Amintiri cu vladica Nestor, mitropolitul oltenilor: Manastirea Maglavit, o ctitorie de suflet

Este firesc sa amintim in aceasta scurta evocare latura monahala a celui care a fost peste doua decenii arhipastorul Olteniei, mitropolitul carturar Nestor Vornicescu, „un arhiereu savant“, cum pe buna dreptate l-a numit acad. Stefan Stefanescu. Manastirea era casa lui prin excelenta. Iubea cinul monahal al carui podvig l-a imbracat in anul 1951 martie 10, la umbra Manastirii Neamtului, in Schitul Nechit, asa incat viata monahala i-a curs prin vinele launtrice ale fiintei in modul cel mai firesc cu putinta.

Mitropolitul Nestor Vornicescu a avut intotdeauna parinteasca intelegere fata de fiecare din monahii si monahiile din manastirile oltene, al caror staret era de drept, si daca trebuia sa dojeneasca un staret sau o stareta dintr-un schit sau manastire mai vitregita de personal, mai intai punea in cumpana faptul ca respectivul monah „tinea candela aprinsa“ in acel loc pustiu, cum ii placea sa spuna.

Maglavitul a ocupat un loc aparte in sufletul sau „mare cat o tara“, pentru ca locul acesta unde este astazi manastirea ii aducea intotdeauna aminte de pioasa sa mama Vera, pe care a insotit-o in anul 1935 in pelerinaj, avand atunci varsta de 8 ani.
Prima vizita la Maglavit

Mama sa, bolnava fiind, in anul urmator, la 2 iulie, a trecut la Domnul, si-a dorit sa ajunga la Maglavit sa se inchine la „Locul Sfant“, sa-l vada pe Petrache Lupu si sa-si gaseasca aici vindecare de boala care o macina. Multimea de oameni care se indreptau in acea vara a lui 1935 catre Maglavit, sa nu uitam ca la 14 septembrie, cand episcopul Vartolomeu Stanescu punea piatra de temelie a bisericii catedrale aici la Maglavit au fost aproape doua sute de mii de oameni, minunile ce se petreceau aici au lasat asupra copilului de 8 ani o puternica impresie, care nu l-a parasit pana la sfarsitul vietii.

Cu candela aprinsa!
A vrut Dumnezeu ca in 1970 sa fie chemat in Oltenia de catre marele mitropolit Firmilian, care si l-a dorit colaborator apropiat. In acesti ani si mai ales dupa 1978, cand devine arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei, pasii l-au adus de nenumarate ori la Maglavit, sigur de cele mai multe ori profitand de vizitele canonice sau de slujbele arhieresti din zona, stiut fiind faptul ca autoritatile ateiste supravegheau strict zona si pe ciobanul vizionar Petrache Lupu. Am cunoscut multi credinciosi care veneau la manastire si care imi povesteau cum de multe ori s-au intalnit in padure sau chiar la locul unde asteptau zidurile parasite cu vladica Nestor, iar una dintre credincioase mi-a marturisit cum l-a intalnit acolo si, auzind-o ca este ingrijorata ca nu mai are ulei sa tina candela aprinsa la stalpul din subsol, acolo unde fusese buturuga, spunea: „A scos din buzunarul de la vesta trei hartii de cate o suta de lei, asa de noi, de parca atunci erau tiparite, si mi le-a dat. Am cumparat cu banii acestia ulei, care mi-a ajuns pana a cazut comunismul“. Candela aceasta care a ars neintrerupt zeci de ani in subsolul bisericii prigonite arde si astazi, cea veche fiind inlocuita cu una noua, daruita mie de monahia Aglaida la putin timp de la trecerea la Domnul a parintelui mitropolit, ca sa fie lumina pentru sufletul sau. Vremurile de libertate de dupa 1989 au facut posibila reactivarea sau reinfiitarea multor manastiri pustiite, mai ales dupa sinistrul decret 410.

A descoperit planul original al manastirii
Maglavitul a fost intre primele manastiri dorite de mitropolitul Nestor de a se relua si aici viata monahala, si bineinteles continuarea lucrarilor de construire a bisericii manastirii, pe care pe drept cuvant el a denumit-o „Catedrala Olteniei“. Planurile originale nu se gaseau, asa incat sarcina de a intocmi un nou proiect a revenit firmei „PROCON“ din Craiova, care, pornind de la amprenta existenta, a realizat primul proiect, cu care apoi s-a si inceput constructia bisericii. In anul 1992, tenacitatea, staruinta parintelui mitropolit de a rascoli prin arhive au fost rasplatite prin faptul ca in arhiva Sfantului Sinod de la Manastirea Antim din Bucuresti s-au descoperit planurile originale din anul 1938 aprobate de patriarhul Miron Cristea, pe vremea aceea si proaspat prim-ministru al Romaniei Mari. Asa s-a constatat ca proiectul Bisericii Maglavit era alcatuit de marele arhitect Dumitru Ionescu-Berechet, cel care proiectase si Catedrala ortodoxa din Hunedoara, celebra Biserica Parcul Domeniilor din Bucuresti, cunoscuta mai bine ca Biserica Casin, Biserica „Sfanta Vineri“ – Noua din Bucuresti, Asezamintele sfinte romanesti de la Ierusalim. Bucuria vladicai Nestor a fost foarte mare. Copii dupa aceste planuri puse in rama s-au aflat pana la moartea sa in biroul sau din palatul mitropolitan.

„Cu timp si fara timp“ isi gasea intotdeauna cateva momente libere sa cerceteze aceasta ctitorie de suflet a sa, cauta pretutindeni oameni de bine care sa ajute material manastirea, ajutandu-i astfel sa ajunga ctitori la randul lor. Credea sincer in locul acela si era vizibil deranjat cand altii incercau sa minimalizeze, sa conteste sau sa discrediteze „fenomenul de la Maglavit“ sau persoana lui Petrache Lupu si cu putin timp inainte de plecarea sa la Domnul incepuse sa adune material documentar pentru o lucrare dedicata Maglavitului. A lasat-o doar in faza de proiect pentru ca trebuia sa finalizeze mai intai studiul pentru Mihai Viteazul in perspectiva canonizarii sale.

O ultima dorinta
Plecarea fulgeratoare dintre noi nu a mai facut posibil acest lucru. Imi amintesc ca dorea sa ridicam turnul-clopotnita dupa planul original la 32 m, deoarece dupa proiectul de dupa 1990 acesta ramanea doar la 17 m inaltime, luand mult din frumusetea initiala a proiectului. M-am consultat cu arhitectul si cu constructorul, care m-au asigurat ca este posibil, fundatia permitea inaltarea cu inca 25 m fata de cele hotarate in 1990, astfel incat astazi clopotnita are o inaltime de 42 m pana in varful crucii, fiind cea mai inalta clopotnita din Oltenia. A fost ultima data cand l-am vazut si i-am dat aceasta veste, care a facut sa straluceasca ochii sai albastri atat de limpezi si adanci, ca te puteai scufunda in ei, si mi-a zis cu glasul sau inconfundabil: „Fii voios!“ Ultima sa dorinta, aceea de a putea readuce osemintele lui Petrache Lupu in curtea manastirii, i-a fost indeplinita de Inaltpreasfintitul nostru Parinte Irineu, tot intr-o luna mai, anul 2009, la noua ani de la plecarea la Domnul a celui despre care Artur Silvestri spunea: „craisorul, care putea sa fie, deopotriva, Tudor Vladimirescu, Sofronie Miclescu ori Mihai Viteazul: „Prince-paysan“ el insusi in felul superior ce ne-a ramas descris de Nicolae Iorga sub forma episcopului voievod, Nestor Vornicescu era cu adevarat acest voievod criptic, un alt Ban al Craiovei din vremuri tulburi, fara Stapan“. (Protos. Vladimir Daranga, Mare Eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Craiova si fost staret al Manastirii Maglavit)

Sursa: mitropoliaolteniei.ro

.

10 Februarie 2014

Vizualizari: 185

Voteaza:

Amintiri cu vladica Nestor, mitropolitul oltenilor: Manastirea Maglavit, o ctitorie de suflet 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE