Doi ani fara Patriarhul TEOCTIST

In urma cu doi ani de zile la 30 iulie trecea la cele vesnice si neimbatranitoare, pe nestiute si pe nepregatite, cel ce a fost patriarhul tuturor romanilor fericitul intru adormire Teoctist Arapasu.

A trecut dincolo in zarile senine ale vesniciei incarcat de ani si de vrednicii, depasind cu mult varsta psalmistului apropiindu-se de cea a patriarhilor de demult. A trecut dincolo in Patria Cereasca impacat cu sine, cu Dumnezeu si cu semenii, cel ce a condus destinele Bisericii strabune ca patriarh timp de 21 de ani in vremuri de adanci prefaceri sociale.

Si-a inceput activitatea de slujitor al Bisericii inca din frageda varsta , copil fiind dintr-o familie numeroasa, cand a batut la portile manastirii Vorona din tinutul de legenda al Botosanilor, cerand sa fie inchinoviat ca frate.

A trecut prin toate ascultarile si treptele vietii monahale cu smerenie, cu rabdare si mai ales cu dragoste, virtuti care l-au caracterizat toata viata.



A urcat rand pe rand pe scara ierarhica incepand cu treapta de episcop – vicar patriarhal in anul 1950 conlucrand 13 ani cu patriarhul Justinian Marina, apoi episcop la Arad (1963 – 1973), mitropolit al Olteniei (1973 – 1977), mitropolit al Moldovei si Sucevei (1977 – 1986) si apoi Patriarh al Romaniei (1986 – 2007). Pretutindeni pe unde a trecut si lucrat ca ierarh a lasat un „nume bun” ca si amintirea frumoasa a unui om harazit slujirii si apropierii dintre oameni. A muncit mult, a ctitorit multe si multe i-au fost si bucuriile vietii dar si incercarile acesteia.

In anii intunecati ai defunctului regim totalitar a reusit sa conduca corabia Bisericii catre liman in ciuda tuturor greutatilor si impilarilor.

Dupa 1989 a trecut prin multe incercari si umilinte care l-au marcat profund dar care nu l-au putut dobori, el ramanand acelasi parinte cu suflet bun si iertator fata de cei ce l-au necajit si i-au facut suparare.

Nici nu ne putem da seama, noi cei mai tineri, prin ce a trecut patriarhul Teoctist si ceilalti sinodali in valtoarea evenimentelor ce au urmat dupa 1989. El insa, patriarhul, a ramas tare si puternic ca un stejar in calea furtunii si Dumnezeu ca si oamenii de bine i-au fost mereu aproape si l-au sprijinit.

Roadele activitatii sale se vad in Biserica astazi: noi centre eparhiale reinviate sau nou infiintate in tara si in strainatate, sute de biserici si manastiri zidite pe intreg cuprinsul tarii, zeci de scoli de teologie ortodoxa, publicatii, noi asezaminte de asistenta sociala, institutii culturale si multe altele.

Toate acestea vor vorbi de acum incolo de personalitatea de exceptie a patriarhului Teoctist, un patriarh al dialogului ecumenic si inter-religios al dragostei si al conlucrarii cu toate Bisericile Crestine.

Sa amintim doar vizita pe care fericitul intru adormire papa Ioan Paul al II-lea a facut-o acum 10 ani in Romania, prima vizita a unui suveran pontif intr-o tara eminamente ortodoxa si care s-a facut la initiativa patriarhului Teoctist.

Au trecut iata doi ani de la despartirea lui de noi iar chipul si numele sau sunt mereu prezente in viata Bisericii si a credinciosilor ei.

Cu siguranta ca epoca Teoctist va fi consemnata in analele istoriei bisericesti si nationale ca o epoca a marilor prefaceri in viata Bisericii Ortodoxe Romane ce au impus-o in ochii intregii lumi ca o Biserica a dialogului, a deschiderii dar si a pastrarii intacte a propriei identitati.

Au trecut doi ani de cand patriarhul Teoctist a plecat la ceruri si din ce in ce mai mult ne este dor de figura lui impunatoare si impaciuitoare.

Sa-l rugam pe Dumnezeu sa-i faca parte de vesnica odihna in Biserica triumfatoare, ca unul ce mult a lucrat in Biserica slujitoare a Domnului iar pomenirea lui si a faptelor lui sa fie din neam in neam si din veac in veac. AMIN.

† VISARION
Episcopul Tulcii

Sursa: episcopiatulcii.ro
 

.

30 Iulie 2009

Vizualizari: 230

Voteaza:

Doi ani fara Patriarhul TEOCTIST 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE