Noi doctori in Teologie la Academia Andreiana din Sibiu

Joi, 10 iulie 2014 au avut loc la Facultatea de Teologie „Andrei Saguna” din Sibiu sustinerile publice ale proiectelor doctorale a trei dintre doctoranzii celei mai vechi institutii de invatamant teologic din sud-estul Europei.

Prima lucrare de doctorat a fost realizata sub coordonarea Pr.

Prof.Dr. Nicolae Chifar la disciplina Istoria Bisericeasca Universala, avand tema „Biserica si Stat in secolul al V-lea” si fiind intocmita de catre pr.drd. Doru-Ovidiu Vasiu. Teza se inscrie intr-un proiect mai amplu inceput in anul 2005 printr-o alta teza de doctorat sustinuta de parintele lector dr. Ovidiu Panaite de la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia si care urmareste evidentierea coordonatelor principale in care s-au inscris relatiile dintre Biserica si stat, devenit crestin, in diferite etape ale desfasurarii lor si sub auspiciile unor importante evenimente politice, sociale, economice si bisericesti in care au activat mari personalitati ale vietii bisericesti si de stat. Teza sustinuti acum la Sibiu este totodata o continuare a unei alte cercetari efectuate de catre dr. Dragos Boicu sub aceeasi inalta coordonare academica. Membrii comisiei de doctorat au apreciat pozitiv lucrarea care a primit calificativul „Foarte bine”.

A doua teza de doctorat a fost intocmita de catre doctorandul Stefan Marculet, cunoscut din paginile „Ziarului Lumina” care de la infiintarea redactiei transilvanene a ziarului a gasit timp sa se ocupe de intocmirea unei teze de doctorat cu tema „Inculturatia si misiunea in activitatea Sfantului Pavel la Atena”. Lucrarea reprezinta prima teza de doctorat la disciplina Misiologie si ecumenism coordonata de catre Pr.Prof.Dr. Aurel Pavel, decanul Facultatii de Teologie din Sibiu si este urmare a interesului manifestat de catre doctorandul Stefan Marculet pentru aceasta tema inca din timpul studiilor sale la Facultatea de Teologie din iasi si apoi la Institutul ecumenic de la Bossey (Elvetia). Avand in vedere tocmai acest interes, autorul a dorit sa aprofundeze aceasta tema a inculturatiei, pe care am putea-o caracteriza ca fiind de data mai recenta pentru teologia romaneasca, termenul in sine incepand a fi folosit de abia in a doua jumatate a secolului in spatiul catolic european. Autorul a si subliniat lipsa unei abordari serioase in spatiul academic romanesc a acestei teme ca motiv suplimentar care l-a determinat sa se aplece in cercetarea sa asupra acestui subiect. Inculturatia este un termen folosit in misiologie pentru a defini interactiunea dintre Evanghelie si cultura popoarelor. In aceasta interactiune, credintele personale sunt inlocuite de Cuvantul dumnezeiesc, in vreme ce oamenii raman atasati de culturile locale. Poporul poate intelege Evanghelia din propriile contexte culturale, domestice, sociale, personale, liturgice si teologice, acest lucru fiind posibil tocmai prin puterea venita de la Fiul lui Dumnezeu intrupat. Autorul a aratat ca scopul misiunii Sfantului Pavel la Atena, care a culminat cu discursul din Areopag, nu a fost doar acela de a identifica „zeul necunoscut” al Atenei, ca fiind Dumnezeul sau, ci a dorit sa il proclame pe Dumnezeu pe care grecii il cinsteau pana acum, fara sa-l cunoasca, la altarul „Zeului necunoscut”. Sfantul Pavel a gasit puncte comune in cultura greaca si in crestinism , iar Evanghelia propovaduita de Apostol se „incarneaza” astfel pe un fundament cultural si religios existent deja in Atena, dupa cum a aratat drd. Stefan Marculet. In urma citirii referatelor membrilor comisiei, prezidate de catre Inaltpreasfintitul Prof.Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, proiectul a fost admis ca teza de doctorat in teologie, iar candidatul a fost proclamat in mod solemn doctor in Teologie cu calificativul „Foarte bine” in Capela Mitropolitana.
In dupa masa aceleiasi zile a fost sustinuta si teza de doctorat a Diac. Drd. Ioan Paul Cringasu sub aceeasi coordonare stiintifica a Pr.Prof.Dr. Aurel Pavel, avand tema „Dezbaterea conceptului de «Re-evanghelizare» a Europei. O perspectiva ortodoxa”. Provocarile societatii contemporane ne determina sa identificam noi modalitati de a propovadui in lume vestea ce buna a Invierii lui Hristos. Dar uneori nu este suficient doar sa adaptam mesajul Evangheliei la mijloacele tehnice prezente si viitoare, ci trebuie sa regandim obiectivele misiunii crestine si sa elaboram o strategie pastorala viabila.

In acest proces de imbogatire ale Misiologiei Ortodoxe poate fi inclusa si teza de doctorat intocmita de Diac. Drd. Ioan Paul Cringasu, care a incercat, sa expuna o tema cat se poate de actuala.

Desi se intituleaza „Dezbaterea conceptului de «Re-evanghelizare» a Europei. O perspectiva ortodoxa”, cercetarea se concentreaza asupra unui fenomen care a preocupat, cel putin pana acum, indeosebi spatiul occidental si, prin urmare, mai bine de trei sferturi din lucrare au ca obiect cauzele si dezvoltarea conceptului de «Re-evanghelizare» in Biserica Romano-Catolica, iar „perspectiva ortodoxa” se margineste la cateva pagini de opinii si reflectii.

Influenta fenomenului de secularizare sau post-secularizare cum afirma autorul in cateva randuri poate fi perceputa cu ochiul liber la nivelul calitatii vietii spirituale si a prioritatilor ei. Confruntata cu provocarile societatii si cu superficialitatea duhovniceasca determinata de progresul tehnologic, religia devine o povara chiar si pentru cei dornici sa intretina o relatie formala cu Dumnezeu si astfel apare imperativul «Re-evanghelizarii».

Pornind de la aceste premise candidatul sustine ca nevoia „noua evanghelizare” este de fapt un raspuns direct la tendinta sociala contemporana de a „mandata” altora datoria experientei religioase, un mandat conferit tocmai de acele madulare ale Bisericii „care nu neaga existenta lui Dumnezeu, se bucura ca exista un grup de oameni care se roaga si intretin o relatie cu El, dar nu fac parte din acest grup decat in sensul in care Biserica ii ajuta si pe ei prin rugaciunile ei. Iar acesti crestini care «mandateaza» nu fac nimic in aceasta relatie, sau eventual contribuie cu o suma de bani pentru caritate”.

Foarte interesant este faptul ca autorul sesizeaza ca un alt factor cu puternic impact asupra situatiei Bisericilor din Occident, dar si asupra structurii etnice si culturale a intregii Europe este raspandirea islamului, motiv pentru care urmareste „Dimensiunea problemei islamizarii in Europa de Vest”, precum si „Solutiile Bisericii Ortodoxe la aceste probleme”, sau masurile concrete prin care crestinul este chemat la o participare cat mai activa si mai intensa la viata comunitatii si il invita sa urmeze personal cele vazute si invatate. In conceptia candidatului aceste solutii ar fi: „asigurarea lacasurilor de cult acolo unde sunt comunitatile de crestini ortodocsi, pentru ca acestia sa poata primi Sfintele Taine si pentru a intari solidaritatea comunitatii, dar si iubirea acestora fata de Biserica Luptatoare […] si activitatile ce se desfasoara in ele, precum pelerinaje, congrese, conferinte si comemorari, tabere mitropolitane, cateheze – film, festivaluri, sarbatori romanesti, concerte corale, seri de muzica, ateliere de teatru, festivaluri de arta pentru copii, itinerarii pastorale”. Parintele Crangasu puncteaza foarte bine faptul ca Biserica „pune la dispozitia credinciosilor prin toate mijloacele media disponibile, slujbe si emisiuni in direct si cuvinte de invatatura, dar si informeaza credinciosii asupra evenimentelor ce urmeaza sa aiba loc in comunitatea lor, astfel ca participarea la aceste evenimente este intotdeauna cel putin de ordinul sutelor”. Ramane, fireste, rezerva fata de „tele-evanghelizare”, considerata in cele din urma o „harisma rutinizata” sau, mai bine spus,o „pseudo-harisma”, din cauza a trei limite sau caracteristici ale „tele-evanghelizarii” care afecteaza puterea mesajului evanghelic: „primul si poate cel mai important aspect este absenta prezentei fizice, personale in propovaduire. Cel de-al doilea este natura non-reflexiva a mediului TV, iar cel de-al treilea aspect este natura decontextualizata a relatiei dintre persoane”.

Foarte importanta ramane intre aceste solutii implicarea concreta, zilnica, „a clericilor pe internet, prin cai de dialog precum forumuri, bloguri, retele de socializare etc., facand si grupuri de oameni cu aceleasi interese si viziuni si punandu-se astfel la dispozitia tuturor”. Necesitatea misiunii in spatiu virtual ramane un imperativ al inceputului de mileniu III, fapt recunoscut de recenta decizie a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Maramuresului si Salajului, din 29 iunie a.c., scopul principal fiind realizarea „unui dialog pe problemele cu care se confrunta astazi, mai ales tinerii, construindu-se un spatiu de expresie viu si adecvat misiunii Bisericii noastre. […] Dinamica vietii sociale fiind una alerta nu ne putem limita la o slujire liturgica in biserica, ci trebuie sa iesim intru intampinarea nevoilor oamenilor. Mijloacele de misiune sa fie cele adecvate vremurilor, folosindu-ne de tehnica moderna. Nu ne mai putem permite o activitate anemica”.


In urma citirii referatelor s-a constatat ca proiectul corespunde pentru a fi acceptat ca teza de doctorat in teologie, candidatul primind calificativul „Foarte bine”!

Sursa: mitropolia-ardealului.ro

.

11 Iulie 2014

Vizualizari: 776

Voteaza:

Noi doctori in Teologie la Academia Andreiana din Sibiu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE