Cuvantul Crucii, pentru noi cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu

 

In istoria omenirii ne-au ramas multe semne care au devenit simboluri in decursul timpului. Aici ne vom opri la unul dintre semnele cu un rol deosebit in viata poporului care a dat mult de furca in istoria biblica.

 

Prefigurarea Sfintei Cruci in Vechiul Testament

 

In paginile sacre gasim un episod de care este bine sa amintim cu acest prilej. Iata ce se spune in Cartea Numerii din Scriptura Sfanta: "Si graia poporul impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, zicand: "La ce ne-ai scos din pamantul Egiptului, ca sa ne omori in pustiu, ca aici nu este nici paine, nici apa si sufletul nostru s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa." Atunci a trimis Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime de popor din fiii lui Israel.

A venit deci poporul la Moise si a zis: "Am gresit graind impotriva Domnului si impotriva ta; roaga-te Domnului ca sa departeze serpii de la noi." Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Iar Domnul a zis catre Moise: "Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stalp"; si cand un sarpe musca vreun om, acesta privea la sarpele cel de arama si traia!" (Numerii 21, 5-9). Din cauza cartirilor si a nemultumirilor, dupa cum am vazut, Dumnezeu a trimis pedeapsa Sa pentru a-i aduce la calea cea dreapta pe cei care au apucat pe carari gresite.

 

Sarpele de arama din pustie nu era, cum s-ar crede, doar un simbol sau un semn oarecare, pentru ca iata marturia desprinsa din paginile Noului Testament, de data aceasta aratandu-se prin glasul lui Iisus Hristos: "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului!" (Ioan 3, 14). Fara doar si poate, acesta este un Semn pe care noi l-am primit de doua mii de ani, un Semn prin care primim bucuria izbavirii si care se numeste Cruce. In limba greaca avem cuvantul stavros. In Bucuresti exista o biserica, fosta manastire pe vremuri, numita Stavropoleos. Acum ma dumiresc de traducerea acestui cuvant, care inseamna Orasul Crucii! Sa se numeasca Bucurestiul Orasul Crucii?

 

Aceasta ar fi cea mai frumoasa numire! Adica orasul suferintelor, de cand exista si poate cat va mai exista in geografia acestui spatiu. Iar in limba latina avem cuvantul crux, adica cruce -semn-simbol reprezentand marele mister al credintei crestine: patima si moartea prin rastignire a lui Iisus Hristos, identificat de la inceput ca fiind semnul Fiului Omului, dupa cum citim: "Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului. Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa!" (Matei 24, 40).

 

Semnul Fiului Omului

 

Se intelege de la sine si este limpede pentru orice minte acatarii ca semnul Fiului Omului nu poate fi decat Crucea! Pe vremea Sfantului Apostol Pavel, deci nu prea departe de timpul cand a vietuit Iisus pe pamant, neamurile inca mai aveau o oarecare greutate in a intelege cele despre Cruce si trebuia sa se insiste cu precadere pentru a limpezi acest mister. Iata ce li se scria crestinilor din orasul Corint: "Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu. Caci scris este: Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o. Unde este inteleptul? Unde este carturarul? Unde este cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia?. Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune!" (I Corinteni 1, 18-20; 22). Vadit lucru este ca, in lumea antica, atat filosofii elini, cat si evreii nu puteau primi cu inima deschisa si cu putere de intelegere noua invatatura ce se raspandea printr-o noua atitudine nemaiintalnita: nebunia propovaduirii! Caci nici prin intelepciune n-au dorit sa-L cunoasca pe Dumnezeu, si atunci "a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii!" (I Corinteni 1, 21). Cel care a fost in tariile Cerului, ca nici unul dintre noi, pamantenii, marele ales Pavel Apostolul, a primit taine de nedescris si de nespus. El a luat putere de la Insusi Iisus Hristos si a invatat pentru totdeauna cum trebuie aratat Dumnezeu- Iisus lumii intunecate de pacat si nestiinta.

 

Nu vom putea adauga sau scoate nimic din cele ce ne-a lasat in scris si in aceasta privinta: "Insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie!". De atunci lumea s-a invaluit si se va invalui in cele doua stari nefericite: sminteala si nebunia! Aceste haotice stari, Apostolul Pavel, cu putere de sus, a trebuit sa le biruie in scris si mai ales prin nebunia propovaduirii. Asa a reusit dupa judecata ce si-a facut sa-L arate lumii de atunci si noua, pana la sfarsitul veacurilor, pe Iisus Hristos Cel rastignit pentru iertarea pacatelor omenirii! Nimic nu-i era mai drag Sfantului Apostol Pavel decat sa- L stie pe Iisus in inima oamenilor, pentru totdeauna: "Caci am judecat sa nu stiu intre voi altceva, decat pe Iisus Hristos, si pe Acela rastignit!' (I Corinteni 2, 2).

 

De ce pe Iisus rastignit? Pentru a aseza in inima si sufletul omului adeverirea ca Iisus Domnul nu a venit doar ca oaspete drag aici pe pamant, ci a venit sa faca lucrarea de mantuire prin jertfa Sa pe Cruce! Sa invatam sa ne insemnam cu grija si corect cu semnul Sfintei Cruci. Iata ce spune Sfantul Petru Damaschinul: "De asemenea trebuie sa ne minunam, cum prin semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci se izgonesc dracii si felurite boli, lucru cu neputinta tuturor. Si cine poate numara laudele Crucii? Iar simbolurile acestui sfant semn ni l-au predat Sfintii Parinti, ca sa stam impotriva necredinciosilor si ereticilor. Caci cele doua degete si o singura mana arata pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel rastignit, cunoscut in doua firi si intr-un singur ipostas. Iar dreapta aminteste de puterea Lui nemarginita si de sederea de-a dreapta Tatalui. Coborand ea de sus, ne arata pogorarea Lui din ceruri pana la noi. Iar trecand de la dreapta la stanga, izgoneste pe vrajmasi si arata ca prin puterea Sa nebiruita a biruit Domnul pe diavol, care sta la stanga, lipsit de tarie si intunecat!" (Filocalia V, p. 189).

 

Sa spunem, ca oarecand Sfantul Calinic de la Cernica, inainte de a pleca in Tara de peste veac la Domnul: Sfanta Cruce, ajuta-ma!

 

+ Calinic Episcop al Argesului si Muscelului

 

Sursa: eparhiaargesului.ro

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1797

Voteaza:

Cuvantul Crucii, pentru noi cei care ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE