Centrul pentru Dialog și Cercetare în Teologie, Filosofie și Știință al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București a organizat miercuri seara, 25 mai, o nouă întâlnire la care au susținut prelegeri părintele prof. dr. Ștefan Buchiu, decanul Facultății de Teologie, și lect. dr. Marin Bălan de la Facultatea de Filosofie din București.

Părintele decan Ștefan Buchiu a susținut prelegerea „Argumentația logică a dogmei hristologice în Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin”, în care a urmărit cum s-a exprimat teologic unirea firii umane și a firii dumnezeiești într-o singură persoană, Fiul lui Dumnezeu întrupat. „Ceea ce a urmărit Sfântul Ioan Damaschin este apărarea integralității firii umane în Mântuitorul Iisus Hristos din considerente soteriologice, așa cum făcuse și Sfântul Maxim Mărturisitorul, deoarece ceea ce nu a fost asumat nu a fost mântuit, iar dacă a rămas ceva în afară din firea omenească asumată de Hristos nu suntem siguri de mântuirea noastră. Modalitatea argumentării este caracterizată de o logică foarte clară și pertinentă. Așadar, este necesar să spunem că Hristos a avut două activități sau lucrări și două voințe, din cauză că a avut două firi”, a spus părintele Ștefan Buchiu. Părintele profesor propune o viziune personalistă asupra dogmei hristologice, spunând că cheia de înțelegere este persoana divino-umană a lui Iisus Hristos. „Persoana este cea care subiectivează firea, ca de altfel și voința și lucrarea, iar în Hristos vedem că persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat are capabilitatea de a sălășlui în sine două firi, dumnezeiască și omenească, care pot comunica între ele, se unesc între ele fără confuzie sau amestecare. Taina unirii ipostatice a firilor nu poate fi pătrunsă cu mintea decât dacă se adâncește mai întâi taina persoanei”, a explicat părintele Ștefan Buchiu.

În continuare, lect. dr. Marin Bălan a susținut prelegerea „Locul și rolul teologiei naturale în discuțiile privind relația dintre știință și religie”. Profesorul de filosofie a arătat că teologia naturală care derivă numai din revelația naturală, adică descoperirea lui Dumnezeu pe care omul o face din contemplarea, analizarea și descoperirea naturii și a creației îi poate oferi o viziune coerentă și integrală despre om, dar ea nu conduce în mod necesar la credință, dacă este exclusivistă. „Teologia naturală încearcă să lege teologia, știința, istoria, morala și arta într-o viziune integratoare despre rolul umanității în univers. Această viziune este religioasă în măsura în care se referă la o realitate cuprinzătoare care este transcendentă. Teologia naturală nu este din această perspectivă un preludiu la credință, ci o viziune generală asupra lumii în care credința poate avea un loc inteligibil”, a spus lect. dr. Marin Bălan. Față de acest raționalism extrem, teologia răsăriteană consideră revelația naturală și supranaturală împreună, ca un tot unitar, în sensul că descoperirea lui Dumnezeu din creație se face prin luminarea sau inspirația harului, care este aspectul nevăzut al revelației supranaturale. „Nu există nici o prăpastie supremă între omenire și Dumnezeu. În înțelegerea părintelui Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este prezent în mod constant printre noi. Este vina inimilor noastre întunecate și a voinței noastre slăbite că nu putem comunica cu El personal. Noi știm de acest lucru, pentru că simțim chinurile regretului în conștiința noastră. Noi învățăm multe lucruri despre Dumnezeu prin revelația supranaturală, și adevărul lui Dumnezeu devine mai clar”, a spus profesorul de filosofie.

Marius Nedelcu
Sursa:ziarullumina.ro
 

.