Astazi, 4 septembrie, a inceput la Sibiu a III-a Adunare Ecumenica Europeana. Manifestarea, la care participa liderii tuturor bisericilor crestine din Europa, este gazduita pentru prima data de o tara majoritar ortodoxa. Tema acestei Adunari este "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor. Speranta pentru innoire si unitate in Europa".

 

Prima adunare ecumenica a avut loc in 1989 la Basel, in Elvetia, tara majoritar protestanta, iar cea de-a doua la Graz, in Austria, tara majoritar catolica, in anul 1997.

 

Printre personalitatile bisericilor crestine care au confirmat participarea se numara S.S Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si loctiitor de Patriarh al Romaniei, cardinalul Walter Kasper, Presedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitatii Crestinilor si P.F. Gregorius III, Patriarh melkit Greco-Catolic de Antiohia, Ierusalim si Alexandria. Papa Benedict al XVI-lea nu va fi prezent la manifestare, dar va transmite un mesaj, textul urmand sa fie citit cel mai probabil de catre arhiepiscopul Jean-Claude Perisset, Nuntiu Apostolic in Romania si Republica Moldova.

 

Istoric

 

Ecumenismul urmareaste sa readuca lumea crestina la aceeasi credinta si la aceleasi forme de exprimare a credintei pentru ca, in felul acesta, crestinii de pretutindeni sa fie una, iar expresia acestei unitati, Biserica, sa fie deasemenea una.

 

Ecumenismul institutionalizat este realizarea secolului al XX-lea. Astfel, in 1910, la Edinbourg, Conferinta misionara internationala a subliniat legatura indisolubila intre unitatea crestina si misiune. In 1920, Dorotei al Constantinopolului isi exprima dorinta ca deschiderea Bisericilor, unele fata de altele, sa inlocuiasca ostilitatea si prozelitismul agresiv. La Stockholm, anul 1925 marcheaza prima intalnire Viata si activitate. Urmatoarea conferinta va avea loc in 1937 la Oxford. La Edimbourg, tot in acelasi an, se va tine conferinta Credinta si Constitutie.

 

Momentul central il va constitui crearea Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB), in 1948, la Amsterdam, 147 de Biserici au marturisit ca inteleg sa fie impreuna. Desi Bisericile difera in materie de doctrina si disciplina, ele puteau aduce totusi o marturie comuna prin legaturile de colaborare, de intrajutorare si rugaciune. CEB nu are nici o autoritate ecleziastica sau canonica, ci numai autoritatea pe care i-o acorda Bisericile. "Va actiona in numele Bisericilor membre in cazul in care una sau mai multe dintre ele ii va incredinta aceasta responsabilitate." El va emite rapoarte si va favoriza o actiune concertata in probleme de interes comun. Dar nu se putea vorbi de unitatea pe care Dumnezeu o cere pentru ca nu exista comuniune.

 

In 1948 baza doctrinala a Consiliului Ecumenic al Bisericilor a fost definita astfel: asociatie frateasca a Bisericilor care il accepta pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor. In 1961 la New-Delhi definitia s-a completat astfel: CEB este o asociatie frateasca a Bisericilor care-L marturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu si Mantuitor, conform Scripturii si incearca sa raspunda impreuna chemarii lor comune pentru marirea singurului Dumnezeu, in trei persoane, Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dupa recunoasterea Sfintei Treimi, Bisericile ortodoxe au devenit membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor.

 

Dilemele ecumenismului

 

In Consiliul Ecumenic, fiecare Biserica isi pastreaza identitatea intacta. Fiecare vine si ramane cu tezaurul sau de dogme si traditii, si nu se lasa nici absorbit, nici reprezentat de Consiliu. Fiecare Biserica gandeste ca adevarul intreg e de partea ei si toate sunt incredintate ca celelalte sunt cazute in erori cu privire la Dumnezeu, la mijloacele mantuirii, la ierarhie, taine, etc. Fiecare spera ca celalalt isi va corecta erorile si daca se angajeaza in dialog ecumenic, o face cu sentimentul sigur ca-si ofera bunele servicii pentru descoperirea erorilor celorlalti.

 

Ecumenismul este astfel, o incercare de dialog intre "adevaruri" diferite cu privire la aceeasi problema, adevaruri care se suspecta reciproc de eroare.

 

Din regulile elementare ale ecumenismului ca metode de lucru amintim:

 

1. Abtinerea de la prozelitism

E una dintre cele cu aspectul cel mai paradoxal: daca eu am adevarul si ma abtin de a-l propovadui aproapelui meu care este in ratacire, inseamna ca nu vreau ca el sa se mantuiasca, sau cred ca el se mantuieste si fara ajutorul meu. In primul caz sunt in vina, in al doilea, inseamna ca adevarul meu nu are forta pe care i-o atribui eu si nu mai este exclusiv necesar pentru mantuire.

 

2. Prezentarea in cei mai exacti termeni a propriei doctrine

Nu se face prozelitism, dar nu se tace asupra propriei credinte, nu se face abstractie de ceea ce desparte. Fiecare trebuie sa-si spuna si sa-si faca inteleasa doctrina sa si sa se straduiasca s-o inteleaga exact pe a celorlalti. Practica este simpla: prezinti doctrina celuilalt cat mai sumar, alegi texte trunchiate si iti vine apoi usor sa o combati cu argumente "irezistibile".

 

3. Sa primesca ceea ce spune celalalt asa cum o spune el.

Fara sa se mire, fara sa se scandalizeze, fara sa-i ceara pe loc sa o retracteze.

 

4.Revelarea cu prioritate a adevarurilor care deschid drumul unitatii

Sa cultivi ceea ce uneste, nu ceea ce desparte. A merge la premisele comune. Fara indoiala ca nu se poate ramane mereu la ele. Nu se va putea lasa mereu deoparte ceea ce separa. Ar insemna sa se bata pasul pe loc, sa nu se mai inainteze niciodata si separatia sa ramana pentru eternitate. A lasa deoparte ceea ce ne separa , pentru a nu cerceta decat ceea ce ne uneste, mascheaza frica de a se aborda in dialog problemele fundamentale care au motivat separarea si o motiveaza inca.

 

5. Rugaciunea comuna pentru unitate

Aproape toti cei care se preocupa de acesta rugaciune, remarca existenta unei false rugaciuni pentru unitate, care e de fapt un prozelitism mascat.

 

6. Angajarea dialogului pe picior de egalitate

Sa se faca abstractie de Biserica mare, Biserica mica. Sa se discute ca de la egal la egal. Aceasta inseamna a-l asculta pe celalalt, fara complexe de superioritate, sau de inferioritate, sau cu rea credinta, si a dori sa-l intelegi exact. Este foarte greu si pentru unii si pentru altii sa se accepte ca si partenerul vine la masa rotunda cu un adevar.

 

Ecumenismului din punct de vedere ortodox

 

O coordonata pe care socotim ca o urmareste in ecumenism Biserica Ortodoxa, este unirea tuturor Bisericilor in integritatea invataturii apostolice marturisita in Biserica nedivizata de la inceput. O unitate in care unele Biserici sunt indiferente la o parte din aceasta invatatura, altele la alta parte, iar grupuri apreciabile de teologi si de crestini, la toata invatatura apostolica, nu ar fi o adevarata unitate. Nimic de prisos nu s-a revelat si nu se afla in Hristos, nu s-a propovaduit de Apostoli si nu s-a crezut si nu s-a aplicat practic de Biserica intemeiata de ei si ramasa in perioada ei de nedivizare in plenitudinea adevarului lui Hristos. De aceea unitatea nazuita a Bisericii nu poate fi gandita si realizata fara apostolicitatea ei integrala.

 

Bisericile crestine, daca vor sa ramana comunitati crestine si sa ajunga la o unitate, nu pot realiza aceasta unitate decat prin incadrarea lor deplina in tipologia apostolica, neimputinata. Dar tipologia apostolica o avem nu numai in Noul Testament, ci in toate traditia ramasa de la Apostoli, din care Noul Testament este numai o parte; adica in tot ce a marturisit Biserica primara. Marturisirea Bisericii primare, nedivizate, este si cel mai sigur criteriu de interpretare a Noului Testament. Biserica a aparat de la inceput sensul adevarat al mesajului apostolic impotriva rastalmacirilor individualiste. Acest sens trebuie sa-l preia si sa-l apere si Biserica cea una in care se vor aduna toti crestinii. Daca celelalte confesiuni nu vor sa renunte la interpretarile indiviualiste ale mesajului crestin originar, zadarnice vor fi proiectele si veleitatile de readunare a lor in Biserica cea una. Lumea crestina poate deveni in acest caz o asociatie pentru o colaborare in problemele comune ale omenirii contemporane, dar aceasta asociatie nu va fi o Biserica, care se bazeaza pe unitatea de marturisire a credintei crestine originare.

.