Craciunul vine si in temnita

In data de 27 decembrie 2011 la Inchisoarea Rebibbia, Institutul feminin din Roma, a fost organizat Praznicul Nasterii Domnului pentru detinutele ortodoxe, moment imbucurator la care a participat Preacuviosul Parinte Atanasie, Vicarul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei.

Dupa ce s-a trecut prin toate „vamile” inchisorii, Parintele Vicar, impreuna cu Pr. Bogdan Petre, capelanul ortodox roman al inchisorii Rebibbia si Consilierul pentru Inchisori al Episcopiei noastre, impreuna cu trei dintre colaboratoarele acestei misiuni (Cati Bahamet, Valeria Bratosin si Doina Ilascu), au intrat in biserica penitenciarului din Roma, frumos impodobita pentru aceasta deosebita ocazie.

Fetele din penitenciar s-au lasat putin asteptate, datorita procedurilor birocratice anevoioase interne, dar in cele din urma, majoritatea dintre ele au ajuns cu bucuria si nerabdarea de a sarbatori dupa traditia noastra ortodoxa Slavitul Praznic al Nasterii Domnului.

Dupa un colocviu introductiv al Pr.

Atansie cu femeile detinute, s-a recitat Canonul de pocainta a celor inchisi. Inima intalnirii a fost Cuvantul minunat pe care parintele vicar l-a adresat celor prezente la sfarsitul slujbei.

Dansul a insistat asupra faptului ca „nimic nu este intamplator in viata” si ca in toate „exista un motiv duhovnicesc”, „un sens providential”. Hristos, spunea parintele, daca nu a fost gasit de acele fete in afara gratiilor, le-a gasit El Insusi dupa gratii. Mai spunea parintele ca atunci cand misionarii merg in inchisoare, in cei inchisi gasesc un har, il regasesc pe Hristos in lacrimile si suspinul celor intemnitati, asa precum si cei inchisi il regasesc pe Hristos in misionari.

Parintele a insistat asupra dreptatii lui Dumnezeu, care este mai presus de dreptatea omului, pomenind pe Domnul care spune prin prorocul Isaia: „Dreptatea Mea este dreptate in veac si cuvantul Meu este adevarul”. Dandu-l exemplu pe Sfantul Efrem Sirul care a fost condamnat pe nedrept si care se tanguia in temnita, iar ingerul Domnului i-a amintit cum a fugarit o vaca care murind a lasat o familie numeroasa fara hrana de toate zilele. In timp ce sfantul si-a recunoscut vina sa cu pocainta, o garda a venit la imparatul Siriei cu cel ce facuse fapta de care Sf. Efrem fusese condamnat, sfantul fiind slobozit din temnita.

Parintele a aratat ca faptele trecutului urmaresc pe om in toate zilele vietii sale. Parintele pomenea de unele marturisiri ale unora bolnavi de cancer care au fost incurajati de dansul si carora le-a aratat partea frumoasa a situatiei. A dat exemplul Cuviosul Parinte Porfirie care cerea lui Dumnezeu sa scurteze suferintele bolnavilor de cancer. In vis Dumnezeu i se arata invatandu-l pe Pr. Porfirie ca prin cance, ii apropie pe oameni unii de altii si pe toti impreuna de cele Sfinte si nemuritoare. Raiul a fost umplut prin cei care au suferit de cancer, ca mijloc mantuitor.

Uneori omul nu stie ce sa-i ceara lui Dumnezeu si sa-i fie cu adevarat mantuitor (nu numai util). In inchisoare fetele au timp: toate zilele sunt Duminica (miercuri fiind de fapt ziua in care se intalnesc pentru slujba).

Exista mai multe inchisori din care trebuie sa iesim, a amintit Pr. Atanasie, dar cea mai urgenta este cea a patimilor si a propriilor pacate. Nu este doar o problema a trupului ci si a sufletului. Parintele a dat exemplul unui criminal care a fost condamnat pe viata. O data la 10 ani era chemat la apel. El se pregatea mereu pentru acel "examen” in care tot sustinea prin eforturi omenesti ca este schimbat radical si ca nu o sa mai greseasca. Dupa mai multe examene picate, trecand 40 de ani de inchisoare, s-a resemnat. La ultima intrunire a comisiei de apel el a afirmat ca L-a cunoscut pe Dumnezeu in temnita si ca se simte bine asa cum este, ca nu mai doreste nimic, decat sa se caiasca de propriile pacate, si regreta profund faptul ca a trait o viata gresita. A spus ca merita cu adevarat sa stea toata viata intemnitat. Atunci comisia inchisorii a decis sa-l elibereze, cand se astepta cel mai putin la acest lucru, prin harul lui Dumnezeu si nu prin bravura proprie. O singura intalnire nu trebuie sa o ratam: intalnirea cea cu Dumnezeu.

Parintele a indemnat pe detinute sa-L caute pe Dumnezeu in inima nu in lucrurile materiale, sa nu piarda timpul ci sa-l caute pe Hristos care este bucurie tuturor celor intristati. A concluzionat cuvantul cu o binecuvantare si o urare de bine cu ocazia Craciunului, care a venit si in inchisoarea Rebibbia, sectia pentru femei.

La sfarsit detinutele au primit anafura si vin de la Litie, primind daruri precum calendare ortodoxe, metanii pentru rugaciune, carti cu acatiste catre Maica Domnului si iconite, dupa care fetele au cantat mai multe colinde simtind din plin bucuria praznicului Nasterii Domnului. Spre sfarsit, detinutele i-au dat in dar parintelui vicar o iesle artizanala si cateva felicitari. Praznicul s-a concluzionat cu o agapa frateasca in care s-a servit cozonac traditional romanesc si vin. Fetele cu greu s-au despartit de parintele Atanasie care le-a ascultat si incurajat cu multa caldura parinteasca, promitand tuturor sa revina in Postul Sfintelor Pasti.

Sursa: episcopia-italiei.it
 

.

28 Decembrie 2011

Vizualizari: 311

Voteaza:

Craciunul vine si in temnita 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE