Slujba Sfintilor Imparati Brancoveni

Slujba Sfintilor Imparati Brancoveni Mareste imaginea.

Slujba Sfintilor si de-Dumnezeu-Incununatilor Imparati si Mucenici Brancoveni

Sfantul Imparat Constantin Brancoveanu

Fiii sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei

Sfetnicul Ianache

La Vecernie

Stihiri prosomii la Doamne strigat-am (glas 2)
Podobie: Casa Efratului...

Maica lui Dumnezeu, insufletitul chivot, astazi la cer se muta, dumnezeiasca scara a Domnului Puterilor.

Cetei de Ucenici venite sa cinsteasca a ta mutare, Maica, in Duhul s-a adaos si ceata Brancovenilor.

Slava cea de aici nu ai poftit, slavite, dar slava cea cereasca poftit-ai, Constantine, prin sange dobandindu-o.

Alte prosomii ale Mucenicilor (glas 1)
Podobie: Ceea ce esti bucuria cetelor ceresti...

Pe Imparatul-a-toate, o, Voievozilor, marturisindu-L astazi in cetatea cea mare, de praznicul mutarii Maicii la cer v-ati mutat, Mucenicilor, impreuna cu dansa la Fiul ei, de Hristos incununandu-va.

Pe lemnul Crucii Stapanul lumii jertfindu-Se, dumnezeiasca voie pe pamant a plinit-o; Acestuia urmandu-I, capul pe lemn Brancovenii plecandu-si-l, biruit-au vrajmasul, care prin lemn pe Adam l-a biruit oarecand.

Imparateasca cetate a Maicii Domnului de paganeasca mana stapanita vazand-o, intr-insa, Constantine, astazi sezand, pe Hristos, Voievodule, Dumnezeu si Stapan L-ai marturisit, Preacurata intarindu-te.

Slava... (glas 6)

Apropiata stiind, o, Voievozilor, Imparatia lui Dumnezeu si intru putere vazandu-o venind, silindu-va, muceniceste ati luat-o pe ea, pe cea trecatoare, inteleptilor, lepadand; ci indraznire castigand catre Stapanul a toate, Aceluia, Brancovenilor, rugati-va, pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila.

Si acum... a Praznicului (glas 6)

Paremiile

De la Iov citire (1, 1-21)

Om oarecare era in tara Avsitidei, caruia era numele Iov, si era omul acela adevarat, fara prihana, drept, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rau. Si se facura lui fii sapte si fiice trei. Si erau dobitoacele lui oi sapte mii, camile trei mii, perechi de boi cinci sute, asine pascatoare cinci sute, si slugi multe foarte si lucruri mari erau lui pe pamant; si era omul acela de bun neam, dinspre rasaritul soarelui. Si mergand impreuna fiii lui unul la altul, faceau ospat in toate zilele, luand impreuna cu ei si pe cele trei surori ale lor, sa manance si sa bea cu ei. Si cum se sfarseau zilele ospatului, trimitea Iov si ii curatea pe ei, sculandu-se dimineata, si aducea jertfe dupa numarul lor si un vitel pentru greseala pentru sufletele lor; ca zicea Iov: poate ca fiii mei in cugetul lor rele au gandit catre Dumnezeu. Asa, deci, facea Iov in toate zilele. Si cum sa facu ziua aceasta, si iata au venit ingerii lui Dumnezeu sa stea inaintea Domnului, si diavolul a venit cu dansii. Si a zis Domnul catre diavol: de unde ai venit? Si raspunzand diavolul catre Domnul zise: imprejmuind pamantul si umbland in cea de sub cer, de fata sint. Si a zis lui Domnul: luat-ai aminte cu cugetul tau asupra robului Meu Iov, ca nu este intre cei de pe pamant ca el om fara prihana, adevarat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot lucrul rau? Raspunse, deci, diavolul si zise inaintea Domnului: oare in dar cinsteste Iov pe Dumnezeu?; nu Tu ai ingradit cele dinafara ale lui si cele dinlauntru ale casei lui si cele dinafara ale tuturor celor dimprejurul lui, si lucrurile mainilor lui le-ai binecuvantat si dobitoacele lui le-ai inmultit pe pamant?; ci trimite mana Ta si Te atinge de toate cate are; oare in fata Te va binecuvanta? Atunci a zis Domnul catre diavol: iata, toate cate sint ale lui le dau in mana ta, ci de el sa nu te atingi. Si iesi diavolul de la fata Domnului. Si era ca in ziua aceasta fiii lui Iov si fiicele lui beau vin in casa fratelui lor celui mai mare. Si iata vestitor veni catre Iov si zise lui: perechile de boi arau si asinele pasteau langa ei; si venind cei ce robesc le-au robit pe ele, iar pe slugi le-au ucis cu sabiile; si scapand eu singur, am venit sa-ti vestesc. Inca acesta graind, veni alt vestitor si zise catre Iov: foc a cazut din cer si a ars oile, si pe pastori i-a mancat asemenea; si scapand eu singur, am venit sa-ti vestesc. Inca acesta graind, veni alt vestitor si zise catre Iov: calaretii au facut asupra noastra trei cete si-au inconjurat camilele si le-au robit pe ele, iar pe slugi le-au omorat cu sabiile; si am scapat doar eu si am venit sa-ti vestesc. Inca acesta graind, alt vestitor veni catre Iov zicand: feciorii tai si fetele tale mancand si band la fratele lor cel mai mare, fara de veste suflare mare de vant s-a ridicat din pustie si s-a atins de cele patru colturi ale casei si a cazut casa peste copiii tai si au murit; si am scapat doar eu si am venit sa-ti vestesc. Atunci sculandu-se Iov, si-a rupt hainele lui si a taiat parul capului lui si cazand la pamant s-a inchinat si a zis: eu gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi si duce dincolo; Domnul a dat, Domnul a luat; precum Domnului s-a parut, asa s-a si facut; fie numele Domnului binecuvantat.

De la Facere citire (22, 1-10)

In vremea aceea, ispitind Dumnezeu pe Avraam zise lui: Avraame, Avraame. Iar acela zise: iata-ma. Si zise Dumnezeu: ia pe fiul tau cel iubit, pe Isaac, pe care l-ai iubit, si mergi in pamantul cel inalt si adu-l pe el acolo jertfa ardere de tot pe unul din munti, pe care ti-l voi zice tie. Si sculandu-se Avraam dimineata puse samarul pe asinul sau si lua cu el doua slugi si pe Isaac, feciorul lui, si taind lemne pentru jertfa, sculandu-se, merse si veni catre locul pe care Dumnezeu i-l zisese lui; iar a treia zi, cautand Avraam cu ochii, vazu locul de departe. Si zise Avraam slugilor sale: sedeti aici cu asinul, iar eu si copilasul vom merge pana acolo si, inchinandu-ne, ne vom intoarce la voi. Si lua Avraam lemnele jertfei, si le puse pe Isaac, fiul lui, iar el lua in maini focul si cutitul si sa dusera amandoi impreuna. Si zise Isaac catre Avraam, tatal lui: tata. Iar acesta zise: ce este, fiul meu? Zis-a Isaac: iata focul si lemnele; unde este oaia pentru jertfa? Si zise Avraam: Dumnezeu Isi va vedea de oaia Lui pentru jertfa, fiul meu. Si mergand amandoi impreuna, venira la locul pe care i-l zisese Dumnezeu; si inalta acolo Avraam jertfelnic si puse lemnele deasupra, si legand pe Isaac, fiul sau, il puse pe el pe jertfelnic deasupra lemnelor; si isi intinse Avraam mana sa ia cutitul sa junghie pe fiul sau.

Din Cartea a II-a a Macabeilor citire (7, 1-20)

Intamplatu-s-a si ca sapte frati Macabei dimpreuna cu maica lor, prinzandu-se, se sileau de catre imparat a se atinge de neingaduitele carnuri de porc, cu bice si cu vine caznin-du-i. Iar unul dintr-insii, facandu-se intai-graitor, asa zise: «Ce va sa intrebi si sa afli de la noi? Pentru ca gata sintem a muri, decat a calca legile parintesti». Si manios facandu-se imparatul, porunci tigai si cazane a se infierbanta; iar acelea indata infierbantandu-se, porunci sa-i taie limba celui ce s-a facut dintr-insii graitor-inainte si, jupuindu-i pielea capului, sa-i taie mainile si picioarele in fata celorlalti frati si a mamei. Olog, deci, cu totul facandu-se, porunci la foc sa-l aduca viu si sa-l prajeasca. Si sfaraiala mare iesind din tigaie, unii pe altii se intareau, cu maica lor, vitejeste sa moara, zicand asa: "Domnul Dumnezeu priveste si cu adevarat intru noi Se mangaie, precum vadit a aratat Moisí prin cantarea ce marturiseste zicand: Si intru robii Lui Se va mangaia". Si savarsindu-se cel dintai in chipul acesta, pe al doilea l-a adus spre batjocorire, si pielea capului cu parul jupuindu-i, il intreba: Au manca-vei, mai inainte de a ti se cazni trupul madular cu madular? Iar el raspunzand in graiul parintesc zise: ba. Pentru care si acesta si-a luat chinul pe rand, ca si cel dintai; si la cea de pe urma rasuflare fiind, zise: «Tu, dar, ticaloase, dintru aceasta viata ne slobozi pe noi, iar Imparatul lumii, murind noi pentru legile Lui, spre vesnica inviere a vietii pe noi ne va invia». Iar dupa acesta, al treilea era batjocorit; si limba cerandu-i-se, degraba a scos-o, si mainile cu buna indraznire le intinse, vitejeste zicand: «De la cer le-am dobandit pe acestea, si pentru legile lui nu tin seama de acestea, ca de la el acestea iarasi nadajduiesc a le primi»; incat insusi imparatul si cei dimpreuna cu el se mirau de sufletul tanarului, ca intru nimic durerile le socotea. Si acesta, deci, savarsindu-se, pe al patrulea asijderea il chinuiau caznindu-l; si fiind a se savarsi, asa zise: «Bine este, mutandu-ne nadejdile de la oameni, a astepta cele de la Dumnezeu nadejdi, cum ca iarasi ne vom invia de catre El; tie, insa, inviere spre viata nu va fi». Si indata pe al cincilea aducandu-l, il muncea; iar acesta catre el cautand zise: «Putere in oameni avand, stricacios fiind, ce voiesti faci; nu-ti para, insa, ca neamul nostru a fost parasit de Dumnezeu; ci tu asteapta si vezi taria Lui cea mare, cum pe tine si pe samanta ta va va cazni». Iar dupa acesta il adusera pe al saselea; si fiind sa moara zise: «Nu te insela in zadar; ca noi pentru noi insine acestea le patimim, ca unii ce am pacatuit Dumnezeului nostru; pentru aceasta, dar, s-au facut aceste lucruri vrednice de mirare. Tu, insa, nu socoti ca vei fi si nevinovat, cel ce te-ai apucat a te lupta cu Dumnezeu». Cu prisosinta este, dar, maica lor minunata si vrednica de pomenirea cea buna, ca vazand impreuna sapte fii pierindu-i in vreme de o singura zi, cu bun suflet rabda, pentru nadejdile cele catre Domnul.

Din Cartea a II-a a Macabeilor citire (7, 21-41)

Iar maica Macabeilor pe fiecare dintre ei il mangaia in graiul parintesc, plina fiind de cuget viteaz si gandul cel femeiesc prin barbateasca manie risipindu-l, zicand catre ei: «Nu stiu cum v-ati aratat in pantecele meu, si nu eu v-am daruit voua duhul si viata, si a fiecaruia alcatuire nu eu am intocmit-o. Asadar, Ziditorul lumii, Cela ce a plasmuit nasterea omului si a izvodit facerea tuturor, si duhul si viata iarasi va va da voua, cu mila, ca unora ce acum intru nimic pe voi insiva va socotiti, pentru legile Lui». Iar Antioh, parandu-i-se ca e hulit si fiind cu banuiala fata de glasul ce se tanguia, inca fiind viu cel mai tanar, nu numai prin cuvinte se silea sa-l induplece, ci si prin juraminte il incredinta a-l imbogati si fericit a-l face – de va lasa cele parintesti – si prieten a-l avea si treburi a-i incredinta. Iar tanarul catusi de putin luand aminte, chemand imparatul pe maica lor, o indemna sa se faca baiatului sfetnica spre scapare. Mult, deci, indemnand-o, primi sa-si induplece fiul. Si plecandu-se spre el, razandu-si de crudul tiran, asa zise in graiul parintesc: «Fiule, fie-ti mila de mine, care in pantece te-am purtat noua luni si te-am alaptat trei ani si te-am hranit si te-am adus la varsta aceasta si ti-am purtat de grija; rogu-te, fiule, cautand la cer si la pamant, si toate cele dintr-insele vazandu-le, sa cunosti ca nu din cele ce sint le-a facut pe ele Dumnezeu; si al oamenilor neam tot asa se face. Nu te teme de gadele acesta, ci fratilor vrednic facandu-te, primeste moartea, ca in mila impreuna cu fratii tai iarasi sa te dobandesc». Si inca ea graind tanarul zise: «Ce asteptati? Nu ascult de porunca imparatului, ci de porunca legii ascult, celei ce s-a dat parintilor nostri prin Moisí. Iar tu, a toata rautatea aflator facandu-te asupra evreilor, nu vei scapa din mainile lui Dumnezeu. Ca noi pentru pacatele noastre patimim; iar daca pentru certare si invatatura Domnul cel viu asupra noastra putin S-a maniat, iarasi cu ai Lui robi Se va impaca. Ci tu, o, necurate si decat toti oamenii mai pangarite, nu te semeti in desert maniindu-te, cu nearatate nadejdi asupra robilor celor ceresti ridicandu-ti mana, ca inca n-ai scapat de judecata Atottiitorului de-sus-vazatorului Dumnezeu. Ca acum fratii nostri, putina durere rabdand, mostenirea vietii vesnice, dupa a lui Dumnezeu fagaduinta, au dobandit-o; tu, insa, printr-a lui Dumnezeu judecata, pe drept pedepsele mandriei vei suferi. Iar eu, ca fratii mei, si trupul si sufletul imi dau pentru legile parintesti, rugand pe Dumnezeu grabnic milostiv neamului sa Se faca si pe tine cu cercetari si batai sa te vadeasca marturie, pentru ca singur Acesta este Dumnezeu. Iar intru mine si fratii mei sa stea a Atottiitorului urgie, cea peste intreg neamul nostru cu dreptate adusa». Si plin de manie facandu-se imparatul, acestuia mai rau decat celorlalti i-a facut, amar suferind pentru batjocorire. Si acesta, dar, curat s-a savarsit, intru totul spre Domnul nadajduind. Iar in urma fiilor s-a savarsit si maica lor.

De la Intelepciunea lui Solomon citire (3, 1-9)

Sufletele dreptilor sint in mana lui Dumnezeu si nu se va atinge de ele chinul. Parutu-s-a in ochii celor fara de minte a muri, si s-a socotit rautate iesirea lor, si cea de la noi mergere zdrobire; iara ei sint in pace. Ca de se vor si munci inaintea fetei oamenilor, nadejdea lor e plina de nemurire. Si intru putine certandu-se, mari faceri de bine vor lua, ca Dumnezeu i-a ispitit pe ei si i-a aflat pe ei vrednici Luisi. Ca aurul in topitoare i-a incercat pe ei, si ca jertfa de ardere intreaga i-a primit pe ei. Si in vremea cercetarii lor vor lumina, si ca scanteile in trestie vor alerga. Judeca-vor neamuri si vor stapani noroade, si va imparati intr-insii Domnul in veci. Cei ce nadajduiesc spre El intelege-vor adevarul, si cei credinciosi cu dragoste vor ramane langa El; ca har si mila e intru cuviosii Lui si cercetare intru alesii Lui.

La Litie

Stihiri idiomele (glas 1)

Ale Sfantului Constantin

Veseleste-te in Domnul, cetatea Bucurestilor, intru praznuirea unsului lui Dum-nezeu, a slavitului Voievodului tau, cinstite moastele sale in sanuri avandu-le vistierie nedesertata, ca la Hristos muceniceste ducandu-se si indraznire catre Acela dobandind neincetat mijloceste tie pace si mare mila.

O, milostivirii tale, Constantine, si blandetii, pentru care pe Mantuitorul, Vino, L-ai fi auzit zicandu-ti, binecuvantatul Tatalui Meu; ci cu adevarat celui ce are si mai mult dandu-i Stapanul, harul muceniciei ai luat si cununa cea nestrica-cioasa; Aceluia, slavite, roaga-te pentru sufletele noastre.

Cu harul Tau, Cuvantule al Tatalui, rugatu-s-a Constantin, inima aprinde-o fiilor mei, ca oarecand lui Luca si lui Cleopa, invrednicindu-i, Stapane, muceni-ciei si cununilor vesnice, pentru rugaciunile preacuratei Maicii Tale.

Stihira Sfantului Constantin fiul

Intai-nascut stiindu-te, Constantine de-intelepciune-iubitorule, intaiul si creste-tul muceniceste ti-ai plecat Intelepciunii Tatalui, calea aratandu-o cinstitilor tai frati si cu Avim Macabeul, fericite, zicand: Gata sa fim, o, fratilor, a muri, decat a calca legile parintesti.

Stifira Sfantului Stefan (glas 2)

Pe cel intre imparati Apostolul Domnului si pe Intaiul Mucenic laudand, Stefane graitorule-de-Dumnezeu, si a Preacuratei Stapane slavita mutare la ceruri, dar spre mantuire fiecare ti-a adus: Constantin cetatea, praznicul de-Dumnezeu-Nascatoarea, iar Stefan harul muceniciei; si noi, dar, cinstindu-te, slavite Mucenice, Mantuitorului roaga-te pentru sufletele noastre.

Stihira Sfantului Radu (glas 3)

La Hristos Invierea lumii mers-ai, Radule, ca un inger, unde nu se insoara, nici se marita, pe tine insuti cu bucurie marturie punandu-te Mirelui Bisericii.

Tot a Sfantului Radu (glas 4, cel romanesc)

Mirele venind in mijlocul noptii lumii acesteia, haina nuntii pamantesti ai lepadat, Radule, haina nuntii nestricacioase agonisind purpura muceniciei; ci pomeneste-ne, Mucenice intelepte, Stapanului Hristos, sa nu ne inchida usa camarii Sale, ci prin pocainta sa ne primeasca pe noi, ca un Bun si Iubitor-de-oameni.

Stihira Sfantului Matei (glas 4)

Veniti, iubitorilor de Mucenici, cu evlavie sa laudam minunea cea de acum; ca prunceste amagindu-se Adam odinioara si dumnezeiasca porunca lepadand-o, si din rai s-a lepadat; iar Matei intelepteste implinind cuvantul tatalui, de pomul vietii se indulceste, impreuna-stand, cum e bine si frumos, in ceruri cu fratii lui.

Stihira Sfantului Ianache (glas 5)

Al cinstitului Botezator nume avandu-l, intelepte sfetnice, muceniceste la ceruri asemenea lui inainte-mergator domnului tau te-ai facut, Ianache de-Hristos-iu-bitorule; ci si noi, rugamu-te, asemeni sa te avem, tot sfatul vicleanului risipin-du-ni-l cu cele catre Dumnezeu bineprimite mijlocirile tale.

Iarasi a Sfantului Constantin tatal (glas 1 tetrafon)

In inimile fiilor lui, ca in patru Evanghelii, asezat-a Constantin pe Cuvantul lui Dumnezeu; iar mai apoi prin mucenicie la Dansul ducandu-i, zis-a Stapanului: Iata, Mantuitorule, eu si pruncii pe care mi i-ai dat, Doamne Dumnezeul meu, Mielule al Tatalui, slava Tie.

Slava... (glas 6)

Statut-ai, Mantuitorule, in mijlocul Voievozilor Tai, in numele Tau adunati, dupa cum Te-ai fagaduit, spre marturisirea Ta intarindu-i pe ei cu Duhul Tau Cel Sfant; ci si pe noi cu Acesta intareste-ne, de-oameni-Iubitorule, in mijlocul nostru venind, pentru rugaciunile acelora.

Si acum... a Praznicului (glas 5)

La Stihoavna

Stihiri prosomii ale Praznicului.
Podobia: Casa Efratului... (glas 2)

Ceata de Ucenici se strange de la margini in satul tau, Fecioara, trupul sa ti-l ingroape, cel primitor de Dumnezeu.

Stih: Scoala-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu si chivotul sfinteniei Tale.

O, cele mai presus de fire si de minte tainele tale, Maica: pe Dumnezeu nascandu-L, la El cu slava ai trecut.

Stih: Juratu-S-a Domnul lui David adevarul si nu-l va lepada pe el.

Scara la Fiul ei mormantul Nascatoarei de Dumnezeu se face, suind pe cei ce pururi intru credinta o slavesc.

Slava...

Ceata ai inchegat in cinstea adormirii Imparatesei Maicei cu fiii tai in Duhul, Slavite, si cu sfetnicul.

Si acum...

Cand catre Fiul tau mutatu-te-ai, Fecioara, grabnic pe nori venit-au Apostolii sa-ngroape fara prihana trupul tau.

Troparele

Troparul Sfantului Constantin tatal (glas 3)
Podobie: Sa se veseleasca cele ceresti...

Slava lumii, Voievodule, muceniceste biruindu-o, ca Avraam, Constantine, i-ai adus pe fiii tai a-toate-Ziditorului, multumind, inteleptule; Acestuia, ca un bun, rugandu-te, indraznire multa la Dansul castigand, de sederea de-a dreapta invredniceste-ne.

Troparul Sfintilor Brancoveni fiii
Podobie: Mare aparator... (glas 1)

Voia Tatalui Mantuitorul rastignindu-Se a implinit-o, ramanand intru dragostea Tatalui; ci pe Acesta urmand, Brancovenilor, si slava lumii calcand-o, Slavitilor, voia tatalui muceniceste ati implinit, cu care incununandu-va, Stapanului-a-toate pomeniti-ne.

Troparul Sfantului Ianache Sfetnicul
Podobie: Apostole Sfinte... (glas 1)

Cununa cereasca ai luat-o, sfetnice, marturisindu-L pe Hristos; ci sfatuirea sarpelui, Ianache, risipeste-ne.

Tropar de obste
Podobie: Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce... (glas 4)

La Mucenicii lui Hristos cei preavrednici, la solitorii pentru noi catre Domnul, la ceata Brancovenilor cazand sa strigam: o, Prealaudatilor, lui Hristos Imparatul pururea rugandu-va, pomeniti-ne pururi, toata urzeala sarpelui stricand, cea indreptata asupra Bisericii.

La Utrenie

Dupa intaia catisma, Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...

Cununa de aici lepadand, Voievoade, Stapanului Hristos ai urmat, Constantine, si crestetul plecatu-ti-ai sub securea paganilor; ci, luand in schimb nestricacioasa cununa, pe aceea, dar, fiilor tai mostenire ai dat, inteleptule.

Slava... (aceeasi)

Si acum... a Praznicului (glas 4)
Podobie: Spaimantatu-s-a Iosif...

Dupa a doua catisma, Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...

Asemeni lui Hristos ai rabdat, Constantine, vanzare de la cei de aproape, slavite; ci Pastile si trecerea in slujbe a inchipui nelasandu-te de-Dumnezeu-uratorii, Voievodule, muceniceste la ceruri trecut-ai cu fiii tai.

Slava... (aceeasi)

Si acum... a Praznicului (glas 4)
Podobie: Spaimantatu-s-a Iosif...

Dupa Polieleu. Marimurile.

Stih: Inmultitu-s-a peste mine nedreptatea celor mandri, iara eu cu toata inima mea voi cerceta poruncile Tale; buna este mie legea gurii Tale, decat miile de aur si de argint.

Marimu-te pe tine, de Dumnezeu incununatule Sfinte Constantine, Voievodule si Mucenice al Domnului.

Stih: Aproape de cei ce se tem de Domnul este mantuirea Lui, ca sa se salasluiasca slava Lui in pamantul nostru; ca Domnul va da bunatate si pamantul nostru va da rodul sau.

Marimu-va pe voi, Sfintilor slavitilor Brancoveni, si cinstim muceniceasca taierea capetelor voastre.

Stih: Aparatorul nostru, vezi, Dumnezeule, si cauta spre fata unsului Tau, ca mai buna e o zi in curtile Tale decat mii; ales-am a fi lepadat in curtile lui Dumnezeu, decat a locui in salasurile pacatosilor.

Veniti toti credinciosii pe noul Constantin sa-l laudam, pe unsul lui Dumnezeu, zicand: pe Voievodul nostru si Mucenicul.

Stih: Ca ne-ai incercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lamurit, cum se lamureste argintul; ridicat-ai oameni asupra capetelor noastre, trecut-am prin foc si apa, si ne-ai scos pe noi la odihna.

Veniti toti iubitorii de Mucenici pe Macabeii legii noi dupa dreptate sa-i cins-tim, zicand: pe ceata Brancovenilor.

Stih: Gatit-am faclie unsului Meu; pe vrajmasii lui ii voi imbraca cu rusine, iar pe el va inflori sfintenia Mea. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea.

Veniti toti credinciosii pe noul Constantin sa-l laudam, pe unsul lui Dumnezeu, zicand: pe Voievodul nostru si Mucenicul.

Stih: Veniti, fiilor, ascultati-ma, frica Domnului va voi invata pe voi; aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul; sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa.

Marimu-va pe voi, Sfintilor slavitilor Brancoveni, si cinstim muceniceasca taie-rea capetelor voastre.

Sedealna (glas 1)
Podobie: Mormantul Tau, Mantuitorule...

De harul cel de sus cuprinzandu-va astazi, ca intr-o Vitezda pe potriva tocmita cu cinci pridvoare, Sfintilor, ati intrat, Brancovenilor, in priveliste, marturisind pe Stapanul si cu sangele muceniciei de moarte spalandu-va sufletul.

Slava... (aceeasi)

Si acum... a Praznicului (glas 3)
Podobie: De frumusetea fecioriei tale...

Antifonul I al Glasului al 4-lea.

Prochimenul (glas 4)

Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.

Stih: Rasaditi in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru vor inflori.

Evanghelia de la Ioan (14, 27;15, 9-11;18-20) si de la Matei (10, 16-18; 22; 28-39)

Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Pace va las voua, pacea Mea va dau voua, nu pre-cum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze. Precum M-a iubit pe Mine Tatal, si Eu v-am iubit pe voi; ramaneti in dragostea Mea. De veti tine poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, precum si Eu poruncile Tatalui Meu le-am tinut si raman in dragostea Lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria Mea sa ramana in voi si bucuria voastra sa fie deplina. De va uraste pe voi lumea, cunoasteti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. De ati fi din lume, lumea ar iubi ce e al ei; dar pentru ca nu sinteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea va uraste pe voi lumea. Daca pe Mine M-au prigonit, si pe voi va vor prigoni. Iata Eu va trimit pe voi ca pe oi in mijlocul lupilor; fiti, dar, intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii. Si feriti-va de oameni, ca va vor da sinedriilor si in sinagogile lor va vor bate cu biciul; si la dregatori si la imparati veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si neamurilor. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu; iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui. Si nu va temeti de cei ce omoara trupul, iar sufletul nu-l pot omori; ci temeti-va mai degraba de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena. Au nu se vand doua pasari pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamant fara voia Tatalui vostru. La voi, insa, si perii capului vostru toti sint numarati. Asadar nu va temeti; cu mult mai de pret sinteti voi decat pasarile. Deci tot cel ce va marturisi intru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu intru el inaintea Tatalui Meu Celui din ceruri. Iar cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu Celui din ceruri. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Ca am venit sa despart pe om de tatal sau, pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa. Iar dusmanii omului sint casnicii lui. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu-i vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine, nu-i vrednic de Mine; si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu-i vrednic de Mine. Cel ce isi tine sufletul sau il va pierde, iar cel ce isi pierde sufletul sau pentru Mine il va afla.

Dupa Psalmul 50

Slava...

Pentru rugaciunile Mucenicilor Tai, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Si acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Idiomela (glas 6)

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea.

Gura tatalui minciunii de-Dumnezeu-uratorul imparat nebuneste facandu-se, zis-a tie, de-Dumnezeu-incununatule: iata, imparatia si slava ei intocmai le vei lua de te lepezi de Hristos. Ci diavoleasca sfatuire, Constantine, rasturnand si rabdand pana-n sfarsit, capul muceniceste taindu-ti-l, cu Hristos imparatesti; Caruia, rugamu-te, Voievodule si Mucenice, roaga-te cu fiii tai, sa se miluiasca sufletele noastre.

Canonul Sfintilor Brancoveni

Cantarea I (glas 1)
Podobie: Dreapta Ta cea purtatoare-de-biruinta...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Stand acum la tronul lui Hristos va desfatati de lumina Aceluia, Sfintilor slavitilor Mucenici; ci luminati-mi inima, sa va cant cu ravna cantare vrednica, rogu-va.

Slava si cununile lumesti pentru Hristos lepadand, Voievozilor, slava si cununa cea de la El luat-ati, Mucenicilor, si imparatia nestricacioasa si vesnica.

Sufletele voastre lui Hristos muceniceste ati dat, inteleptilor, Celuia ce sufletul Si l-a dat muceniceste Tatalui, cu Hristos in ceruri imparatind, fericitilor.

Pruncii aducandu-si Constantin lui Dumnezeu ca oarecand Avraam, zis-a Voievodul celui mai mic, vazandu-l spaimantandu-se: Fiul meu preadulce, cununa ia-o cu fratii tai.

Foarte tulburandu-Se Hristos mai inainte de Patima ca un om, voia parinteasca n-a lepadat, ci a plinit jetfindu-Se; Caruia urmat-a si Matei, capul plecandu-si-l.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Sabie prin suflet ti-a trecut, Fiul tau, Maica, pe Cruce suindu-Se; sabie prin suflet lui Constantin i-a trecut asemenea, fiii sai vazandu-i ca niste miei junghiindu-se.

Al doilea Canon, paracliticesc (glas 8)
Podobie: Apa trecand-o...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Lasand stapania cea de aici si marturisindu-L pe Stapanul Cel rastignit, cununa cereasca ati luat-o si mijlociti pentru noi, Brancovenilor.

Prin ungerea cea de la Dumnezeu, pe pamant supusii si Biserica ti-ai pazit; la fel, Constantine, si din ceruri nevatamati, Mucenice, pazeste-ne.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

De slava lumeasca v-ati lepadat, slava nezidita dobandind-o de la Hristos; de care partasi sa ne arate pe Domnul slavei rugati-L, Slavitilor.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sufletului meu celui chinuit tu esti, Preacurata, intarire si adapost, si intunecatei mele inimi neinserata lumina, Stapana mea.

Catavasia

Cea impodobita cu dumnezeiasca slava, sfanta si laudata, Fecioara, pomenirea »ta, pe toti credinciosii i-a adunat spre veselie, incepand cu Mariam, cu timpane »si cu hore, care canta Unuia-Nascut al tau, caci cu slava S-a proslavit.

Cantarea 3
Podobia: Insuti stiind neputinta...

Pe Tine slavitul Constantin, Cuvantule al Tatalui, vistierie-n suflet avandu-Te, vistieriile grabnic si-a deschis, cuvantul Scripturilor pe-nteles noroadelor aducandu-l podoaba Bisericii.

Cu haine de piele pe Adam, de sarpe biruindu-se, l-ai imbracat, Cuvinte al Tatalui; ci intru Tine, Hristoase, imbracat, jupuirea trupului Constantin rabdandu-o, rusinat-a trufia vicleanului.

Cuvant de cinstire lui Stefan, cararii Mucenicilor, i-ai impletit, Stefane, cu dragoste; ci castigandu-l solie la Hristos, te-a-ntarit, viteazule, in mucenicia ta, in slavita lui Ceata luandu-te.

Biserica vrand lui Dumnezeu s-aduci, slavite Radule, si neputand din pricina numelui, pe tine insuti Stapanului Hristos te-ai adus biserica prin mucenicia ta, intru care sfintit-ai si numele.

Toiag Voievodului crestin, Ianache inteleptule, de-Dumnezeu-uratorii stiindu-te, asupra voastra intaratandu-se, taiatu-v-au, sfetnice, capul amadurora, de Hristos amandoi proslavindu-va.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Cuvantul Parintelui ceresc prin pogorarea Duhului L-ai zamislit, Fecioara, in pantece, scriptura vie si chivot si toiag si cer si biserica noua aratandu-te, Preacurata, nadejdea crestinilor.

Canonul paracliticesc.
Podobia: Tu esti intarirea...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Tarie si pavaza v-am dobandit, Voievozilor, de la Hristos, si acoperire, mangaiere si lauda.
Degrab ajutati-ne, toata nevoia gonindu-o, pe Dumnezeu pururea rugandu-L pentru noi, Brancovenilor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Primind, Dumnezeule, solirile Brancovenilor, Cela ce esti Iubitor-de-oameni, ca un Bun, miluieste-ne.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maica Ziditorului, tamaduire preagrabnica da si acum, Pururea-fecioara, celor care te lauda.

Catavasia

Cela ce esti lucratoarea si cuprinzatoarea-a-toate Intelepciune si Putere a lui »Dumnezeu, intareste Biserica, Hristoase, neclatinata, nemiscata, ca singur esti »Sfant, Cel ce intru sfinti Te odihnesti.

Sedealna Sfantului Constantin tatal (glas 1)
Podobia: Mormantul Tau, Mantuitorule...

Pe noul Constantin laudandu-l cu totii, veniti sa-i sarutam preacinstitele moaste, ca harului dumnezeiesc intreit s-a facut partas: de-al mirungerii, de-al lui Davíd imparatul, si de harul cel mucenicesc si cununa si slava cea vesnica.

Cantarea 4 (a Sfantului Constantin tatal)
Podobia: Munte umbrit cu harul dumnezeiesc...

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi.

Capul neavand unde-Ti pleca, Dumnezeule, si pe aceasta auzind-o fericitul Constantin, de ravna umplandu-se, vistieriile deschisu-si-a, Bunule, nor de biserici zidind Ziditorului.

Toata avutia pamanteasca pierzandu-o si neavand, precum Stapanul, capul unde ti-l pleca, pe lemn, Voievodule, ti l-ai plecat, de-Dumnezeu-iubitorule, marturisind pe Hristos Cel pe lemn rastignit.

Norul de biserici inchinate Stapanului Care-ntru Sfinti Se odihneste nicidecum te-a odihnit, ci capul plecandu-ti-l si intru tine Dumnezeu odihnindu-Se, I-ai inchinat si biserica trupului tau.

Toata parinteasca randuiala plinindu-o, Botezatorului Stapanul capul grabnic Si-a plecat; si tu, Voievodule, asemeni Domnului plecatu-ti-ai crestetul, asemeni Lui ascultator aratandu-te.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Nasterea trupeasca, Nascatoarea Stapanului, intru mutarea ta la ceruri Voievodului i-a fost, la ceruri mutandu-se intru aceeasi, o, Stapana a cerului, la Fiul tau solitoare avandu-te.

Canonul paracliticesc.
Podobia: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

V-ati adus, Voievozilor, jertfa preaplacuta Mantuitorului; ci mania Lui cea catre noi stingeti-o degraba, Mucenicilor.
Junghiindu-va, Sfintilor, Mielului urmat-ati, o, Brancovenilor; ci la staulul Aceluia, pentru noi rugandu-L, aduceti-ne.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mangaindu-Te, Bunule, intru Voievozii si Mucenicii Tai, mangaiere, cu solirea lor, o, Mantuitorule, trimite-ne.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Da-mi tarie, Stapana mea, din impresurarea cea grea scapandu-ma, si pe mine, ticalosul rob, din noroiul patimii ridica-ma.

Catavasia.

Graiurile Proorocilor si ghiciturile intruparea Ta o au spus, cea din Fecioara, Hristoase: Lumina stralucirii Tale intru lumina neamurilor va iesi, si, Striga Tie adancul cu veselie, Slava Puterii Tale, Iubitorule-de-oameni.

Cantarea 5
Podobia: Cel ce-ai luminat cu stralucirea...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Ale Tale madulare pe Tine avandu-Te, Dumnezeule, Viata si Cap, Voievozii Tai deslusit aceasta tuturor, Hristoase, au vadit-o, capul degrab lepadandu-si-l.

Intr-al mortii intuneric si umbra si latura socotit-au sa v-arunce paganii, Slavitilor; ci lumina mare pe Hristos in suflete avandu-L, moarte primind la viata v-ati dus.

Pe pamant Mantuitorul faclie vazandu-te, si cununa, Voievodule, invesnicindu-ti-o, Constantine, pusu-te-a in cer, lumina tuturora celor din curtile Domnului.

Cele bune, ca un tata, voind pentru fiii tai si marirea pamanteasca desarta vazandu-o, de cereasca slava i-ai facut partasi muceniceste, o, Voievoade al Domnului.

De-un-nume, Constantine slavite, cu tatal tau pe pamant si de-un-scaun ai fost, inteleptule; ci cu tatal tau marturisind Treimea de-un-scaun, iarasi cu tatal in ceruri petreci.

Cununie pamanteasca gatitu-ti-ai, Radule; ci Hristos nestricacioasa cununa gatindu-ti-o, pe aceea, Sfinte, ti-ai ales, slavite Mucenice, nunta de-aici lepadandu-o.

Inainte-Mergatorului Domnului, sfetnice, i-ai urmat, preaintelepte Ianache, si capul tau pentru legea Domnului ca el, slavite Mucenice, ti l-ai taiat, fericitule.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Nascatoare a Luminii, Fecioara, stiindu-te, intunericul din suflet degraba alunga-ni-l, mijlocind, Stapana, la Hristos iertare de gresale robilor tai ca un Bun sa ne dea.

Canonul paracliticesc.
Podobia: Pentru ce m-ai lepadat...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Bogatia lumeasca, o, preaintelepte, cezarului dandu-o, ti-ai pazit comoara marturiilor gurii lui Dumnezeu; la acestea, Sfinte, rugandu-L pururi pe Cuvantul, Constantine, pe toti indrepteaza-ne.
Marturiile Tale, Doamne, Brancovenii in inimi avandu-le, insisi marturie, Dumnezeule, Tie Ti s-au facut; ci primind, Stapane, muceniceasca lor solire, intr-acestea pazeste-ne inima.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Marturiile Tale pururi nebuneste le calc, Dumnezeule, si marturisire si cainta curata nu Iti aduc; ci primind, Stapane, a Brancovenilor solire, la acestea din nou indrepteaza-ma.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Aratatu-te-ai nour, ploaia cea cereasca in lume-aducandu-o, c-ai plouat, Fecioara, muritorilor harul dumnezeiesc; ci trimite, Maica, preaimpietritei mele inimi ploaia lacrimilor si strapungere.

Catavasia.

Dumnezeiasca si nespusa frumusete a bunatatilor Tale, Hristoase, spune-voi; ca din vesnica Slava stralucire impreuna-vecuitoare si ipostatnica stralucind, din pantece fecioresc intrupandu-Te, celor din intuneric si umbra le-ai rasarit Soare.

Cantarea 6
Podobia: Inconjuratu-ne-a pe noi...

Cetate Imparatului crestinilor Intocmai-cu-Apostolii la Hurezi, o, Voievoade, ridicand, astazi, Constantine, in cetatea lui imparatie nestricata de la Hristos ai luat.

Slavitului Gheorghie biserica zidindu-i, Voievodule, si ca el pe Dumnezeu marturisind, moastele intr-aceasta, Mucenicule, de-biruinta-Purtatorul ca pe-un odor ti-a primit.

Samanta cea cereasca adapandu-o cu apa milosteniei si cu faptele credintei ingrijind, rodul insutit Semanatorului, o, Mucenicilor, indata prin seceris ati adus.

Lasat-ati pentru dragostea Stapanului Celui de voie rastignit si sotii si prunci si maica si surori, vrednici aratandu-va, Slavitilor, de Dumnezeu Care pe Sine S-a desertat pentru noi.

In sfesnic asezatu-s-au Bisericii de mana Ziditorului, precum candelele pline cu-ntdelemn, sufletele care, Brancovenilor, ca inteleptele fecioare pentru Hristos v-ati gatit.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Trezeste-ne, Stapana, ridicandu-ne din somnul greu al patimii, intunericul pacatului gonind, acoperamantul tau si mila ta nedepartand, Preamilostiva, de la supusii tai.

Canonul paracliticesc.
Podobie: Indura-Te mie, Mantuitorule...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Cu fiii tai pe pamant bineplacut-ai Stapanului; ci in camarile Lui ceresti, Voievodule, cu dansii luandu-te prin mucenicie, mantuire mijloceste-ne.
Feciorii ca Avraam ti i-ai jertfit, Voievodule, si dimpreuna cu ei in sanul aceluia acum odihnindu-te, Sfinte Constantine, mantuire mijloceste-ne.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Slavit-ati pe Dumnezeu in trupul vostru, Slavitilor, si Dumnezeu v-a slavit cu slava cea de la El; de care, rugamu-va, prin solirea voastra, si pe noi invredniciti-ne.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe Cela ce intru Sfinti Se odihneste, Stapana mea, L-ai zamislit negrait; Aceluia roaga-te si mintea si sufletul cu a ta lumina lumineaza-mi si sfinteste-le.

Catavasia.

Focul cel dinlauntru al chitului celui nascut in luciul marii era inchipuirea ingroparii Tale celei de trei zile, careia Iona prooroc s-a aratat, ca fiind mantuit, precum s-a si trimis mai-nainte, nevatamat striga: Jertfi-voi Tie, Doamne, cu glas de lauda.

Condacul (glas 8)
Podobia: Aparatoare Doamna...

De stapania trecatoare lepadandu-va, Imparatia nestricata, Voievozilor, ati luat de la Stapanul muceniceste; pe Acela aratati-L, Brancovenilor, indurat celor ce striga cu evlavie: Bucurati-va, de-Hristos-iubitorilor.

Icosul

Auzind Voievodul de a Ucenicilor ceata, cea pe nori venita intru adormirea Stapanei, de norul harului umbrindu-se zis-a fiilor lui: Si noi, o, preadulcii mei fii, intr-a Imparatesei cetate si praznuire aflandu-ne, ceata sa intocmim spre cins-tirea mutarii acesteia la Viata, iar nu ca Iuda spre lepadarea de Unul-Nascut al ei. Veniti, dar, iubitorilor de Mucenici, ceata adunandu-ne si pomenirea lor savar-sind, acestora cu evlavie sa strigam: Bucurati-va, de-Hristos-iubitorilor.

Sinaxar in ziua de 16 august

Intr-aceasta luna in ziua a saisprezecea pomenirea Sfintilor Slavitilor Noilor Mucenici Brancoveni: a Sfantului si de-Dumnezeu-incununatului Voievod Constantin Brancoveanu, a fiilor sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si a sfetnicului Ianache Vacarescu, care marturisind impreuna in Constantinopole la anul 1714 in cincisprezece zile ale lui August prin sabie s-au savarsit.

Stihuri

Al statorniciei nume, Constantine, avandu-l, statornic ai fost in credinta.
Cununa lasand pe pamant, Voievoade, cununa in cer ai luat, Mucenice.
Intrare ti-a fost si iesire din lume a Usii ceresti stramutare la ceruri.
Pridvor bisericii zidind, Voievoade, ca din pridvor la cer trecut-ai din lume.
Desert ti-ai lasat, Constantine, mormantul, a mortii surpare si el aratand-o.
Tie, Voievoade, slujindu-ti Ianache, cu tine, slavite, petrece in ceruri.
Al Botezatorului nume, Ianache, primind, Sfinte, si moartea lui ai primit-o.
Slava lepadand Imparatul pe Cruce, la fel au facut Voievozii Lui astazi.
Pe lemn v-ati plecat crestetul spre taiere, Celui pe lemn rastignit dandu-va jertfa.
Cu Imparateasa in mijloc de August merg Brancovenii la Hristos Imparatul.

Cantarea 7
Podobia: Pe tine intelegator cuptor...

Sufletul dand lui Hristos, vitejilor, pentru viata cea de veci l-ati pastrat, asa cum a zis, si nerusinandu-va de El, inteleptilor, in desfranatul neam al paganilor, imparatiti cu Hristos, Voievozilor, de-a pururea.

Inca de-aici cu puterea Duhului Imparatia lui Hristos inlauntru vostru venind, slava si cununile grabnic, Voievozilor, ati lepadat, fericitilor, marturisind pe Hristos Imparat si Dumnezeu si Stapan.

Cum voi putea eu, unsul lui Dumnezeu, fara credinta lui Hristos sa m-arat supusilor mei? zis-ai, Voievodule, imparatului pagan cu indraznire, viteazule, marturisind pe Hristos Imparat si Dumnezeu si Stapan.

Cum voi primi in Imparatia Mea fara cununa-mpodobit pe cinstit voievodul Meu? zis-ai, Dumnezeule, punand inaintea lui cu harul Tau cununa cea vesnica; ci pe cea veche lasand, pe cea noua a luat-o degrab.

Pe Dumnezeu vazand, Voievodule, la moarte dand pe Fiul Sau pentru noi, Cel Unul-Nascut, Lui asemanandu-te, la moarte pe fiii tai i-ai indemnat, inteleptule, precum Hristos, fericitii, plinind cuvantul tatalui.

Nastere dand dupa legea trupului pruncilor tai celor iubiti, iubitorule-de-Hristos, jertfa, Voievodule, i-ai adus lui Dumnezeu ca Avraam, inteleptule, intru viata de veci, Constantine, iarasi nascandu-i pe ei.

Fiilor tai preadulci, Voievodule, capul taindu-se vazand de securea paganilor, inima si sufletul cumplit ti s-au sfasiat, ca langa Cruce Maicii Stapanului; ci mergatori-inainte pe dansii la Hristos i-ai avut.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Trupul voind, Stapana, sa ti-l ingropi in valea lui Iosafát, in gradina Ghetsimani, semn preadeslusit ai dat noua, celor ce-ti cantam, ca milostiv pe Domnul vrei sa ni-L faci cand judeca-va, Fecioara, aici tot neamul oamenilor.

Canonul paracliticesc.
Podobia: Feciorii Evreilor...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Nor de biserici aducandu-I, Constantine, Ziditorului lumii, mijlocind, alunga-ne norul de pacate si cu umbrirea harului stinge patimile noastre.
Nu urmator la tron in lume, ci la ceruri mergator-inainte te-a avut inteleptul tata, Constantine; la fel si noua, bunule, fa-te cu a ta solire.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Nu doar cu vorbele cinstit-ai pe Intaiul-Mucenic, ci si cu fapta; ci pe Domnul rugand, Stefane Mucenice, pe robii tai trezeste-ne la credinta lucratoare.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Mainile tale ridicandu-ti catre Domnul, preacurata Fecioara, de cumplite necazuri scapa-i totdeauna, cu calda rugaciunea ta, pe cei care ti se roaga.

Catavasia.

Nerusinatei manii si focului dumnezeiasca dragoste impotrivindu-se, focul, adica, l-a racorit, iar de manie si-a ras, prin cea cuvantatoare si de Dumnezeu insufletita intreit-glasuitoare a Cuviosilor lira, rasunand impotriva organelor musicesti in mijlocul vapaii: Preaproslavite Dumnezeul Parintilor si al nostru, bine esti cuvantat.

Cantarea 8
Intai Canonul paracliticesc.
Podobia: Pe Imparatul Ceresc...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Tese-ne haina, din mijlocirile tale, pentru nunta cerescului Mire, rugamu-ne tie, Radule slavite.

Tatalui voia asemeni Tie, Hristoase, implinind-o Matei inteleptul, plineste-i, Stapane, cea pentru noi solire.

Pe Imparatul, sfetnice, pururea roaga-L, ale sarpelui sfaturi, Ianache, stergand, Mucenice, din inimile noastre.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Vindeca, Maica, mijlocind catre Domnul, toata boala si toata-ntristarea robilor tai grabnic, Fecioara preacurata.

Apoi Canonul.
Podobia: Aceasta numita si sfanta zi...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Roua din vapaie facut-ai, Stapane, feciorilor ce legea lui Moisí au tinut-o; ci si fiilor mei, lumineaza-le cu harul Tau inima cununa sa ia, se ruga preainteleptul.

Fiul de la Sine nimic nu lucreaza, pe Tatal nevazandu-L mai inainte lucrand; ci pe tatal vazand la Hristos muceniceste silindu-se, facut-au la fel si feciorii lui indata.

Larga este calea cea catre pieire si stramta este poarta catre viata si calea; pe cea stramta intrand Voievozii Tai, Hristoase, cu harul Tau, viata de veci au aflat-o, fericitii.

Pe Domnul ascuns in poruncile Sale aflat-ai, Constantine, tinand poruncile, Sfinte; ci sa-L aflu si eu, pe acestea implinindu-le, rogu-te, la El mijlocind pentru mine, Mucenice.

Casa sufleteasca zidita avand-o pe piatra, inteleptilor, pe Hristos, si-ntarita si venind peste ea al ispitei puhoi, Mucenicilor, ramas-a intreaga, nimic neclatinand-o.

Frate Mi-e si maica, grait-ai, Hristoase, acela care tine dumnezeiasca porunca; auzindu-Te, dar, Brancovenii si credinta tinandu-o, rudenia Ta dobandit-au, Milostive.

Legea crestineasca iubind, Voievoade, si capul retezandu-ti pentru Hristos, Constantine, indraznire avand, Imparatului ceresc pomeneste-ne, sfarsit crestinesc mijlocindu-ne, slavite.

Stih: Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu.

Cantare curata s-aducem cu frica Treimii dupa fete, iar dupa fire Unimii, pe Cuvantul nascut si pe Tatal nascator si pe Duhul Sfant din Tatal purces laudand intru toti vecii.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pacea Ta, Hristoase, trimite-ne grabnic, primind, Preamilostive, a Maicii Tale solire si a Sfintilor Tai Voievozi si Mucenici, Dumnezeule, iertandu-ne, Doamne, multimea de pacate.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvantam si sa ne inchinam Domnului, cantandu-I si preainaltandu-L pe El intru toti vecii.

Catavasia.

Vapaia racorind pe Sfinti, iar pe necredinciosi arzand, Ingerul Cel Atotputernic al lui Dumnezeu a aratat-o Feciorilor; si izvor de-viata-incepator a lucrat-o pe Nascatoarea-de-Dumnezeu, stricare mortii si de-viata-izvoratoare celor ce canta: pe Facatorul Unul sa-L cantam cei izbaviti si sa-L preainaltam pe Dansul intru toti vecii.

Cantarea 9
Intai Canonul paracliticesc.
Podobia: Infricosatu-s-a cerul...

Stih: Sfintilor Brancoveni, rugati-va pentru noi.

Macar ca la vedere sase fiind, prin unirea credintei, Slavitilor, una ati fost, Treimea-n Unime inchipuind, faramitarea ce rupea firea omeneasca inlaturand; rugati-L, dar, pe Domnul cumplita dezbinare sa ne alunge, Brancovenilor.

Unirea din credinta cu Dumnezeu prin lucrarea poruncilor Domnului ai dobandit, Sfinte Voievoade al lui Hristos, si mincinoasa unire cu rau-credinciosii ai osandit, vadind muceniceste a dogmelor tarie; intru acestea intareste-ne.

Cantarea cea saraca primindu-o, Brancovenilor, pururi rugati-va lui Dumnezeu, degraba facandu-ni-L milostiv, toata nevoia, Sfintilor, grabnic alungandu-o de la noi si toata uneltirea vrajmasului calcand-o, si sanatate daruiti-ne.

Stih: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.

Pe tine rugatoare lui Dumnezeu te aducem, Fecioara, toti robii tai;roaga-te, dar, Fiului tau Celui Preamilostiv si Tatalui si Duhului, Unuia Stapanului tuturor, Treimii Celei Sfinte, spre noi sa Se indure, pe toti, Stapana, mantuindu-ne.

Apoi Canonul.
Podobia: Chipul curatei nasterii tale...

Pripeala.

Azi Brancoveneasca muceniceasca ceata cu totii laudand-o, cantare sa-i aducem.

Pacea lui Hristos avandu-o si stramtorare prin lucrarea vicleanului venind peste voi, ati indraznit, inteleptilor, pe Hristos marturisind in priveliste, si lumea biruind-o imparatiti in veacul veacului.

Pripeala.

Azi Brancoveneasca muceniceasca ceata cununa trecatoare cu cea de sus o schimba.

Cerul Dumnezeu golindu-Se l-a plecat, negrait intrupandu-Se; asemeni si voi muceniceste, Slavitilor, spre taiere plecatu-v-ati crestetul, de slava pamanteasca intelepteste desertandu-va.

Pripeala.

Azi pe Brancovenii slaviti, pe Voievozii si Mucenicii nostri, sa ii cinstim cu ravna.

Trupul spre viata vesnica Mantuitorul voua dandu-Si-l, Sfintilor, asemeni si voi Mantuitorului v-ati adus, Brancovenilor, cinstitele capete si slava nezidita ati dobandit-o, Mucenicilor.

Pripeala.

Azi pe Macabeii legii desavarsite a Mielului cinstindu-i sa-i laudam cu totii.

Capul pentru legea Domnului ca Macabeii v-ati taiat, Brancovenilor, capul sarpelui celui viclean si trufia lui si momeala barbateste calcandu-le si raiul si cununa nevestejita mostenindu-le.

Pripeala.

Veniti, credinciosii, sa laudam cu ravna dumnezeiasca parga a noastra catre Domnul.

Mare indraznire, Sfintilor, catre Hristos ati castigat, Voievozilor; la El mijlocind, neincetat izbaviti-ne de vrajmasii nevazuti si de cei vazuti, iertare de gresale de la Stapanul daruindu-ne.

Pripeala.

Primind Ziditorul mucenicia voastra, Slavitilor, cununa vesnica v-a facut-o.

Calea savarsind, vitejilor, muceniceste si credinta tinandu-o, Mucenicilor celor demult, Brancovenilor, ati urmat si barbatiei acelora; cu care mantuire de la Stapanul mijlociti-ne.

Pripeala.

Maicii preacurate cinstindu-i Adormirea, Brancoveneasca ceata cu ea la cer se muta.

Celor ce cu ravna, Sfintilor, dupa dreptate va cinstim patimirile, pomenindu-ne Mantuitorului pururea, izbavire din toate nevoile si ravna catre Dansul si sanatate daruiti-ne.

Al Nascatoarei de Dumnezeu. Pripeala.

Astazi, Preacurata, la Fiul tau trecut-ai, mutandu-te cu slava din moarte la viata.

Pururi catre Domnul mainile spre mijlocire, Preacurata, ridica-le, degrab alungand invartosarea din suflete celor care, Stapana, te lauda, fecioara nascatoare de Dumnezeu marturisindu-te.

Catavasia.

Biruiescu-se hotarele firii intru tine, Curata Fecioara, ca nasterea fecioreste si moartea arvuneste viata; ceea ce esti dupa nastere fecioara si dupa moarte vie, mantuiesti pururea, Nascatoare-de-Dumnezeu, mostenirea ta.

Luminanda Sfantului Constantin tatal (glas 2)
Podobia: Cu Ucenicii sa ne suim...

Prunc oarecand aflandu-se Constantin Voievodul, dumnezeiasca pronie l-a scapat de la moarte, a se lasa invatandu-l voii cei necuprinse; pe care azi plinindu-o, inteleptul, primeste cu fiii sai fericita moarte muceniceasca si toata spita neamului si-o stramuta la ceruri.

Luminanda Sfintilor Brancoveni. Asemenea.

In ghicitura legii vechi petrecand Macabeii, muceniceste pentru ea au rabdat omorare; iar Brancovenii in legea noua, desavarsita, aflandu-se, a harului, cum n-ar face intocmai, pilda avand pe Hristos a-toate-Stapanitorul si Mielul Cel injunghiat de la facerea lumii?

Luminanda Sfantului Ianache. Asemenea.

Imparatia cea de sus inteleptul Ianache, sfetnicul Voievodului, ca si el asteptand-o, apropiata vazand-o, indraznind, fericitul, cu ceata Brancovenilor a intrat in aceasta, ca un viteaz capul lepadandu-si-l, si in ceruri, alaturea de domnul sau, lui Hristos sta alaturi.

La Laude cantam intai acestea:

Stihiri prosomii ale Praznicului (glasul 2)
Podobia: Casa Efratului...

Ceata sa inchegam veniti toti pamantenii, cantare de iesire Fecioarei preacurate cantand intru mutarea ei.

Moartea cea dupa trup cum, dar, sa n-o primeasca mantuitoarea lumii, de vreme ce cu trupul murit-a Ziditorul ei?

Cu ingroparea ta sfintitu-s-a pamantul, Fecioara, si vazduhul intru a ta straina suire catre Fiul tau.

Apoi aceste Stihiri prosomii ale Mucenicilor. Asemenea.

Astazi pe Constantin cu sfetnicul Ianache si Constantin cel tanar, Matei, Stefan si Radu Biserica ii lauda.

Marelui Avraam urmat-ai, Constantine, pe fiii tai jertfindu-i, salasul dobandindu-ti in sanurile-aceluia.

Domnului s-a adus bineprimita jertfa spita brancoveneasca, facandu-i-se sortul cu ceata Mucenicilor.

Slava... (glasul 6)

In biserica voastra, Voievozilor ai lui Hristos, astazi adunandu-ne si luminan-du-ne cu pomenirea, bine este noua aici, o, Mucenicilor; ci imbracand nu lumeasca, ci muceniceasca purpura, Imparatului si Mielului cu indraznire rugati-va pace noua sa daruiasca si impreuna-salasluire, o, Brancovenilor, in lumina cea vesnica.

Si acum... a Praznicului (glas intai)

La Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie

Antifoanele Praznicului

La Fericiri punem 8 tropare (glas 1)

Acestea patru din Cantarea 4
Podobia: Chipul curatei nasterii tale...

Pacea lui Hristos avandu-o si stramtorare prin lucrarea vicleanului venind peste voi, ati indraznit, inteleptilor, pe Hristos marturisind in priveliste, si lumea biruind-o imparatiti in veacul veacului.

Trupul spre viata vesnica Mantuitorul voua dandu-Si-l, Sfintilor, asemeni si voi Mantuitorului v-ati adus, Brancovenilor, cinstitele capete si slava nezidita ati dobandit-o, Mucenicilor.

Capul pentru legea Domnului ca Macabeii v-ati taiat, Brancovenilor, capul sarpelui celui viclean si trufia lui si momeala barbateste calcandu-le si raiul si cununa nevestejita mostenindu-le.

Calea savarsind, vitejilor, muceniceste si credinta tinandu-o, Mucenicilor celor demult, Brancovenilor, ati urmat si barbatiei acelora; cu care mantuire de la Stapanul mijlociti-ne.

Iar acestea patru din Cantarea 8
Podobia: Aceasta numita si sfanta zi...

Larga este calea cea catre pieire si stramta este poarta catre viata si calea; pe cea stramta intrand Voievozii Tai, Hristoase, cu harul Tau, viata de veci au aflat-o, fericitii.

Legea crestineasca iubind, Voievoade, si capul retezandu-ti pentru Hristos, Constantine, indraznire avand, Imparatului ceresc pomeneste-ne, sfarsit crestinesc mijlocindu-ne, slavite.

Slava...

Cantare curata s-aducem cu frica Treimii dupa fete, iar dupa fire Unimii, pe Cuvantul nascut si pe Tatal nascator si pe Duhul Sfant din Tatal purces laudand intru toti vecii.

Si acum... al Nascatoarei de Dumnezeu

Pacea Ta, Hristoase, trimite-ne grabnic, primind, Preamilostive, a Maicii Tale solire si a Sfintilor Tai Voievozi si Mucenici, Dumnezeule, iertandu-ne, Doamne, multimea de pacate.

Prochimenul Apostolului (glas 4)

Inaltat-am ales din poporul Meu, cu untdelemnul cel sfant al Meu l-am uns pe el.

Stih: Nu va folosi vrajmasul intru el, iar fiul faradelegii nu va adauga a-i face rau.

Apostolul (Romani 8, 14-18; 28-39)

Fratilor, cati sint manati de Duhul lui Dumnezeu, acestia sint fii ai lui Dumne-zeu. Pentru ca n-ati luat duh de robie, iarasi, spre frica, ci ati luat Duhul infierii, intru Care strigam Avva, Parinte. Duhul Insusi impreuna-marturiseste cu duhul nostru ca sintem fii ai lui Dumnezeu. Iar de sintem fii, sintem si mostenitori, mostenitori ai lui Dumnezeu, impreuna-mostenitori cu Hristos, daca impreuna-patimim cu El, ca sa ne si impreuna-slavim cu El. Caci socotesc ca nu sint vred-nice patimirile vremii de acum de slava ce va sa ni se descopere. Si stim ca toate impreuna-lucreaza spre bine celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor ce dupa voia Lui sint chemati. Ca pe care de dinainte i-a cunoscut, de dinainte i-a si randuit sa fie asemenea Fiului Sau, ca sa fie El intai-nascut intre multi frati. Iar pe care de dinainte i-a randuit, pe acestia i-a si chemat; iar pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si slavit. Ce vom mai zice, dar, la acestea? De e Dumnezeu cu noi, cine e impotriva noastra? Cela ce pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da dimpreuna cu El toate? Cine va pari asupra alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu e Cela ce in-drepteaza; cine e cel ce osandeste? Hristos e Cela ce a murit si, mai ales, Cela ce a si inviat, Care si este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care si mijloceste pentru noi; cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz ori stramtorare ori prigoana ori foamete ori golatate ori primejdie ori sabie? – precum este scris: Ca pentru Tine sintem omorati toata ziua; socotiti am fost ca oile spre junghiere. Ci intru toate acestea preabiruim prin Cela ce ne-a iubit pe noi. Caci sint incredintat ca nici moarte, nici viata, nici ingeri, nici incepatorii, nici puteri, nici cele ce sint, nici cele viitoare, nici inaltime, nici adancime, nici oricare vreo alta zidire nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea in Hristos Iisus, Domnul nostru.

La Evanghelie: Aliluia... (glas 1)

Stihuri

Partea mea esti, Doamne, zis-am a pazi legea Ta.
Intoarce ochii mei sa nu vada desertaciune, in calea Ta viaza-ma.
Veniti, fiilor, ascultati-ma: aceasta e ziua pe care a facut-o Domnul; sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa.

Evanghelia (Marcu 4, 25-29; 8, 31-39; 9, 1)

Zis-a Domnul ucenicilor Lui: Celui ce are i se va da, iar de la cel ce nu are, si ce are i se va lua. Si zicea: asa e imparatia lui Dumnezeu, precum pune omul samanta in pamant, si doarme si se scoala noaptea si ziua, si samanta rasare si creste, cum nu stie el. Ca pamantul rodeste de la sine, mai intai pai, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic. Iar cand rodul se coace, indata trimite secera, ca a sosit secerisul. Si a inceput sa-i invete ca Fiul omului trebuie sa patimeasca multe si sa fie defaimat de batrani, de arhierei si de carturari si sa fie omorat, si dupa trei zile sa invieze. Si spunea acest cuvant pe fata. Si luandu-L Petru deoparte, a inceput sa-L dojeneasca zicandu-I: Fie-Ti mila de Tine, sa nu Ti se intample Tie aceasta. Iar El intorcandu-Se si uitandu-Se la ucenicii Lui, l-a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Si chemand la Sine multimea impreuna cu ucenicii Lui, le-a zis: Cel ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Ca cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela si-l va mantui. Ca ce-i va folosi omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul sau? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau? Ca cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul omului se va rusina de el cand va veni intru slava Tatalui Sau cu ingerii cei sfinti. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sint unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu venind intru putere.

Chinonicul.

Intru lumina slavei fetei Tale, Doamne, merge-vom in veac. Aliluia.

Stihuri:

Pe Domnul rugand ca un bun, Constantine, lui Constantin-Cornel iertare soleste-i.

Primeste, Stefane, cantarea aceasta, cu Constantin, Radu, Matei si Ianache, pe cel ce a scris-o in pace pazindu-l.

Radu Mihai

Despre autor

Mihai Radu Mihai Radu

Colaborator
1 articole postate
Publica din 15 August 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 8679

Voteaza:

Slujba Sfintilor Imparati Brancoveni 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE