Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a oficiat astazi, 16 martie 2014, in Duminica a doua din Postul Mare, inconjurat de un sobor de preoti si diaconi, Sfanta Liturghie la Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

In cuvantul de invatatura rostit dupa citirea Pericopei Evanghelice, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a evidentiat invataturile duhovnicesti ce se desprind din Evanghelia de astazi care ne arata, in mod deosebit, harul sau puterea vindecatoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos: „In primul rand, omul trebuie sa caute mai intai vindecarea sufletului de pacate si apoi vindecarea trupului de boli trupesti.

In al doilea rand vedem ca Hristos Domnul, deodata cu iertarea pacatelor pe care o daruieste omului bolnav care vine la El adus de altii, ii daruieste si harul infierii zicandu-i Fiule, iertate sunt pacatele tale. In al treilea rand vedem ca Hristos Domnul cand vindeca pe acest om suferind de multa vreme tine seama si de credinta celor din jurul sau, mai ales de credinta celor care l-au adus la El. Ne spune Evanghelia despre el zicand: si vazand credinta lor i-a zis slabanogului: Fiule, iertate sunt pacatele tale. Deci, aceste trei mari invataturi ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos sunt o calauza pentru intelegerea Evangheliei de astazi si pentru viata noastra crestina”.

In continuare Preafericirea Sa a aratat ca puterea de a ierta pacatele este si o putere de vindecare a sufletului si a trupului: „Inainte de a-l vindeca pe acesta, Hristos Domnul ii spune:Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!, iar cei care au auzit aceste cuvinte au zis: Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, decat numai Unul, Dumnezeu?. Insa Mantuitorul Iisus Hristos in mod voit a zis mai intai: Iertate sunt pacatele tale, pentru a arata ca El este nu numai om, ci El este Dumnezeu-Omul si, deci, are aceasta putere de a ierta pacatele. Iar dupa Invierea Sa din morti, Hristos Domnul daruieste si ucenicilor Sai aceasta putere de a ierta pacatele, zicand: Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate; si carora le veti tine, vor fi tinute (Ioan 20, 22-23). Puterea de a ierta pacatele este si o putere de vindecare. In cazul omului paralizat din Evanghelie, Mantuitorul Iisus Hristos vindeca mai intai sufletul acestuia, intrucat era bolnav din cauza pacatelor sale, iar dupa aceea, Hristos Domnul vindeca si trupul cand ii spune bolnavului iertat: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta!”.

Evanghelia ne mai arata si legatura dintre pacat si boala: „Nu toate bolile sunt urmari ale pacatelor. Unele dintre boli sunt ingaduite de Dumnezeu tocmai pentru a ne feri de pacate sau pentru a nu ne bizui numai pe sanatatea noastra trupeasca, pe fortele proprii, ci, mai intai, pe ajutorul Lui, intelegand, astfel, mai bine ca sanatatea este dar al lui Dumnezeu pentru om. Daca oamenii nu s-ar mai imbolnavi deloc, nu s-ar mai smeri, ori s-ar crede nemuritori, sau, mai grav, ar uita ca sanatatea este un dar de la Dumnezeu, pe care l-au primit, pe care trebuie sa-l cultive si pentru care trebuie sa multumeasca lui Dumnezeu - Daruitorul vietii si al sanatatii, „Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre”, cum se spune in slujbele Bisericii Ortodoxe. Sanatatea nu este ceva care ni se cuvine in mod obligatoriu si nici nu dispunem de ea intru totul, dupa propria noastra vointa, ci, in primul rand, sanatatea este, ca si mantuirea, dar de la Dumnezeu.

Sfantul Apostol Pavel patimea de o boala grea si s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu sa-l vindece. Raspunsul de la Dumnezeu a fost: „Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune” (II Corinteni 12, 9). Boala Sfantului Apostol Pavel era o pedagogie divina ca el sa nu se mandreasca pentru multele daruri duhovnicesti pe care le-a primit de la Dumnezeu. In Evanghelia dupa Ioan, Hristos Domnul ne arata ca un om orb din nastere s-a nascut asa nu pentru ca au pacatuit parintii lui, nici pentru ca el insusi ar fi pacatuit, fiindca nu putea sa pacatuiasca inainte de a se naste, ci s-a nascut orb printr-o tainica lucrare a lui Dumnezeu: Nici el n-a pacatuit, nici parintii lui nu au pacatuit, spune Mantuitorul, ci s-a nascut orb ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu (Ioan 9, 3). Prin urmare, nu trebuie sa judecam prea repede pe altii, considerand ca orice boala este urmarea pacatului sau pedeapsa pentru pacate. Adesea, boala poate fi o tainica pedagogie divina, o chemare tacuta, dar presanta, la induhovnicire, la smerenie, la intelepciune, la ferirea omului de primejdii si mai mari, mai precis, o chemare la cautarea mantuirii sufletului, dimpreuna cu dorinta de vindecare a trupului. Totusi, exista si cazuri in care boala este in mod direct urmarea pacatului, cum este cazul slabanogului din Evanghelia de azi”, a spus Preafericitul Parinte Daniel.

Patriarhul Romaniei a mai aratat ca nu stim ce pacate a savarsit omul paralizat, dar vedem caHristos Domnul, Duhovnicul si Pastorul de suflete, pastrand taina vietii ascunse a persoanei umane aflate in suferinta, nu judeca pe omul pacatos inainte de a-l ajuta daca acesta cauta vindecarea sau mantuirea: „El spune celui bolnav doar atat: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale, nu spune care pacate, cand, unde si de ce au fost savarsite. Aflam doar ca Mantuitorul - Duhovnic, vindecatorul de suflete, elibereaza pe omul bolnav de un trecut intunecat si apasator, pentru a-i oferi un prezent nou, un nou inceput in viata sa. Iar cand ridica pe cineva din pacat si boala, Hristos - Duhovnicul nu-l umileste prin reprosuri, ci El vindeca direct si discret pe cel bolnav fara sa-l judece si fara sa divulge pacatele acestuia, pentru a nu-i diminua demnitatea umana in fata comunitatii din care face parte. Relatia de parinte duhovnicesc si fiu duhovnicesc, pe care o vedem in Evanghelia vindecarii slabanogului din Duminica a II-a din Postul Mare, ne indeamna la pocainta si ridicare din boala pacatului, la vindecarea sufletului nostru de paralizia sau slabanogirea lui, cauzata de pacatele pe care le-am facut, cunoscute sau necunoscute altora, dar stiute de noi insine si mai ales cunoscute de Dumnezeu Cel Sfant si Atotstiutor”.

Evanghelia ne mai arata ca rugaciunea pentru altii si ajutorarea lor exprima taina Bisericii-comuniune, a mai spus Preafericirea Sa, aratand in continuare ca: „Evanghelia Duminicii a doua din Postul Mare ne arata ca Hristos Domnul iarta pacatele si ii daruieste vindecare bolnavului tinand seama si de credinta celor care aduc la El pe omul pacatos si bolnav. In Evanghelie se spune: si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!. Din aceasta vedem cat de mare si de folositoare pentru noi este si credinta altora, nu numai credinta noastra personala. Cand credinta noastra a slabit, cand rugaciunea noastra s-a rarit, cand sufletul nostru este paralizat de pacat, de mare folos ne sunt noua rugaciunea si prezenta celor care ne iubesc si au credinta mai puternica decat noi, rugaciune mai fierbinte decat noi, ravna mai mare decat noi si sanatate a sufletului mai buna decat a noastra. Aici vedem taina Bisericii. Acesti patru oameni fara nume reprezinta Biserica slujitoare si milostiva, care se roaga nu numai pentru cei prezenti la rugaciunile ei, ci si pentru toti cei bolnavi, saraci, singuri, captivi sau detinuti, calatori, pentru sanatatea si mantuirea oamenilor si pentru pacea a toata lumea. Biserica se roaga pentru toti cei care au nevoie de ajutorul si mila lui Dumnezeu. Asadar, fiecare dintre noi trebuie sa se roage nu numai pentru sanatatea sa, ci si pentru sanatatea altora, mai ales pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei insisi. Vedem cat de folositor este sa aducem la casa in care Se afla Hristos, adica la Biserica Sa, pe cei pacatosi si bolnavi, pe toti cei ce au nevoie de iertarea pacatelor si de vindecarea de boli!”.

Preafericitul Parinte Daniel a aratat indemnul Pericopei Evanghelice la fapte de milostenie: „Evanghelia iubirii milostive a Mantuitorului Iisus Hristos ne indeamna ca, pe langa rugaciune, post, pocainta si spovedanie, sa savarsim si fapte bune, sa ajutam pe cei bolnavi si pe toti care au nevoie de ajutorul nostru. De fapt, cei patru oameni care il ajuta pe slabanogul din Evanghelia Duminicii a doua din Postul Mare simbolizeaza acum si pe toti medicii, asistentii medicali, preotii de caritate, parintii, fratii, prietenii, vecinii sau colegii care ajuta pe cei bolnavi”.

Duminica a II-a din Sfantul si Marele Post al Sfintelor Pasti se numeste si Duminica Sfantului Grigorie Palama. In continuare, Patriarhul Romaniei a vorbit despre personalitatea Sfantului Grigorie Palama, numindu-l teologul luminii necreate si neapuse din Imparatia lui Dumnezeu: „Sfantul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii Ortodoxe. El a trait la sfarsitul secolului al XIII-lea si in prima parte a secolului al XIV-lea (1296-1359). El a trecut la Domnul in anul 1359, anul in care s-a intemeiat Mitropolia tarii Romanesti. Sfantul Grigorie Palama s-a nevoit ca monah la Muntele Athos, in partile unde se afla astazi Schitul romanesc Prodromu, iar mai tarziu, in anul 1347, a devenit arhiepiscop al Tesalonicului. El este teologul luminii necreate si neapuse din Imparatia lui Dumnezeu, invatand ca, daca Dumnezeu voieste, sfintii pot pregusta si vedea duhovniceste aceasta lumina sau slava inca din viata pamanteasca.

Lumina aceasta s-a aratat si Sfintilor Apostoli Petru, Iacob si Ioan la Schimbarea la fata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Biserica a randuit ca in aceasta a doua duminica din Postul Sfintelor Pasti sa fie pomenit Sfantul Grigorie Palama, pentru a ne arata ca dreapta credinta, praznuita cu solemnitate in Duminica Ortodoxiei, este credinta prin care dobandim lumina neapusa si viata vesnica din Imparatia lui Dumnezeu. Numai daca avem dreapta credinta si dreapta vietuire, ne luminam sufletul si trupul, impartasindu-ne de harul dumnezeiesc sfintitor si mantuitor, pentru a dobandi slava cereasca a Imparatiei Preasfintei Treimi. Deci, Duminica a doua din Postul Mare este si duminica luminii duhovnicesti necreate si vesnice din Imparatia lui Dumnezeu. Lumina aceasta nevazuta cu ochii trupesti este simbolizata in icoanele ortodoxe prin lumina din jurul capului sfintilor, numita aureola sau nimb. Sfantul Grigorie Palama arata in scrierile sale ca aceasta lumina nu vine de la soare, ci este lumina sau slava Preasfintei Treimi care lumineaza sufletul si trupul omului unit cu Dumnezeu prin rugaciune. Aceasta lumina necreata si vesnica este harul Domnului nostru Iisus Hristos prin care se arata dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh, ea este insasi prezenta lui Dumnezeu in oamenii sfinti sau drept-credinciosi, smeriti si mult rugatori”.

In incheierea cuvantului sau, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a mai aratat ca rugaciunea si pocainta innoiesc haina de har a sufletului primita prin Botezul crestin: „Prin rugaciune, post si pocainta, spovedanie si iertarea pacatelor, oamenii se pot apropia de Dumnezeu, se impartasesc cu Sfintele Taine si simt duhovniceste cum se lumineaza sufletul si viata lor. Omul care se roaga mult si cu smerenie dobandeste prin harul Sfantului Duh fata luminoasa si inima curata, reinnoindu-si astfel haina de lumina primita de la Botez. De aceea, timpul Sfantului si Marelui Post nu este o perioada de auto-infometare sau de crispare voluntarista, ci timp de curatire de pacate si patimi, de luminare, de crestere si de imbogatire duhovniceasca. In aceasta perioada de timp adunam mai multa lumina in suflet, lumina din rugaciune, pocainta si post, lumina din cuvintele Sfintelor Scripturi, lumina din harul Sfintelor Taine, lumina din citirea Vietilor Sfintilor pe care noi le citim cu bucurie si lumina din faptele bune pe care le savarsim. Astfel, hranim sufletul nostru cu lumina cea netrecatoare din Imparatia lui Dumnezeu, care este prezenta harului Preasfintei Treimi in viata noastra”.

Duminica viitoare Biserica Ortodoxa se va afla in Duminica a III-a din Postul Mare.

Sursa: basilica.ro

.

• Catedrala Patriarhala din Bucuresti
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Catedrala Patriarhala
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Lemnul Sfintei Cruci, la Catedrala Patriarhala
  Publicat in : Religie