Pelerinaj si turism religios

Pelerinaj si turism religios Mareste imaginea.

Vara este pentru multi perioada vacantelor, concediilor, calatoriilor si pelerinajelor. Acestea din urma isi pierd, insa, autenticitatea treptat, amestecandu-se cu elemente de turism clasic. Asa se naste o bizarerie a lumii moderne: turismul religios. In forma sa autentica, pelerinajul era o calatorie de tip initiatic sau revelator. Deplasarea fizica era expresia unei miscari sufletesti. Nevoia de lumina interioara motiva miscarile exterioare ale trupului, astfel ca pelerinajul devenea un eveniment fiintial complet, o experienta profunda din care omul se intorcea transfigurat.

Astazi, pelerinajul tinde sa dispara, fiind inlocuit cu turismul religios. Omul contemporan nu mai descopera, ci viziteaza, nu cauta un parcurs interior, ci vrea sa admire o frumusete exterioara, nu primeste un raspuns revelator pentru ca nu mai are o intrebare. Turistul religios e mai dispus sa-si faca un selfie cu divinitatea decat sa fie in comuniune cu ea. Situatia devine si mai tulbure atunci cand `pelerinul” habar n-are ce viziteaza, ignoranta blocand posibilitatea folosului sufletesc. In plus, pe masura ce obiectivele de pelerinaj se inmultesc, turismul religios tinde sa le secularizeze.

Unii monahi se plang de faptul ca valurile de turisti altereaza linistea monastica, in vreme ce altii se straduiesc sa faca locul cat mai atractiv, kistch-ul religios amestecandu-se periculos de dizgratios cu spiritualitatea autentica. Dar asta se intampla doar pentru ca cea din urma se imputineaza. Doar un exemplu: bulversarea si haosul interior sporesc atunci cand pelerinul-turist gaseste la magazinele de profil literatura religioasa de tip panicard, conspirationist sau legionar, alaturi de capodopere teologice gen Filocalia sau opere ale Sfintilor Parinti.

Ca atare, sunt destui cei care confunda pe Sfintii Parinti ai Bisericii (normativi in teologie) cu maruntii scriitori de literatura religioasa, care pun pe jar constiinte prin teme alarmiste gen erezia ecumenismului, apocalipsa tehnologica sau oculta mondiala. Similar se intampla si in cazul lipsei de discernere a nuantelor dintre Sfanta Traditie (tezaur de credinta al Bisericii) si traditiile religioase populare (numite si obiceiuri ale locului). Din fericire, indreptare exista. Intotdeauna. Hristos spune ca daca secularizarea va bloca manifestarea spiritului uman, prin tacere, atunci pietrele care vor striga. Multi cred ca e vorba despre un act supranatural. In realitate, este vorba despre faptele virtuoase ale inaintasilor, care ne vorbesc prin elementele de patrimoniu.

De aceea, distrugerea sau lasarea in paragina a acestor pietre este semnul pietrificarii sufletesti. La fel de grava este si inmultirea pietrelor care tac. Adica a zidurilor goale, care nu spun nimic sufletului, pentru ca nu mai sunt expresia dragostei de divinitate ci a interesului de moment. Revenind la pietrele strigatoare, trebuie sa avem rabdarea, priceperea si vointa pentru a asculta ceea ce ne vorbesc. Doar asa turismul religios va redeveni pelerinaj.

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)

 

Despre autor

Eugen Tanasescu Parintele Eugen Tanasescu

Senior editor
184 articole postate
Publica din 09 Decembrie 2016

18 Iulie 2014

Vizualizari: 917

Voteaza:

Pelerinaj si turism religios 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE