-tea:

Viata ta pe pamant bine carmuind, patimitorule, cu milostenii si cu neincetate rugaciuni si lacrimi, si iarasi catre patimire barbateste pornindu-te, necredinta persieneasca ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai facut intarire si crestinilor lauda, Ioane pururea pomenite.

Slava... Si acum..., ai praznicului sau Nascatoarei-Învierii.
Taina cea din veac ascunsa...

Cartii Ectenia si otpustul.

LA VECERNIA MARE

Dupa Psalmul 130 se canta: Fericit barbatul... starea intai

La Doamne, strigat-am..., se pun stihirile Praznicului 3 si ale sfantului 5.
Iar de este afara de Cincizecime, se canta numai ale sfantului pe 8, cantand fiecare stihira de doua ori, glasul al 2-lea:

Podobie: Cu ce cununi de lauda...

Cu ce cantari de laude vom lauda pe Ioan, ostasul cel adevarat al marelui imparat, indraznetul cel luminat, mucenicul cel ales al lui Hristos? Pe intaritorul credintei cel rabdator intru napaste si de chinuri neinfricosat, celor necurati groaznic pedepsitor, si credinciosilor fierbinte ajutator, prin care Hristos daruieste noua mare mila (de doua ori).

Cu ce cununi de laude vom incununa pe Ioan, pe innoitorul mucenicilor, luptatorul cel lamurit, care cu dreapta credinta a surpat pe vrajmasi? Pe cel ce a sfintit pamantul cu sangele, si pe domnii vazduhului i-a infricosat, si cu ingerii in ceruri s-a impartasit; pe stalpul cel cu totul de aur, prin care se intaresc partile crivatului. Prin care Hristos, Cel ce are mare mila, pe vrajmasi biruieste.

Cu ce glasuri bine intocmite vom preamari pe Ioan, pe vulturul cel cu inalta zburare si cu intelepte cuvinte, ale carui aripi intre umeri sunt aurite; pe trambita dreptei credinte care a rasunat Cuvantul lui Dumnezeu cel tainuit; pe sabia cea ascutita a poruncilor proorocesti? Prin care trufia chinuitorilor o a surpat Hristos, Cel ce are mare mila.

Cu ce cantari si virtuti vom cuprinde pe Ioan cel minunat, care ti-a dat trupul spre rani cu zdrobire, pentru Cel ce ti-a dat spatele pentru noi la batai, si sangele necrutandu-l l-a varsat, smerindu-Se pe Sine pana la chip de rob. Pe tiranul l-a tras spre mirare, prin rabdarea cea peste fire, si cu vartoasa impotrivire l-a rusinat; pe care cu cununa nevestejita l-a incununat Hristos Dumnezeu, Cel ce are mare mila.

Slava..., glasul al 8-lea:

Astazi cu cinstita praznuire cetele ceresti praznuiesc, chemand pe pamanteni spre veselie, intru pomenirea viteazului nevoitor, a lui Ioan celui mai tare decat diamantul. Ca a slabit mainile celor ce-l chinuiau, si judecatorul a ostenit cautand alte chinuri. Iar el mai presus de toate petrecea, stand ca un leu in mijlocul luptei, si pe tiranul ingrozind cu marturisirea lui Hristos, cu buna indraznire a strigat: O, tirane, iata trupul meu spre tortura. Tu dar adauga rani destule, ca mie cununi neputrezitoare imi va darui Hristos, pe Care il marturisesc impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.

Si acum..., a praznicului, iar de este in post, a Nascatoarei;
afara de Cincizecime se canta Si acum.. a Nascatoarei-Învierii (Dogmatica, glasul al 8-lea).

VOHOD: Lumina lina...
Prochimenul zilei si

PAREMIILE

Din Proorocia lui Isaia, citire:
(LIII, 9-14)

Acestea zice Domnul: Neamurile toate laolalta sa se adune si sa se stranga popoarele! Care dintre ele ne-au dat de stire aceasta si ne-au facut proorocii! Sa-si aduca martorii si sa dovedeasca, sa auda toti si sa zica: Adevarat! Voi sunteti martorii Mei, zice Domnul, si Sluga pe care am ales-o, ca sa stiti, sa credeti si sa pricepeti ca Eu sunt: inainte de Mine n-a fost Dumnezeu si nici dupa Mine nu va mai fi! Eu, Eu sunt Domnul si nu este izbavitor afara de Mine! Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbavit si Cel ce am prezis si nu sunt strain la voi. Voi sunteti martorii Mei, zice Domnul. Eu sunt Dumnezeu din vesnicie si de aici incolo Eu sunt! Nimeni nu poate sa iasa de sub puterea Mea si ceea ce fac Eu, cine poate strica? Asa zice Domnul, Izbavitorul vostru, Sfantul lui Israel.

De la Întelepciunea lui Solomon, citire:
(III, 1-9)

Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu si chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fara de minte, dreptii sunt morti cu desavarsire si iesirea lor din lume li se pare mare nenorocire. Si plecarea lor dintre noi, un prapad, dar ei sunt in pace. Chiar daca, in fata oamenilor, ei au indurat suferinte, nadejdea lor este plina de nemurire. Si fiind pedepsiti cu putin, mare rasplata vor primi, caci Dumnezeu i-a pus la incercare si i-a gasit vrednici de El. Ca pe aur in topitoare, asa i-a lamurit, si ca pe o jertfa de ardere intreaga i-a primit. Straluci-vor in ziua rasplatirii si ca niste scantei care se lasa pe miriste, asa vor fi. Judeca-vor neamurile si stapani vor fi peste popoare si Domnul va imparati intru el, in veci. Ei vor intelege adevarul, ca unu care si-au pus increderea in Domnul; cei credinciosi vor petrece cu El in iubire, caci harul si indurarea sunt partea alesilor Lui.

De la Întelepciunea lui Solomon, citire:
(V, 15 - VI, 3)

Cei drepti vor fi vii in veacul veacului si rasplata lor este la Domnul si Cel Atotputernic are grija de ei. Drept aceea, vor primi din mana Domnului imparatia frumusetii si cununa cea stralucitoare, caci El ii va ocroti cu dreapta Sa si cu bratul Sau; asemenea unui scut, ii va acoperi. El va face arme din mania Sa si cu ele va intari faptura mainilor Sale ca sa rasplateasca vrajmasilor. Din dreptate El isi va face platosa si din judecata cea nefatarnica isi va face coif. Din sfintenia Sa va face pavaza nebiruita; iar din cumplita Sa manie va face sabie ascutita si lumea va porni razboi impreuna cu El impotriva celor fara de minte. Sagetile fulgerului Sau vor porni bine indreptate si vor lovi in tinta, zburand din arcul puternic incordat al norilor. Mania Lui, ca o prastie, va azvarli noian de grindina; apele marii se vor intarata asupra lor si raurile ii vor ineca vijelios. Duhul puterii dumnezeiesti se va ridica impotriva lor si ca viscolul ii va vantura. Astfel faradelegea va aduce pustiire pe pamant si rautatea va rasturna scaunele celor puternici. Ascultati deci, regilor, si intelegeti, luati invatatura, voi care judecati marginile pamantului. Bagati in urechi, voi cei ce stapaniti peste multimi si care va mandriti cu multimea popoarelor voastre. Pricepeti ca stapanirea vi s-a dat de la Domnul si puterea de la Cel Preainalt, Care va cerceta faptele voastre si va pune la incercare gandurile voastre.

LA LITIE

Stihira hramului si ale Sfantului, glasul 1:

Bucurati-va toate partile de miazanoapte si veselindu-va saltati, avand in mijlocul vostru steaua cea neapusa si mult-luminoasa, care covarseste razele soarelui; pe Ioan cel cu numele mare, radacina dreptei credinte, ramura mucenicilor cea cu multa roada si aleasa, care mult a iubit pe Hristos, si de Dansul mai mult s-a facut iubit, si noua cere mare mila.

Toate neamurile crestinesti duhovniceste saltand, laudati folosul cel de obste, in ziua cea numita a acestui praznic, avand in mijlocul vostru ca o floare cu bun miros, trupul acestui sfant mucenic, cel acum preamarit cu stralucirea neputreziciunii, si vindecari daruind patimilor sufletului si trupului.

Saltati cele ale rasaritului si cele de miazanoapte si nu ganditi inalte, ca alt soare preaslavit s-a aratat aici, nu catre apus calatorie facand si pe sub pamant pornindu-se, ci catre cer suire avand de la pamant, petrece cu cetele ingeresti, si de acolo pe noi ne pazeste, si sfinteste si cere de la Hristos mare mila.

Slava..., glasul al 5-lea:

Sa trambitam cu trambita sufleteasca, intru pomenirea de praznic, pe Ioan ostasul cel viteaz cu mintea, chemand cu inalta propovaduire pe cei de prinprejur, si zicand: Iata pe cel care a patimit pe pamant, si acum imparateste in ceruri. Veniti, fratilor, acestuia sa ravniti, si ravnind urmati cu osardie celui ce a ravnit de s-a facut mucenic. Iata comoara milosteniei cea bogata; veniti, imparati si domni, acestuia sa ravniti, si asemenea lui cununilor sa va impartasiti: bogatii si saracii, sanatosii si neputinciosii; gustati din destul vindecari, din racla celui sfintit, ca dintr-un izvor neputred, intru slava lui Dumnezeu Celui ce a preaslavit pe cel preamarit.

Si acum..., a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei de Dumnezeu:
Glasul al 5-lea:

Podobie: Nascatoare de Dumnezeu...

Preacurata Fecioara si stapana, ceea ce te-ai invrednicit a fi Maica Dumnezeului celui Preainalt, roaga-te pentru noi Fiului tau si Dumnezeului nostru, iertare de pacate sa daruiasca robilor Sai, impacare lumii si tuturor mare mila!

La stihoavna

Stihirile, glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...

Ca un berbec cu buna numire, pe luciul marii ai plutit si jertfa vie si insufletita te-ai adus Mielului lui Dumnezeu, Celui ce S-a junghiat pentru noi, marite. De la Acesta luand plata ostenelilor tale, roaga-L din nevoi si din stricaciune sa ne izbavim, cei care cu credinta si cu dragoste savarsim preacinstita pomenirea ta.

Stih: Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.

Nici cruzimea tiranilor, nici bataia toiegelor, nici zdrobirea trupului, nici curgerea sangelui, marite, nu a putut sa intoarca taria ta de la Hristos. Ci mai vartos ai strigat catre chinuitori: Lamuriti-ma cu chinuri ca aurul in topitoare, ca sa ma arat aur lamurit Celui ce m-a zidit.

Stih: Sadit fiind in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru.

Nici greutatea lanturilor, nici temnita cea cu miros greu, nici neomenia celor ce te trageau, nu au clatinat a ta buna stare de la Stapanul tau, fericite; iar pentru Hristos ai socotit temnita camara luminoasa, lanturile podoaba de aur, si tararea cea repede car imparatesc.

Slava..., glasul al 6-lea:

Rasarind razele purtatorului de chinuri, nazuind indulciti-va fratilor, ca din cer catre noi in chip nevazut s-a pogorat, Ioan, ostasul cel ales al lui Hristos, si, masa duhovniceasca inainte punand, pe toti din destul ne ospateaza, dupa cererea fiecaruia. Sa cadem cu credinta, sarutand sfintele lui moaste, si cu rugaciune sa zicem: Mult-patimitorule si de trei ori fericite, intareste Biserica pe care o ai iubit, in care sfintele tale moaste au binevoit a sta, impreuna cu cei de Dumnezeu incununati domnii nostri, cei ce te iubesc sa-ti aduc daruri, pazindu-i si acoperindu-i cu indraznirea ta cea catre Dumnezeu.

Si acum..., a praznicului,
iar de va fi in post, a Nascatoarei-Învierii (de la Stihoavna, glasul al 6-lea).

La binecuvantarea painilor

Troparul sfantului, glasul al 4-lea:
Viata ta pe pamant bine carmuind patimitorule... (de doua ori),
cauta la Vecernia mica, si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara... (o data).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul... se canta troparul praznicului de doua ori,
Slava...al sfantului, Si acum... iarasi al praznicului.

Iar de va fi in post, troparul sfantului de doua ori, si
Slava... Si acum..., al Nascatoarei-Învierii.

Dupa Catisma intai

Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormantul Tau...

Mormantul tau, sfinte, alt Siloam s-a facut celor ce vin cu credinta, izvorand vindecari celor neputinciosi cu trupul, si cu sufletul patimasi. Drept aceea, adunandu-ne astazi, savarsim sfanta pomenirea ta, slavind pe unul Dumnezeul nostru.

Slava... aceeasi, Si acum... a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei:

Pe tine Maica lui Dumnezeu, Ioan purtatorul de cununi in mijlocul divanului luminat te-a marturisit, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe unul din Treime si fecioara ai ramas. Pentru aceea intru tot laudata, impreuna cu dansul, roaga pe Fiul tau si Dumnezeu sa ne daruiasca noua iertare de pacate.

Dupa Catisma a doua

Sedealna, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumusetea fecioriei tale...

Împodobit fiind cu frumusetea mai mult decat aurul si topazul, te-ai daruit noua de la Dumnezeu, Ioane cinstite, tragand ochii cei intelegatori ai tuturor si inimile catre cunostinta minunilor patimii tale. Pentru aceasta cu dragoste strigam catre tine: Bucura-te, lauda noastra cea marita.

Slava... aceeasi, Si acum... a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei:

De frumusetea fecioriei tale si de prealuminata curatia ta, Gavriil mirandu-se a strigat tie, Nascatoare de Dumnezeu: Ce lauda vrednica voi aduce tie? Sau ce te voi numi pe tine? Nu ma pricep si ma minunez! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit strig tie: Bucura-te, ceea ce esti cu daruri daruita!

Polieleu

Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spaimantatu-s-a Iosif...

Miratu-s-a tiranul, vazand intru tine rabdarea cea peste fire; primitu-te-au ingerii cu cununi impodobindu-te; rusinatu-s-au demonii de a ta vitejie. Ca cei ce socoteau cu amagire sa te surpe au fost biruiti si cazuti. S-au intarit credinciosii prin marturisirea ta; Cel ce ai intarit pe acesta atunci lumineaza sufletele noastre.

Slava... aceeasi, Si acum... a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei:

Spaimantatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire vazand, si in minte a avut ploaia cea de pe lana, intru zamislirea ta cea fara de samanta, de Dumnezeu Nascatoare, rugul cel nears in foc, toiagul lui Aaron cel ce a odraslit; si marturisind logodnicul si ocrotitorul tau, preotilor a strigat: Fecioara naste, si dupa nastere iarasi a ramas fecioara.

Apoi antifonul intai al glasului al 4-lea:

Prochimen, glasul al 4-lea:
Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.

Stih: Sadit fiind in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru.

Toata suflarea...

Evanghelia de la Luca (XXI, 12-19):
Zis-a Domnul catre ucenicii Sai: Paziti-va de oameni...

Psalmul 50

Slava..., glasul al 2-lea:

Pentru rugaciunile purtatorului Tau de chinuri Ioan, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.

Si acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea greselilor noastre.

Stih: Miluieste-ma Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Si stihira, glasul al 6-lea:

Astazi Biserica praznuieste, impodobindu-se cu nevointele rabdatorului de chinuri ca si cu un vesmant de mult pret, si laudandu-se striga: Unii ca acestia sunt nasterea mea, unii ca acestia sunt fiii mei, pe care mai inainte i-am nascut prin Botez si i-am hranit cu frica Domnului, si acum ii vad mucenici alesi cu adevarat incununati, ca sa se roage pentru lume Domnului.

CANOANELE

Al praznicului, cu irmosul pe 6.
Iar de va fi in post, al Nascatoarei de Dumnezeu cu irmosul pe 6, si al sfantului pe 8.

CANONUL mucenicului

Cantarea 1, glasul al 4-lea:
Irmos: Deschide-voi gura mea...

Ivindu-te nou mucenic, fericite Ioane, lumii mai pe urma te-ai aratat. Pentru aceea da-mi cuvant cu harul tau, ca sa laud dupa vrednicie nevointele tale.

Stand inaintea divanului, cu ochii cei intelegatori ai vazut ceata cea cinstita a mucenicilor, chemandu-te pe tine, Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au impodobit.

Cu ostirea cea intru tot minunata, a starii tale impotriva, cele de biruinta ai luat, asupra firii tiranului, ca fiind el rusinat desavarsit, de aceea a incetat indraznirea tiranilor.

Slava...

Îmbracandu-te in platosa credintei pentru marturisire, si punand coiful darului cel luminat, si cu limba cinstitelor si dumnezeiestilor cuvinte, Ioane, ca si cu o sabie ai taiat pe eparhul cel fara de minte.

Si acum... a Nascatoarei:

Muntele cel inalt, pe care l-a vazut Daniil, si piatra care s-a taiat fara de mana din munte, pe tine mai inainte te-a inchipuit, Nascatoare de Dumnezeu, ca fara de barbat ai nascut noua pe Emanuel.

Catavasia praznicului.
Sau: Deschide-voi gura mea...

Cantarea a 3-a:
Irmos: Pe ai tai cantareti...

Prin chinuri ca aurul in ulcea te-ai lamurit, mucenice marite, si jertfa te-ai adus Cuvantului cel adevarat si imparatului puterilor, ca in locul focului cel din altar, cu sabia ai fost zdrumicat.

Stapane cel dintai si Doamne, nu s-au saturat evreii cei fara de lege, si de prooroci ucigasi. Ci si acest mucenic fiind tras fara de mila, de slugile cele necredincioase, alergand l-au junghiat.

Laturi tindea tiranul cu cuvinte amagitoare catre vanarea mucenicului cel preaintelept, iar el striga catre dansul: Paraseste-ti multimea minciunilor, ca eu fapturii nu ma voi inchina, ci numai Facatorului.

Slava...

Maslin roditor in casa Dumnezeului celui viu, acum s-a aratat racla moastelor tale, din care luam vindecari de multe feluri de neputinte, care prin tine s-au imbogatit, si cu minunile tale s-au infrumusetat.

Si acum..., a Nascatoarei:

Zis-a dumnezeiescul Iezechil: si va fi usa incuiata. Si aceasta intru tine s-a plinit, stapana, ca intru tine S-a salasluit in chip de negrait Cuvantul Parintelui, si dintru tine nascandu-Se, purtator de trup S-a aratat lumii, intru amandoua pazindu-te.

Daca suntem in timpul praznicului se pune aici condacul si icosul sfantului.
Daca suntem in perioada octoihului atunci se continua cu:

Sedealna sfantului, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe intelepciunea si Cuvantul...

Ravnitor ai fost intelepciunii, care este comoara bunatatilor, din care ai si gustat dumnezeiasca cunostinta. Drept aceea spre cele trecatoare fiind silit, catre lupte cu nevointa ai stat, rani mucenicesti luand, trupului zdrobire si varsare de sange, si acum petreci intru lumina cea negraita cu mucenicii. Pentru aceea strigam tie: Roaga-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de pacate sa daruiasca celor ce cu credinta se inchina sfintelor tale moaste (de doua ori).

Slava... Si acum..., a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei:

Gandesc la judecata si ma tem, de intrebarea cea infricosatoare ma cutremur, de raspunsul Judecatorului ma spaimantez, si ma ingrozesc de chin si de durerea focului, de intunericul tartarului si de scrasnirea dintilor, de viermele cel neadormit. Vai mie, ce voi face cand se vor pune scaunele si cartile se vor deschide si faptele se vor vadi? Atunci, stapana, ajutatoare mie sa-mi fii si folositoare prea fierbinte, ca pe tine te am nadejde eu netrebnicul robul tau.

Cantarea a 4-a:
Irmos: Cel ce sade in slava...

Undita inselatoare era limba tiranului, pornit fiind cu mestesugirile vrajmasului sa prefaca degraba sufletul cel tare. Dar in zadar s-a ostenit, ca mucenicul striga cu bucurie: Slava puterii Tale, Doamne.
Ce este mie de multe cuvintele tale si de fagaduintele cele trecatoare, pe care nebuneste mi le spui? - striga Ioan catre chinuitor. Acestea toate mai amare decat fierea sunt pentru mine - cu dulceata zicea, strigand: Slava puterii Tale, Doamne.

Cand va inflori pe trupul meu multimea ranilor, atunci nadajduiesc a ma invrednici cununilor celor luminate, zicea mucenicul catre tiran. Nu zabovi mai mult, o paganule, ca eu strig: Slava puterii Tale, Doamne.

Slava...

Nicidecum nu te voi asculta, o inchinatorule la foc, cand ma atragi tu catre pieire - graia Ioan; ci mai vartos cu nevointe voi muri pentru Cel ce a murit pentru mine, si cu mucenicii luminat strig: Slava puterii Tale, Doamne.

Si acum..., a Nascatoarei:

Închipuit-a de demult calatoria lui Israel prin Marea Rosie, nasterea ta cea fara de barbat, imparateasa tuturor. Ca precum acela atunci a trecut neudat, asa si Hristos din preacurat sangele tau S-a nascut, Fecioara.

Cantarea a 5-a:
Irmos: Spaimantatu-s-au toate...

Slabit-au chinuitorii a bate carnurile sfantului, ostenit-a si tiranul cercand sa afle chinuri, iar mucenicul vitejeste rabda, impodobit fiind cu ranile pe care le luase pentru dragostea Domnului sau.
Cat este de infricosatoare si de slavita suferinta ta pentru Hristos, de care s-au minunat neamurile care se aflau privindu-te, si ti-au laudat rabdarea; iar persienii s-au rusinat impreuna cu evreii, imbracandu-se cu rusine.

Împrejur sta multime, privind ceea ce se intampla, marite, si tiranul sedea de fata nadajduind sa te dobandeasca. Dar a gresit nebunul in desert trudindu-se sa infricoseze pe cel neingrozit, si in zadar batand diamantul.

Slava...

Batjocorit-a nebuneasca porunca a eparhului celui rau credincios, dumnezeiescul Ioan, vazand inselaciunea si mandria persieneasca, zicand: Nu ma voi inchina soarelui, care e faptura, ci mai ales lui Dumnezeu, Celui ce a zidit pe oameni cu mana.

Si acum..., a Nascatoarei:

Sus era Cel pururea de o fiinta cu Tatal si Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvantul, iar cu noi Dumnezeu si om, Nascatoare de Dumnezeu, prin tine pogorandu-Se catre a noastra smerenie, ne-a izbavit de blestemul stramosesc; ca pe tine scara cereasca te-a vazut patriarhul Iacov.

Cantarea a 6-a:
Irmos: Înteleptii de Dumnezeu...

Nicidecum nu a putut clatina turnul dreptei credinte salbaticia poruncitorului, nici bataia toiegelor, nici ranile, nici moartea cea de istov.

Ochiului heruvimilor s-a asemanat mintea ta cea curata, ca jos vitejeste ai rabdat chinuri si sus ai vegheat Stapanului, Care ti-a trimis tie cununa de biruinta.

Saltat-au atunci luminat cetele mucenicilor vazand indraznirea ta, si impreuna cu ingerii privind, in chip nevazut te intareau la lupta.

Slava...

Lanturile cele de fier podoaba de aur le socotea Ioan, mucenicul cel ales, si improscarile cu pietre cele de la evrei, trepte de mergere catre cer.

Si acum..., a Nascatoarei:

Luand inchipuire de lana cea plina de roua a lui Ghedeon, mai inainte a vestit minunea ta, ca s-a pogorat ca ploaia pe lana, Nascatoare de Dumnezeu, unul din Treime in pantecele tau intrupandu-Se.

Daca suntem in timpul praznicului se pun aici condacul si icosul praznicului.
Daca suntem in perioada octoihului atunci se continua cu:

CONDAC, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai inaltat pe cruce...

Plutind pe luciul marii cu negutatorie, de la rasarit catre miazanoapte te-ai nevoit, si chemandu-te Dumnezeu pe tine, precum Matei vama si tu negutatoria lasand, Aceluia ai urmat prin sangele muceniciei, cu cele vremelnice rascumparand cele netrecatoare, ai luat cununa de biruinta.

ICOS

Preainteleptul Ziditor si Stapanul, Domnul viei celei intelegatoare, precum a grait prin sfanta Sa gura, pilda pentru vie, ca celor ce au lucrat in ceasul al unsprezecelea, intocmai le-a platit ca si celor din ceasul intai. Acum pilda spre lucru adevarat s-a descoperit, aratand-o luminata patimirea lui Ioan, acum dupa o mie de ani, l-a preaslavit cu neputrejunea, asemenea cu mucenicii cei dintai, si cu darul vindecarilor, caci cu cele vremelnice rascumparand cele netrecatoare a luat cununa de biruinta.

SINAXAR

În aceasta luna, in ziua a doua, pomenirea Sfantului noului Mucenic Ioan de la Suceava, care a marturisit la Cetatea Alba la anul 1332 si care de sabie s-a savarsit.

Acest Sfant Mucenic Ioan a fost cu neamul din stralucita si marea cetate Trapezunt, vietuind langa mare, la multe cetati plutea si negutatorie multa facand. Iar odata plutind el corabia, si adesea vazandu-l vrajmasul diavol rugandu-se lui Dumnezeu si postind si pe cei ce patimeau de boli in corabie miluindu-i si mangaindu-i pizmuindu-l a ridicat asupra lui pe stapanul corabiei care era din eresul latinesc si foarte nemilostiv cumplit si fara de omenie. Caci voia diavolul sa-i impiedice calea mantuirii si sa-l desparta de credinta in Hristos. Deci a inceput Sfantul Ioan cu dansul pe mare in corabie mergand a se prici pentru credinta. Dupa aceasta au ajuns la Cetatea Alba, ca era in Ţara Moldovei, fiind atunci partea aceea stapanita de turci; si intrand in cetate acel rau credincios corabier a spus conducatorului cetatii aceleia zicand: Este un barbat care a venit aici cu mine si voieste a se lepada de parinteasca lui traditie, si de credinta lui crestineasca a se instraina, si la credinta voastra a se apropia si traditiilor voastre partas preaales voieste a fi, pentru care si cu multe juraminte s-a fagaduit mie, plutind pe mare. Pentru aceasta in graba sa faci pentru el punerea la cale, ca sa primesti mare lauda, fiindca este preaslavit intre cei dintai boieri ai cetatii Trapezunt.

Auzind acestea conducatorul, cu bucurie a sezut la judecata, poruncind sa cheme pe mucenicul cu cinste. Si daca a stat sfantul inaintea conducatorului cetatii a zis acesta catre dansul: Destule am auzit despre tine ca voiesti a te apropia de credinta noastra, fiindca a noastra credinta de cei cinstiti cu cugetul se atinge, iar credinta voastra cea crestineasca si vrednica de ras sa o lasi, si traditiile si legile acelora cu luminat glas inaintea acestei adunari sa le blestemi, ca si altii sa ia pilda. Preamareste pe luminatul soare si da cinste soarelui si luceafarului ce rasare inaintea lui si jertfe sa le aduci pentru care mare cinste si boierie vei primi de la imparatul. Iar Ioan cel indraznet cu duhul, a raspuns conducatorului cetatii: Sa nu fie mie a ma lepada de Hristosul meu, Însusi ziditorul soarelui acestuia pe care tu, in inselaciune tinut fiind, cinstesti faptura ca pe Dumnezeu, cinstea datorata lui Dumnezeu aducand-o fara de minte fapturii. Deci lasa tu inselaciunea necredintei sufletului tau si primeste haina dumnezeiescului Botez, care mai mult decat soarele straluceste si crede in Domnul nostru Iisus Hristos. Caci soarele este facut in a patra zi, cum dara de crezi in faptura? Aceste cuvinte auzindu-le tiranul, s-a aprins de manie si a poruncit sa intinda pe mucenicul la pamant, si cu toiege ghimpoase fara de milostivire sa-l bata. Dar facandu-se seara, a poruncit sa lege pe sfantul cu doua lanturi, si sa-l arunce in temnita pana dimineata.

Iar a doua zi dimineata a sezut tiranul acela cu chip de fiara la judecata si a poruncit sa aduca pe mucenic. Si stand inaintea lui sfantul cu fata luminata si cu suflet vesel, s-a minunat chinuitorul de stralucirea fetei lui, si a inceput cu multa magulire sa indemne pe mucenic. Iar sfantul nebagand seama cat de putin de aceasta a raspuns tiranului: Crestin sunt. Atunci tiranul ca o fiara racnind, a poruncit indata sa intinda pe mucenic la pamant si mai cumplit sa-l bata. La care slugile se schimbau batand pe sfantul, iar acesta, soptind cu buzele, facea rugaciuni. Dupa aceasta a poruncit tiranul sa lege pe mucenic de coada unui cal neinvatat si salbatic, si unul din ostasi sa incalece pe el si pe ulitele cetatii cat va putea calul sa alerge; si asa a fost tarat sfantul prin toata cetatea. Iar un oarecare evreu batjocorind pe mucenicul, a luat o sabie si ajungand pe sfantul indata i-a taiat capul; si asa s-a despartit capul de trup, lasand sa zaca in locul acela trupul sfantului impreuna cu capul nebagat in seama. Si nimeni dintre crestini nu indraznea sa se atinga de moastele mucenicului.

Dupa aceasta, in noaptea aceea multe faclii asupra moastelor sfantului mucenic s-au vazut arzand si trei barbati luminati cantau cantari minunate, cadindu-l, si un stalp de foc asupra trupului mucenicului se vedea; aceasta minune multi au vazut-o. Iar un oarecare dintre evrei a carui casa era aproape de mult-patimitorul trup, socotind ca preotii crestini voiesc sa-l ia si sa-l ingroape, a luat un arc cu sageata si intinzandu-l a voit sa sageteze pe unul dintr-insii. Iar arcul si sageata lui s-au lipit de mainile lui, si asa toata noaptea a petrecut. Iar facandu-se ziua, acei minunati barbati si facliile s-au facut nevazute. Deci oameni de toata varsta se adunau ca sa vada pe ticalosul sagetator, iar el tuturor cele ce i s-au intamplat le spunea chiar nevrand. Apoi si scapare de pedeapsa sa a primit. Si fiind instiintat de aceasta minune tiranul si temandu-se foarte, a poruncit crestinilor sa ingroape trupul sfantului, iar ei luandu-l, l-au ingropat la loc cinstit.

Dupa acestea latinul acela, care a dat pe sfantul la chinuri, a voit sa-l fure si sa-l duca in patria sa. Deci intr-una din nopti venind cu ai sai si sapand locul, voia sa ia moastele. Însa in aceeasi noapte s-a aratat mucenicul lui Hristos, Ioan, preotului bisericii aceleia zicandu-i: Scoala degraba si alearga la biserica, ca voiesc sa ma fure. Si indata preotul sculandu-se cu grabire a alergat la locul acela, si a aflat mormantul sapat si trupul sfantului putin de nu a fost luat. Apoi chemand poporul cel dreptcredincios i-a spus cele ce se facuse, si toti au dat slava lui Dumnezeu, Cel ce preamareste pe sfintii Sai. Dupa aceasta a pus cinstitele moaste ale sfantului in sfantul altar aproape de sfanta masa, si acolo a petrecut mai mult de saptezeci de ani, si neincetat se aratau ziua si noaptea feluri de vedenie asupra trupului mucenicesc.

Deci a venit aceasta la auzul bine-credinciosului si de Hristos iubitorului marelui domn Alexandru cel Bun, cel ce stapanea atunci toata Moldova si partea marii aceea, care iubitor de mucenici fiind, impreuna cu sfatul preasfintitului arhiepiscop si mitropolit Iosif cel ce ocarmuia atunci Biserica, indata a trimis boieri cu destula oaste la Cetatea Alba. Iar ei cu grabire si mare cinste au adus la dansul sfintele moaste ale mucenicului; si primindu-le cu vrednica cinste dimpreuna cu toti maritii sai boieri, si cu mitropolitul si cu tot clerul si poporul, le-au pus in sfanta mitropolie in Suceava la luminatul sau scaun, care era intr-acea vreme cetate domneasca de scaun a Moldovei, unde feluri de tamaduiri face sfantul, incat si pana astazi de la mormantul sau se dau tamaduiri tuturor celor ce alearga la dansul cu credinta. Iar dupa o vreme mutandu-se domnia si Mitropolia din Suceava la Iasi, s-au mutat si sfintele moaste.

În Moldova au fost aduse sfintele lui moaste, cu alai domnesc, la anul 1402, de bine-credinciosul Alexandru Voievod, in al doilea an al domniei sale. Iar in anul 1686, pentru risipirea ce se socotea a fi, si prapadenia acestor tari, s-au mutat sfintele moaste din Iasi in tara leseasca cu buna voirea Craiului Ioan Sobieschi, care se afla atunci cu ostile sale in Moldova, mergand impotriva tatarilor cu sfatul bine-credinciosului domn Constantin Cantemir, care al doilea an avea intru domnie, si al tuturor boierilor, de Dositei mitropolitul, pana ce aveau sa se aline tulburarile. Iar intoarcerea acestor sfinte moaste, a fost la anul 1783 prin dumnezeiasca Pronie, care s-a facut de imparatul Iosif al Austriei, la rugamintea episcopului de Radauti, Dositei.

Pentru rugaciunile purtatorului Tau de chinuri, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Cantarea a 7-a:
Irmos: N-au slujit fapturii...

Chinurile ce se aduceau tie, vrednicule de minune, ca niste sagetaturi copilaresti le-ai socotit, cantand cu bucurie: Cel ce esti prealaudat, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat.

Mainile adesea tinzandu-si catre tiranul, zicea Ioan: De ce te ostenesti in desert, tu, cel ce nu ai rusine? Ca chinuindu-ma tu, imi faci mie haina luminoasa, si moartea, cununa a nemuririi.

Eu sunt cu adevarat mucenic al lui Hristos Dumnezeului nostru celui adevarat, mucenicul striga, ca socotesc chinurile flori cu bun miros si varsarea sangelui, scaldatoare a Botezului.

Slava...

Viata pe care o am in trup, o socotesc noapte, cugeta cu dragoste Ioan; degrab dar sa-mi fie dezlegata legatura trupului, ca impreuna cu Hristos sa mostenesc viata.

Si acum..., a Nascatoarei:

Limba cea ritoriceasca a ramas fara de glas si nemiscata, vazandu-te pe tine ceea ce esti plina de har, ca nu poate spune zamislirea cea de negrait a nasterii tale celei necuprinse.

Cantarea a 8-a:
Irmos: Pe tinerii cei binecredinciosi...

Fericitu-te-au pe tine imparatii, te-au binecuvantat arhiereii, auzind de a ta vitejeasca rabdare, si catre Hristos mijlocitor castigandu-te pe tine, si acum venind, se inchina cinstitelor tale moaste.

Tulburatu-s-au oarecand neamurile, impreuna cu poporul cel calcator de Lege, asupra unsului si Domnului cugetand cele desarte; si acum s-au adunat persienii sa chinuiasca pe Ioan, iar evreii sa-l injunghie.

A fost prins si tinut de tine si pana in sfarsit surpat sarpele cel netrupesc, prin rabdarea trupului tau, si taria lui si tirania cea cumplita o a stins Hristos, Cel ce S-a imbracat in trup.

Binecuvantam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Domnul.

Cu ranile lui Hristos, laudandu-te, catre vesnicele locasuri te-ai mutat, cu haina mohorata fiind imbracat, mucenice, pe care o ai vopsit din sangele tau, si imparatului puterilor te arati, dantuind impreuna cu mucenicii.

Si acum..., a Nascatoarei:

Trimis a fost de demult lui Isaia carbune, care, fiind scos cu clestele de serafim, s-a atins de dansul, si pacatele i-a iertat; iar clestele tu esti, Fecioara, care ai purtat Carbunele cel dumnezeiesc, intru iertarea pacatelor omenesti.

Cantarea a 9-a:
Irmos: Tot neamul pamantesc...

Ostas adevarat al marturisirii lui Hristos ai fost, Ioane, si pierzator viclesugului celor fara de Dumnezeu; pentru aceea si acum cu rugaciunile tale pierde semetia paganeasca, supunand-o sub picioarele poporului nostru dreptcredincios.

De a si fost zdrumicata carnea sfantului tau trup, de s-a si varsat sangele tau, dar ingrozirile ce veneau asupra ta nu te-au supus. Drept aceea cu puterea ta rusineaza pe cei ce se scoala asupra noastra, si biruitor arata pe poporul nostru.

Sfarama arcul paganilor, nebiruitule ostas, al celor ce se pornesc cu nedreptate asupra mostenirii tale, pe care iubind-o ti-ai ales-o tie, si intareste pe poporul nostru, ca si noi cu liniste si cu pace sa petrecem.

Slava...

Cei care am dorit dupa luminata si cinstita pomenirea ta, am luat si am sarutat bucurandu-ne cu duhul, si saltand ne rugam, fericite: locul acesta si poporul, unde ai voit a fi preamarit, pazeste-l nevatamat, dimpreuna cu poporul nostru, cel dreptcredincios.

Si acum..., a Nascatoarei:

Pe Care toti proorocii in multe chipuri L-au vestit, prin tine, Nascatoare de Dumnezeu, am vazut pe Dumnezeu cel desavarsit, Care S-a intrupat pentru noi si a mantuit pe oameni de blestemul stramosesc, roaga-L ca si noi cu rugaciunile tale sa scapam de vesnica gheena.

LUMINÂNDA

Podobie: Cu trupul adormind...

Stand inaintea luminii celei neapuse, fericite, impreuna cu cetele mucenicilor, pe cei ce lauda pomenirea ta, mantuieste-i de ispite cu rugaciunea ta (de doua ori).

Slava... Si acum..., a praznicului, iar de va fi in post, a Nascatoarei:

Ceea ce ai purtat Lumina cea neapusa, pururea Fecioara, Care lumineaza pe cei ce sed intru intunericul viclesugului nestiintei, lumineaza-ne si pe noi pacatosii, cu lumina Fiului tau.

LA LAUDE

Se pun stihirile pe 6: ale praznicului 3 si ale sfantului 3.
Iar de va fi in post numai ale sfantului pe 4, cantandu-se prima stihira de doua ori, glasul 1:

Podobie: Prealaudatilor mucenici...

Prealaudate Ioane, pe tine nici salbaticia tiranului, nici amagirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe Care din pruncie L-ai iubit; Caruia te si roaga sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.

Catre tiranul ai grait, Ioane: Nu este mie nimic mai dulce, nici mai cinstit, nici slava cea trecatoare, nici bogatia cea putreda, mai vartos decat Hristos, Împaratul ceresc. Pe Care roaga-L sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.

Asemenea s-a facut mucenicilor, in anii cei de pe urma, mucenicul cel de bun neam, ca aprinzandu-se cu ravna sufletului cel iubitor de Dumnezeu, cu patimile sale a castigat slava cea prea bogata, si lui Hristos se roaga sa daruiasca sufletelor noastre pace si mare mila.

Slava…, glasul al 2-lea:

Veniti iubitorilor de mucenici, sa ne indulcim intelepteste astazi, din masa cea duhovniceasca, pe care o a pus noua mucenicul Ioan, din care si ingerii se indulcesc, precum a zis proorocul: paine ingereasca a mancat, si sufletul impreuna cu dansii sa se desfateze, si noua cere de la Mantuitorul Hristos iertare de pacate, celor ce cu cinste savarsim pomenirea lui.

Si acum... a praznicului, iar de este in post, a Nascatoarei:
Toata nadejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

Doxologia mare. Ecteniile si otpustul. Ceasul intai si otpustul deplin.

LA LITURGHIE

Fericirile praznicului, Cantarea cea de rand pe 4, si ale sfantului, Cantarea a 3-a pe 4;
iar de este afara de Penticostar, Fericirile din canonul sfantului, Cantarea a 3-a si a 6-a pe 8.
Prochimenul Praznicului, si al sfantului, glasul al 7-lea: Veseli-se-va dreptul de Domnul...

Stih: Auzi Dumnezeule, glasul meu...

Apostolul, din Epistola catre Timotei:
Fiule Timotei, intareste-te in Darul...

Aliluia, glasul al 4-lea: Dreptul ca finicul va inflori...

Stih: Rasadit fiind in casa Domnului...

Evanghelia de la Ioan:
Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Acestea poruncesc voua...

CHINONICUL
Întru pomenire vesnica va fi dreptul, de auzul rau nu se va teme.

Sursa: Mineiul (lunile ianuarie-iulie), Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2001

 

06 Decembrie 2014

Vizualizari: 5252

Voteaza:

Slujba Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE