La împlinirea a 37 de ani de la trecerea la cele veșnice a Veturiei Goga, miercuri, 15 iunie 2016, în Mausoleul din Muzeul Memorial „Octavian Goga” din Ciucea a avut loc o slujbă de comemorare și a fost depusă o coroana de flori în memoria „Castelanei de la Ciucea”.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Andrei, Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului, a fost prezent arhim. Dumitru Cobzaru, exarh al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Clujului.

Alături de părintele Gheorghe Brisan, paroh al bisericii ortodoxe din Ciucea, și cu participarea călugărițelor de la Mănăstiriea ,,Nașterea Maicii Domnului” s-au rugat pentru odihna soților Goga, vrednici păstrători ai culturii și credinței românești.

În cuvântul de învățătură, părintele Dumitru le-a vorbit despre importanța culturală și religioasă a Veturiei și a lui Octavian Goga. „Cultura românească ar fi mai săracă fără ei. Fără Ocavian Goga, marele poet al neamului românesc, care a simțit și trăit ardelenește, dar și fără doamna Veturia Goga, care a fost o excepțională cântăreață de operă, și a înfrumusețat și bucurat sufletul. Iar prin ceea ce au lăsat în urmă au devenit un reper pentru cultura și spiritualitatea noastră, pentru neamul și biserica noastră”.

Mănăstirea Ciucea, ctitorie a soților Octavian și Veturia Goga
Mănăstirea „Nasterea Maicii Domnului” de la Ciucea este ctitorie a soților Octavian și Veturia Goga. Când trăia Octavian Goga, pe domeniul de la Ciucea, erau primiţi ca oaspeţi miniştri, oameni de cultură, personalităţile timpului. Dorindu-și o biserică în apropierea domeniului său, și-a propus să înfiinţeze o mănăstire de monahi cu preocupări intelectuale. Însă în mai 1938 a trecut la Domnul fără să îşi mai vadă visul împlinit. În corespondenţa purtată de Veturia Goga cu Episcopul Nicolae Colan din Cluj este reamintită intenţia de a duce la îndeplinire dorinţa lui Octavian „biserica este eternă, şi deci Ciucea noastră trebuie să devină pentru vecie un loc de închinăciune“.

Între anii 1938-1958, Veturia Goga a realizat la Ciucea „Mausoleul”, un monument funerar ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și decorațiile, în mozaic, proiectate de artista plastică Nora Steriade. „Mausoleul iubirii” are 8 m înălțime, cu o bază de 4 m. Mausoleul este construit din marmură și mozaic de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost făcută de Veturia care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării.

În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994.

În 1967, Veturia a donat proprietatea statului cu condiția înființării unui complex muzeal memorial, care să poarte numele poetului, iar ea să poată locui aici până la moarte. Astfel a luat naștere Muzeul Memorial „Octavian Goga” unde Veturia, a continuat să locuiască și să se preocupe de destinul postum al operei lui Octavian Goga până în anul 1979, anul morții sale.

Castelana de la Ciucea -„Privighetoarea Ardealului”
Veturia Goga, născută la 30 mai 1883 în Sebeșul Săsesc a fost o cântăreață română de operă, care a crescut și s-a format în familia preotului Zevedei din Sebeș, care avea o aplecare și spre muzica laică.

În 1903, a debutat în Concertul „Reuniunii Române de Muzică și Cântări” de la Sibiu, cu piesa „Răsunetul de la Crișana” de Ion Vidu. Ca solistă a aceleiași formații a cântat lieduri și doine la spectacolele organizate în zilele de 27 și 29 august 1906 la Arenele Romane din București, pentru Expoziția generală română. Apoi a devenit cunoscută și la Budapesta când, în martie 1909, a fost solista concertului organizat de Societatea Studențească Petru Maior din Budapesta, concert cu un larg ecou în capitala Ungariei. La 28 decembrie 1909 a susținut un mare concert la Ateneul Român unde, acompaniată la pian de George Enescu și Th. Fucs, a interpretat cântece de Tiberiu Brediceanu și piese din Bach, Dvořák și Strauss. În cursul anului 1909, Veturia a cântat în mai multe limbi: germană, franceză, română și maghiară și a călătorit în diverse capitale europene ca Paris, Berlin, Viena, Budapesta sau Roma, iar la începutul anului 1910, a cântat la Oradea în opereta „Șeherezada” de Tiberiu Brediceanu. În urma acestor succese, Veturiei Goga i se spunea prin 1911 „Privighetoarea Ardealului”.

Veturia a cântat și în două concerte la Opera Regală din Berlin, rolul Elisabetei din Tannhäuser a lui Wagner și din Flautul fermecat de Mozart.

A decedat la 15 iunie 1979 la Mănăstirea Ciucea fiind înmormântată, alături de soțul ei în „Mausoleul iubirii”.

Dan Văscu
Sursa: radiorenasterea.ro