In data de 1 octombrie 2009, la sarbatoarea Acoperamantul Maicii Domnului, Preasfintitul Lucian Episcopul Caransebesului, va savarsi Sf. Liturghie arhiereasca, cu prilejul implinirii a 150 de ani de la infiintare, in cadrul careia va hitrotesi intru arhimandrit pe parintele staret, Protosinghelul Casian Onita.

Manastirea Calugara este situata in apropierea comunei Ciclova- Montana, fiind asezata in asa numita “Valea Calugarului”, intr-un loc stancos din padurea ce se numeste “Cracul Calugarului”. Manastirea este situata intr-un loc deosebit de pitoresc. La poalele unei stanci uriase “de aproape o mie de metri numita Stanca Rolului” imprejmuita de o padure deasa cu copaci seculari, cu izvoare ce dau o apa rece si dupa credinta poporului, avand putere vindecatoare, mai precis locul de aici, de timpuriu a atras atentia lumii evlavioase.

Istoria Manastirii Calugara de astazi nu este atat de veche ca aceea a altor lacasuri de inchinare de lege romaneasca, desi dupa traditie locul este considerat sfant de sute de ani, de cand valea se numeste Valea Calugarului. Traditia spune ca in aceasta vale a existat o manastire cu mult inaintea celei actuale, avand aceeasi vechime ca si alte manastiri din Banat, daca nu chiar mai veche decat unele dintre ele.

Preotul si istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), bazandu-se pe traditia locala si pe informatiile ramase de la Petru, protopop al Varadiei intre anii 1776-1801 sustine ca manastirea care a existat la Ciclova-Montana “catre rasarit, pe dealul paduros numit Calugarul, ar avea aceeasi etate si viata ca cele mai vechi manastiri romanesti ... mai bine de 600 de ani”. Se presupune ca pestera cioplita in stanca din Valea Calugarului, descoperita in anul 1859, in vremurile cele vechi, a fost altarul unei manastiri.

O atentie deosebita ne-o atrage existenta icoanei Maicii Domnului facatoare de minuni gasita in pestera se spune despre icoana ca ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomita care se afla in Sfantul Munte. O intamplare minunata legata de aceasta icoana a fost consemnata intr-o cronica veche. Icoana spune cronica a fost luata de credinciosi si dusa in biserica din Oravita, dar dupa doua zile icoana disparuse din locul de unde fusese pusa spre inchinare. Intorcandu-se in pestera fara ca mana omeneasca sa o fi atins. Aceasta minune l-a determinat pe tanarul teolog Alexie sa intre in cinul monahal fara acordul parintilor lui. Prima tinta a calugarului Alexie a fost procurarea de fonduri si materiale pentru ridicarea Manastirii pe locul unde se afla pestera. Multe boli ale lumii moderne cum ar fi cancerul si-au gasit vindecare in acest loc sfant langa aceasta sfanta icoana. O credincioasa din Timisoara diagnosticata cu sarcom si leucemie stadiu sub clinic la care dupa interventia chirurgicala medicii i-au comunicat ca sansele de supravetuire sunt minime datorita ratei mari de multiplicare a sarcomului (64%). A ajuns din mila lui Dumnezeu la manastire inaltand rugaciuni fierbinti la icoana Maicii Domnului si minunea s-a infaptuit ,iar la aproximativ sase luni in urma unui examen computer tomograf medicii au constatat disparitia tumorii.

Zidirea Manastirii s-a inceput la 16 mai 1860 iar la ridicarea ei au contribuit si locuitorii parohiei Ciclova – Montana cu suma de 1400 de florini. Ieromonahul Nedici – cu ingaduinta episcopului Emilian Kengelat – porneste dupa ajutoare financiare in toate partile, chiar si la Viena, la baronul George Sina, de unde nu a venit cu mana goala.

In ziua de 1 octombrie 1861 fiind terminate lucrarile, a fost sfintita de episcopul Emilian Kengelat din Varset, primind hramul “Acoperamantul Maicii Domnului” si “Sfantul Mucenic Procopie”, mutat apoi la data de 14 septembrie, la sarbatoarea “Inaltarii Sfintei Cruci”.

La inceput Manastirea a fost considerata ca o capela a parohiei si era administrata cu multa insufletire de intemeietorul ei, ieromonahul Nedici, despre a carui viata ascetica si plina de abnegatie se raspandise foarte departe. El moare in 23 iulie 1862.

Urmasul sau, Ioan Murgu (1862-1874) administreaza Manastirea pana la 29 martie 1874, cand dupa o presimtire sinistra ce avusese in aceasi zi a fost omorat de o stanca pravalita asupra locuintei sale, murind la varsta de 41 de ani.
Manastirea este administrata de preoti mireni pana in anul 1903 cand este numit Ieromonahul Macarie Gusca (? – 1903 . De la 1903 pana 2000 a suferit numeroase lucrari de reparatie si imbunatatiri efectuate de staretii care s-au succedat, culminand cu Ieromonahul Eftimie Bilan (1973-2000), in timpul caruia s-a reusit finalizarea lucrarilor de electrificare a Manastirii. In prezent Manastirea este sub indrumarea parintelui Protosinghel Casian Onita si are un numar de 8 vietuitori. Sub staretia parintelui Casian s-a restaurat si infrumusetat biserica (interior si exterior), s-a realizat extinderea corpului de chilii si s-a asfaltat drumul de acces spre manastire. In data de 6 iunie 2009. Preasfintitul Lucian Episcopul Caransebesului a resfintit biserica manastirii, in urma unor ample lucrari de restaurare a bisericii manastiresti si a ansamblului monahal.

Sursa: episcopiacaransebesului.ro