Pastorala Sfantului Sinod la prima duminica din Postul Nasterii Domnului

PASTORALA
SFANTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
privind insemnatatea
Anului omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii) si Anului comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni
Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler
si preaiubitilor credinciosi
din cuprinsul Patriarhiei Romane,
Har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, iar de la noi parintesti binecuvantari!

Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Iubiti credinciosi si credincioase,
Anul 2014 a fost declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii si al Sfintei Impartasanii), pentru a sublinia insemnatatea Sfintei Spovedanii, ca Taina a iertarii, reconcilierii si vindecarii spirituale, a Sfintei Euharistii, ca Taina a sfintirii si innoirii vietii, prin impartasirea cu Hristos, dar si Anul comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveniin Patriarhia Romana, intrucat se implinesc 300 de ani de la moartea martirica a Sfantului Domnitor al Tarii Romanesti Constantin Brancoveanu, a celor patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu si Matei si a sfetnicului Ianache.

Aprofundarea de catre preoti si credinciosi a sensurilor duhovnicesti si a scopurilor mantuitoare ale Tainei Sfintei Spovedanii si Tainei Sfintei Euharistii subliniaza insemnatatea si necesitatea acestora pentru timpul prezent, intrucat sunt lumini de inviere duhovniceasca si innoire spirituala. Prin Sfanta Taina a Spovedaniei ne marturisim pacatele si primim iertarea lor, iar prin hranirea cu Sfanta Taina a Euharistiei primim „Painea vietii (care) schimba, preface si umple de viata pe cel ce se impartaseste”, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila[1].

Indemnul biblic si liturgic ,,Gustati si vedeti ca bun este Domnul” (Psalmul 33, 8) este o chemare la cunoasterea sensului vietii ca relatie de comuniune a omului cu Dumnezeu, la innoirea vietii prin Taina Sfintei Spovedanii si la comuniunea de iubire eterna cu Hristos Cel rastignit si inviat, prin Taina Sfintei Euharistii. In acest sens, Mantuitorul Iisus Hristos spune ucenicilor Sai: ,,Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica si pe care o va da voua Fiul Omului, caci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatal (.

). Eu sunt Painea cea vie, Care S-a pogorat din cer. Cine mananca din Painea aceasta viu va fi in veci. Iar Painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 27; 51).

Mantuirea este experienta vie a relatiei personale, constiente si libere a omului cu Dumnezeu, Izvorul vietii vesnice. Pocainta sau marturisirea pacatelor si primirea iertarii in Taina Sfintei Spovedanii este viata si ridicare. De aceea, mantuirea pe care Dumnezeu o propune oamenilor inseamna, de fapt, eliberare si vindecare de pacat si de moarte. Acest adevar este rezumat in cuvintele: Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu (cf. Iezechiel 18, 23; 33, 11) sau Dumnezeu „voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina” (1 Timotei 2, 4). Pocainta si restabilirea comuniunii omului cu Dumnezeu in Taina Sfintei Spovedanii si desavarsirea comuniunii prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos in Euharistie deschid fiecarui crestin usa Imparatiei cerurilor.

Pe temeiul Sfintei Scripturi, pocainta sau marturisirea pacatelor este o lucrare de innoire a vietii spirituale, exemple binecunoscute de pocainta din Vechiul Testament fiind pocainta regelui David si a regelui Manase, iar in Noul Testament, Mantuitorul Iisus Hristos, Luminatorul si Vindecatorul sufletelor, primeste cu milostivire pocainta sincera a tuturor celor care isi recunosc cu regret pacatele, zicand: Mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste (cf. Luca 15, 7). Exemple de pocainta si de primire a iertarii pacatelor sunt mai ales femeia desfranata, care I-a uns picioarele cu mir si le-a sters cu parul capului ei (cf. Luca 7, 36-50), sau talharul de pe cruce (cf. Luca 23, 42). De altfel, la inceputul misiunii Sale de propovaduire a Evangheliei mantuirii, Domnul Iisus Hristos cheama oamenii la pocainta, zicand: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!” (Matei 4, 17). Iar dupa invierea Sa din morti Hristos Domnul a daruit ucenicilor Sai, si prin ei slujitorilor Bisericii, harul si darul iertarii zicand: „Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan 20, 22-23). Numai urmasii apostolilor, arhiereii si preotii Bisericii, au primit harul legarii si dezlegarii sau iertarii pacatelor prin chemarea harului curatitor, vindecator si mantuitor al Duhului Sfant asupra credinciosilor care se pocaiesc.

Pocainta pe care o invata si o practica Biserica in Taina Sfintei Spovedanii nu este o pocainta a disperarii, ci este o pocainta a sperantei si a bucuriei, a recuperarii si ridicarii pacatosului din robia pacatelor sau a patimilor. Cand ne spovedim si primim iertare, atunci pregatim bucuria invierii sufletului nostru din moartea pacatului. In acest sens, perioadele de pocainta si post devin perioade de curatire si de pregatire pentru bucurie, iaradevarata bucurie este comuniunea noastra cu Dumnezeu, Izvorul vietii si al bucuriei vesnice, care se desavarseste prin primirea Sfintei Impartasanii.

Din nefericire, in societatea de azi, in care domina izolarea individualista si autosuficienta omului secularizat, au slabit mult constiinta pacatului si practica pocaintei, iar unde nu mai este pocainta nu mai este nici dor de sfintenie, nici dor de mantuire sau viata vesnica. Pocainta ca Sfanta Taina a Marturisirii pacatelor inseamna mai multa exigenta cu noi insine si mai multa ingaduinta cu altii, asa cum atrage atentia Sfantul Ioan Gura de Aur zicand: „Aceasta este pricina tuturor relelor, ca iscodim cu multa luare-aminte pacatele altora, iar pe cele ale noastre le trecem cu multa nepasare”[2].

Potrivit traditiei si practicii Bisericii noastre, trebuie sa ne spovedim inainte de a primi Sfanta Impartasanie. Daca omul nu se pocaieste si nu cere iertarea pacatelor nu poate intra in Imparatia cerurilor: „Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu?” (1 Corinteni 6, 9). Haina curata a fiilor Imparatiei lui Dumnezeu se dobandeste o singura data prin botez, dar se curata de mai multe ori prin pocainta, numita si„botezul lacrimilor”.

Aratand ca numai daca ne pocaim de pacate putem sa ne curatim si sa pregustam din viata vesnica, scrierea apostolica numita Didahia (care dateaza din sec. I) spune despre pocainta: „In Biserica sa-ti marturisesti pacatele tale si nu te duce la rugaciune cu constiinta rea. Aceasta este calea Vietii” (cap. IV, 14), iar despre impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos, Didahia precizeaza: „Daca este cineva sfant, sa vina! Daca nu este sa se pocaiasca!” (cap. X, 5) ori: „Cand va adunati in duminica Domnului, frangeti painea si multumiti, dupa ce mai intai v-ati marturisit pacatele voastre, ca jertfa voastra sa fie curata. Tot cel care este certat cu aproapele sau sa nu vina impreuna cu voi pana nu se impaca, pentru ca sa nu se pangareasca jertfa voastra” (cap. XIV, 1-2)[3].

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Prin Sfanta Liturghie euharistica se realizeaza cea mai vie legatura duhovniceasca, cea mai bogata comunicare si cea mai intensa comuniune intre Hristos – Capul Bisericii si Biserica Sa, trupul Sau tainic, templu al Sfantului Duh, popor al lui Dumnezeu–Tatal, dupa cum spune Domnul Iisus Hristos ucenicilor Sai, vorbind despre Taina impartasirii cu El: „Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 53-54).

Prin urmare, Sfanta Euharistie ne daruieste arvuna vietii vesnice. De aceea, cand primim Trupul si Sangele Domnului, ni se spune de catre arhiereu sau preot ca ne impartasim „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci”[4], iar strana canta in timpul impartasirii credinciosilor „Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati!”[5]. Unirea duhovniceasca a lui Hristos cu Biserica Sa si a Bisericii cu Hristos are ca scop iertarea, curatirea si sfintirea oamenilor pentru a dobandi mantuirea si viata vesnica. In acest sens Parintele Dumitru Staniloae spune: „Cei facuti de Dumnezeu nu pot avea viata si nu pot spori in ea decat din El, ca sursa a vietii. De aceea, Dumnezeu ii naste din nou (prin Botez n.n.). Dar Dumnezeu nu-i poate lasa pe cei nascuti din El fara sa-i hraneasca cu viata din Sine. (…) Dumnezeu, dupa ce a constatat ca oamenii nu pot dura etern fara viata din El, ii hraneste El insusi cu viata Sa, pentru ca sa sporeasca in viata si sa ramana etern in ea”[6].

In timp ce lumea secularizata de azi nu se mai roaga lui Dumnezeu si este dominata de un spirit de nemultumire, Euharistia Bisericii, ca Taina a recunostintei fata de Dumnezeu Creatorul si Mantuitorul lumii, ne ofera pace sfanta si bucurie profunda, izvorate din rugaciune smerita si staruitoare. Din pacate, omul secularizat a pierdut pacea si bucuria sufletului tocmai pentru ca a pierdut practica rugaciunii ca respiratie a sufletului in prezenta harica a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Este semnificativ faptul ca venirea lui Hristos pe pamant ca om-copil nascut in Betleem incepe cu vestirea bucuriei de catre ingeri: ,,Iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10), iar inaltarea Sa intru slava se incheie cu bucuria binecuvantarii lui Hristos daruita ucenicilor Sai si prin ei Bisericii Sale intregi: ,,Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare” (Luca 24, 52). Aceasta bucurie se primeste si azi in comuniunea de viata a Bisericii cu Hristos cel Inviat, prezent haric in comunitatea ecleziala aflata in rugaciune (cf. Matei 28, 20).

De aceea, trebuie sa redescoperim dimensiunea ecleziala a Tainei Sfintei Spovedanii si a Tainei Sfintei Euharistii ca izvoare de bucurie, de sfintire si de crestere spirituala a comunitatii bisericesti in comuniune.

Prin Sfanta Impartasanie primita in Biserica ne apropiem de Hristos si invatam sa traim si sa crestem duhovniceste intru El, deoarece, asa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila: „Legatura cu Hristos e adevarata noastra viata, caci ajungem sa fim «madulare» si «fii» ai Lui, impartasindu-ne din Trupul, din Sangele si Duhul Sau. Ea ne leaga viata de Dumnezeu mai strans decat ar reusi doar stradaniile noastre, ba chiar mai strans decat ceea ce avem din insasi firea noastra, fiindca Hristos e mai inrudit cu noi decat sunt chiar parintii nostri trupesti”[7].

Taina Sfintei Impartasanii este izvor de sfintire a vietii crestine si de afirmare a unitatii Bisericii. Cu cat ne impartasim mai des dupa o pregatire adecvata, prin pocainta si Spovedanie, cu atat avem mai multa bucurie in suflet si avem mai multa pace. Prin impartasirea euharistica Hristos nu mai este prezent doar in mijlocul nostru sau intre noi, ci in sufletul nostru. In acest sens, Sf. Nicolae Cabasila zice: „Domnul ni Se da El insusi; pentru ca impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Sau, noi primim pe Insusi Dumnezeu in sufletele noastre”[8]; iar El devine Viata vietii noastre (cf. Ioan 6, 56-57). Sfanta Taina a Impartasaniei inseamna viata lui Hristos daruita noua oamenilor, pentru ca noi, oameni pamanteni, sa pregustam inca din lumea aceasta fericirea vietii vesnice: ”Painea vietii este insasi Viata, Care face vii pe cei ce gusta din ea”[9]. Prin urmare, cand primim, cu pocainta si smerenie, Sfanta Impartasanie, viata sfanta a lui Hristos Cel rastignit si inviat sfinteste viata noastra, daruindu-i arvuna invierii si indreptand-o spre viata cereasca si fericirea vesnica din Imparatia Preasfintei Treimi, care este „dreptate, pace si bucurie in Duhul Sfant” (Romani 14, 17).

Din acest motiv, toate rugaciunile ortodoxe dinainte de impartasire sunt, de fapt, rugaciuni de pocainta, iar cele de dupa impartasire sunt rugaciuni de multumire pentru iertarea pacatelor si pentru binefacerile pe care le aduce Sfanta Euharistie pentru mantuirea sufletului si viata Bisericii.

Anul omagial Euharistica prilejuit in eparhiile din tara si strainatate, in parohii si manastiri, in centrele culturale si scolile teologice din cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane, o intensa implicare a ierarhilor, preotilor si monahilor, a duhovnicilor, a profesorilor de teologie, care au evidentiat cu bucurie sensurile duhovnicesti si scopurile mantuitoare ale Sfintei Spovedanii si ale Sfintei Impartasanii, insemnatatea si necesitatea acestora pentru viata si ajutorul credinciosilor, pelerini pe calea mantuirii in lumea tot mai secularizata de azi.

Un loc important in cadrul acestor activitati l-a avut concursul national de proiecte „Sfanta Euharistie - lumina vietii crestine”, organizat de Patriarhia Romana, care s-a adresat copiilor si tinerilor din grupele de cateheza implicate in programul catehetic „Hristos impartasit copiilor”, si a avut ca scop educarea copiilor si tinerilor si familiarizarea acestora cu Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfintei Euharistii, maturizarea lor spirituala in Biserica.

Iubiti frati si surori in Domnul,
Deloc intamplator, in anul acesta in care omagiem Sfanta Euharistie comemoram si 300 de ani de la martiriul sau mucenicia Sfintilor Brancoveni (1714), deoarece exista o legatura duhovniceasca adanca intre iubirea jertfelnica a lui Hristos pentru umanitate, celebrata in Sfanta Euharistie, si iubirea jertfelnica a Martirilor sau a Mucenicilor pentru Hristos, cinstita in slujbele de pomenire ale acestora de catre Biserica. In ambele se vedetaina Crucii si Invierii lui Hristos, Biruitorul pacatului, al iadului si al mortii, Care daruieste celor ce cred in El mantuire si viata vesnica.

Istoria l-a inscris pe voievodul martir Constantin Brancoveanu in randul marilor domnitori ai neamului nostru, iar Biserica l-a trecut in randurile sfintilor martiri, aparatori ai credintei crestine si ctitori de locasuri sfinte, alaturi de cei patru fii ai sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si de sfetnicul Ianache (Vacarescu), acestia fiind canonizati de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in data de 20 iunie 1992, cu data de pomenire in 16 august.

Sfantul voievod martir Constantin Brancoveanu a simtit si a lucrat pentru unitatea neamului romanesc in pofida impartirii acestuia in trei mari provincii distincte. El a fost un domnitor invatat si un promotor al educatiei si al culturii, care a sprijinit tiparirea a numeroase si valoroase lucrari de cultura teologica si laica, incat, pe vremea domniei lui, prin dezvoltarea culturala intensa in diferite directii, orasul Bucuresti a devenit un centru spiritual si cultural semnificativ in sud-estul Europei, iar domnitorul Tarii Romanesti un mare sustinator al culturii in intreg spatiul romanesc. De aceea, domnia lui a fost considerata „o monarhie culturala” (N. Iorga).

Iubitor de Hristos si de Biserica, Sfantul voievod martir Constantin Brancoveanu a fost un mare ctitor de manastiri si biserici, ridicand din temelie unele noi si restaurand sau inzestrand altele mai vechi in Tara Romaneasca si in Transilvania. Totodata, Sfantul Constantin Brancoveanu a ajutat cu generozitate intreaga crestinatate rasariteana ortodoxa aflata sub stapanire otomana, prin acordarea de importante ajutoare financiare si materiale Patriarhiilor din Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Bisericii Georgiei, precum si multor manastiri si locasuri sfinte din Muntele Athos. In toata aceasta purtare de grija el a aratat multa darnicie, evlavie si demnitate, ramanand peste timp o pilda vie pentru domnitorii crestini si pentru sustinatorii culturii crestine. Exista unele marturii istorice care arata ca Patriarhii de la Constantinopol si, mai ales, Patriarhii Ierusalimului si ai Antiohiei au fost gazduiti de multe ori la curtea Sfantului domnitor Constantin Brancoveanu, iar acesta, pe langa alte ajutoare, le tiparea si carti bisericesti in limbile lor, intre care si prima carte din lume tiparita in limba araba (Liturghierul greco-arab, la Manastirea Snagov, in anul 1701). Aceasta grija a lui pentru Sfanta Biserica Ortodoxa l-a determinat sa devina un mare misionar, un domnitor crestin evlavios si darnic.

Sfantul voievod martir Constantin Brancoveanu a avut 11 copii (4 fii si 7 fiice) si a fost cunoscut ca un parinte harnic, intelept si generos care, impreuna cu sotia sa, Doamna Maria Brancoveanu, femeie curajoasa, evlavioasa si iubitoare de Biserica si Neam, reprezinta un model demn de urmat pentru familia crestina, pentru educatia crestina a copiilor, pentru multa statornicie in marturisirea dreptei credinte si promovarea valorilor culturii crestine.

Cinstirea memoriei Sfantului voievod martir Constantin Brancoveanu este o datorie de constiinta a intregului popor roman. In acest context, mai multe evenimente majore au marcat, anul acesta, caracterul liturgic-misionar al cinstirii memoriei Sfantului Constantin Brancoveanu: deshumarea moastelor Sfantului Constantin Brancoveanu, in ziua de 13 mai 2014, si cinstirea lor prin asezarea intr-o racla de argint aurit; organizarea, in ziua de 21 mai 2014, a procesiunii-pelerinaj cu moastele Sfantului Constantin Brancoveanu, de la Catedrala Patriarhala la Biserica „Sfantul Gheorghe-Nou”; sfintirea noii picturi si binecuvantarea amplelor lucrari de la Biserica „Sfantul Gheorghe-Nou” din Bucuresti, ctitoria sa, precum si coliturghisirea ierarhilor Sfantului nostru Sinod si a reprezentantilor Bisericilor Ortodoxe surori prezenti la Bucuresti, in ziua de 16 august 2014,in insasi ziua pomenirii Sfintilor Martiri Brancoveni; organizarea unor procesiuni-pelerinaj cu moastele Sfantului Constantin Brancoveanu la cele mai importante biserici ctitorite de el in Tara Romaneasca si in Transilvania: la biserica din Mogosoaia, jud. Ilfov, la biserica din Potlogi, jud. Dambovita, la biserica din Fagaras si la Manastirea Sambata de Sus, jud. Brasov, la Manastirea Hurezi, jud. Valcea. Pentru sporirea bucuriei duhovnicesti a zecilor de mii de credinciosi inchinatori la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, moastele Sfantului voievod martir Constantin Brancoveanu au poposit si in capitala Moldovei, in zilele de 12-16 octombrie 2014.

Sfantul Constantin Brancoveanu a fost un statornic marturisitor al credintei crestine ortodoxe, pana la jertfa sa martirica, si un sustinator al culturii si al artei romanesti. Profunzimea sintezei brancovenesti dintre credinta si cultura, dintre valorile artistice din Rasarit si cele din Apus, s-a dezvoltat creativ intr-un stil artistic distinct in istoria civilizatiei romanesti si europene, cunoscut sub numele de stilul brancovenesc.

Intreaga lucrare pamanteasca a voievodului Constantin Brancoveanu a fost incununata de moartea sa martirica, iar exemplul vietii lui inchinata lui Hristos Domnul pana la moarte martirica si rugaciunile inaltate inaintea Tronului Preasfintei Treimi, de catre Sfintii Martiri Brancoveni, constituie un izvor permanent de lumina si innoire pentru viata crestina de astazi.

Dreptmaritori crestini,
Spre sfarsitul unui an de cinstire liturgica si comemorare deosebita a Sfintilor Martiri Brancoveni, ne rugam Preasfintei Treimi sa ne daruiasca tuturor credinta puternica, dragoste fata de Biserica si popor, dar mai ales sa invatam, din pilda Sfintilor Martiri Brancoveni, sa iubim pe Hristos si sa fim ctitori de locasuri sfinte si de cultura crestina, sa cultivam intrajutorarea frateasca fata de crestinii ortodocsi si sa fim milostivi, sa aparam credinta crestina, avand in suflet iubire jertfelnica pentru Hristos si pentru Biserica Sa.

In zilele noastre, jertfa pe care noi suntem chemati sa o aducem nu este o jertfa sangeroasa, precum cea a voievodului martir Constantin Brancoveanu, ci o daruire sau o jertfa spirituala din timpul si confortul propriu, pentru a ne ruga mai mult si pentru a savarsi mai multe fapte ale iubirii milostive si darnice, spre a marturisi mai puternic iubirea lui Hristos Cel rastignit si inviat si a ajuta Biserica in lucrarea ei pastorala si misionara in societatea de azi.

Sfatuim parintii sa acorde mai mult timp copiilor si tinerilor, invatandu-i sa cunoasca tainele dreptei-credinte, sa cultive speranta si dragostea, libertatea de a face binele si nu raul, spre a aduce bucurie celor din jurul lor, si sa cinsteasca sfintii, eroii si inteleptii neamului, dascali ai eroismului crestin, ai ajutorarii semenilor si ai apararii Bisericii lui Hristos.

Ii indemnam pe toti credinciosii, dar mai ales pe cei tineri, sa descopere lumina Sfintei Spovedanii, ca izvor de libertate si pace a sufletului, sa-si marturiseasca la duhovnic toate pacatele si sa ierte tuturor celor ce le-au gresit, asa cum si Hristos-Domnul a iertat zicand pe Cruce: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34). Numai in acest fel, crestinii dobandesc curajul si puterea de-a lupta impotriva pacatelor si relelor de tot felul, si de a birui ispitele si incercarile timpurilor noastre.

Indrumam pe fiii si fiicele noastre duhovnicesti sa se spovedeasca mai des ca sa se poata impartasi mai des din „izvorul cel fara de moarte” al Sfintei Euharistii, aceasta fiind izvor de pace si bucurie.

Cand Sfanta Euharistie este primita cu pregatire, mai precis cu pocainta, post si rugaciune, ea devine izvor de lumina si credinta, ajutandu-ne sa aratam iubire curata si sfintenie in familie si in societate, sa avem curaj si speranta, pentru a lupta impotriva nedreptatilor si sa fim milostivi cu cei aflati in suferinta si in durere.

Ne aflam la inceputul Postului Nasterii Domnului, numit si Postul Craciunului. Fiecare perioada de post este o perioada de pocainta si de pregatire, dar Postul acesta al Craciunului este mai ales o scoala a milosteniei in care invatam sa raspundem cu darnicie milostivirii si bunatatii nesfarsite a lui Dumnezeu pentru noi, aratata prin intruparea Fiului Sau, „pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire”, dupa cum marturisim in Crezul Ortodox.

Pentru a pastra vie evlavia noastra, in aceasta perioada a Postului Nasterii Domnului, toate invataturile morale, precum si virtutile practice si duhovnicesti dobandite pe durata acestui An omagial Euharistic si An comemorativ al Sfintilor Martiri Brancoveni, avem indatorirea crestineasca de a intampina si a face simtita bucuria Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos si a prezentei Sale iubitoare in inima crestinilor printr-o fapta de milostenie, printr-un cuvant bun sau un gest de incurajare care alina suferinta sau singuratatea orfanilor, bolnavilor, saracilor, batranilor, vaduvelor, marginalizatilor, a tuturor acelora pe care societatea nu-i ajuta, dar pe care Dumnezeu Cel milostiv ii iubeste si ne cere noua, crestinilor, sa-i ajutam spiritual si material.

De aceea, si in anul acesta, va indemnam parinteste sa organizati in parohii si manastiri, la protopopiate si la centrele eparhiale, colecte de alimente, haine, medicamente si bani, pentru a fi distribuite tuturor celor aflati in suferinta sau in dificultate, fiecare contribuind cu darul sau, dupa cum il indeamna inima sa, bine stiind ca: „Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna” (2 Corinteni 9, 7).

Ne rugam Preamilostivului Dumnezeu, Parintele luminilor, de la Care vine „toata darea cea buna si tot darul desavarsit” (Iacob 1, 17), sa va rasplateasca darnicia aratata prin colecta din toamna anului trecut si sa va binecuvinteze pe toti cu iubirea, mila si bunatatea Sa dumnezeiasca, spre a arata si de aceasta data, in vremea Postului Craciunului, multa rugaciune si grija pentru cei bolnavi, precum si milostenie fata de toti cei neajutorati, avand incredintarea, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel, ca: „slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu” (2 Corinteni 9, 12).

Va imbratisam cu parinteasca dragoste si ne rugam ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi, cu toti!” (2 Corinteni 13, 13). Amin!

† D A N I E L Arhiepiscopul Bucurestilor,
Mitropolitul Munteniei si Dobrogei,
Loctiitor al tronului Cezareei Capadociei,
Loctiitor de Arhiepiscop al Timisoarei si de Mitropolit al Banatului si
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

†Teofan, Arhiepiscopul Iasilor, locțiitor de Arhiepiscop al Romanului si Bacaului
si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
†Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului
†Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Salajului
†Irineu, Arhiepiscopul Craiovei si Mitropolitul Olteniei
†Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei
si Exarh al Plaiurilor
†Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Mitropolitul Ortodox Roman al Europei Occidentale si Meridionale
†Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Roman al Germaniei, Austriei
si Luxemburgului si Mitropolitul Ortodox Roman al Germaniei, Europei Centrale si de Nord
†Nifon, Mitropolit onorific, Arhiepiscopul Targovistei si Exarh Patriarhal
†Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
†Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor
†Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei
†Varsanufie, Arhiepiscopul Ramnicului
†Ciprian, Arhiepiscopul Buzaului si Vrancei
†Calinic, Arhiepiscopul Argesului si Muscelului
†Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos
†Timotei, Arhiepiscopul Aradului
†Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Roman al celor doua Americi
†Justinian, Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Roman al Maramuresului si Satmarului
†Ioan, Arhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei si Harghitei
†Corneliu, Episcopul Husilor
†Lucian, Episcopul Caransebesului
†Sofronie, Episcopul Ortodox Roman al Oradiei
†Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei
†Vincentiu, Episcopul Sloboziei si Calarasilor
†Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului
†Ambrozie, Episcopul Giurgiului
†Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor
†Visarion, Episcopul Tulcii
†Petroniu, Episcopul Salajului
†Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei
†Daniil, Episcop-loctiitor (administrator) al Episcopiei Daciei Felix
†Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Ungariei
†Siluan, Episcopul Ortodox Roman al Italiei
†Timotei, Episcopul Ortodox Roman al Spaniei si Portugaliei
†Macarie, Episcopul Ortodox Roman al Europei de Nord
†Mihail, Episcopul Ortodox Roman al Australiei si Noii Zeelande
†Varlaam Ploiesteanul, Episcop-vicar patriarhal
†Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal
†Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor
†Calinic Botosaneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor
†Andrei Fagaraseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului
†Vasile Someseanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului
†Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei
†Antonie de Orhei, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chisinaului
†Marc Nemteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale
†Sofian Brasoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Germaniei, Austriei si Luxemburgului
†Emilian Lovisteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului
†Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
†Ioan Casian de Vicina, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a celor doua Americi
†Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului
†Ignatie Mureseanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Spaniei si Portugaliei

*Se va citi in prima duminica din Postul Nasterii Domnului (16 noiembrie 2014).
[1] Sf. Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cartea a IV-a, trad. pr. prof. Teodor Bodogae, EIBMO, Bucuresti, 2014, p. 129.
[2] Sf. Ioan Gura de Aur, Sa nu dam in vileag pacatele fratilor nostri si sa nu-i blestemam pe dusmani, 12, in vol. Despre desfatarea celor viitoare, trad. pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMO, Bucuresti, 2008, p. 44.
[3] Didahia (Invatatura a celor doisprezece apostoli), in vol. Scrierile Parintilor Apostolici, trad. Pr. D. Fecioru, col. PSB, vol. I, EIBMBOR, Bucuresti, 1979, pp. 27, 30, 31.
[4] Rugaciunea a douasprezecea, a Sfantului Ioan Gura de Aur, din Randuiala Sfintei Impartasiri, in Liturghier, EIBMO, Bucuresti, 2012, p. 365.
[5] Cantarile Sfintei Liturghii, colinde si alte cantari bisericesti, EIBMO, Bucuresti, 2013, p. 68.
[6] Pr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. III, Bucuresti, EIBMO, Bucuresti, 2010, p. 97.
[7] Sf. Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cartea a IV-a, p. 145.
[8] Sf. Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cartea a IV-a, p. 124.
[9] Sf. Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos, cartea a IV-a, p. 129.

.

17 Noiembrie 2014

Vizualizari: 314

Voteaza:

Pastorala Sfantului Sinod la prima duminica din Postul Nasterii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE