Cursa prezidentiala de anul acesta include un nou ingredient electoral: relatia Stat-culte religioase. Startul a fost dat de premierul Victor Ponta, care a dedicat religiei o parte semnificativa din discursul de lansare. In acest fel, politicul se joaca periculos cu religia, de la dialog firesc spre marketing politic. Pentru inceput, sa reluam cuvintele premierului: “Vreau sa spun un lucru care poate fi controversat, dar cred ca un candidat la functia de presedinte trebuie sa spuna foarte clar ce vrea sa faca: cred ca am facut foarte bine si in continuare trebuie sa sprijinim biserica si cultele religioase. Biserica si armata sunt institutii fundamentale care au ajutat la fondarea si salvgardarea natiunii romane.  Cred ca merita respectate, merita sprijinite si vreau sa va asigur pe dumneavoastra si pe cei care se uita la mine in acest moment, ca prim-ministru am aratat tot respectul si tot sprijinul nu doar pentru Biserica Ortodoxa Romana, bineinteles, sunt ortodox, majoritatea romaneasca este ortodoxa, ci pentru toate celelalte culte, pentru romano-catolici si greco-catolici, pentru protestanti si pentru neoprotestanti, pentru musulmani, pe care i-am felicitat zilele trecute pentru sfarsitul Ramadanului, pentru evrei, pentru oricine. Romania este tara tuturor, indiferent de etnie, de religie, dar este o tara in care credinta noastra este esentiala pentru fiinta neamului romanesc si, din acest punct de vedere, vreau sa spun in continuare ca trebuie sa sprijinim toate cultele religioase. Şi mai e un lucru: nu cred ca un candidat la functia de presedinte al Romaniei are vreo problema daca nu este ortodox sau daca nu este de etnie romana. Cred ca are exact aceleasi drepturi cu mine, cu dumneavoastra, cu toata lumea, dar vreau un lucru si il spun de fiecare data, nu vreau sa ma acuze nimeni sau sa imi spuna de un defect, faptul ca sunt roman sau ortodox in tara mea! Asa m-am nascut, asa o sa mor, sunt mandru de asta si cred ca trebuie sa fiu respectat pentru acest lucru.”

Acesta a fost pasajul cel mai consistent, in rest prin discurs aparand din cand in cand referiri la Dumnezeu, credinta si locuri importante de pelerinaj (Pestera Sf. Andrei si Putna). Constructia discursului arata cel putin doua directii de discutie:

1. Premierul a incercat sa-si construiasca un profil de prezidentiabil cat mai apropiat de profilul dat de sondajul INSCOP-Adevarul, aparut in luna iulie. Conform datelor, 43,7% din romani considera ca presedintele ar trebui sa fie ortodox. Sau o fi contat sondajul Focus Avangarde, care sustinea ca viitorul presedinte al Romaniei trebuie sa fie roman, patriot, ortodox, familist, european, sa nu fi avut probleme cu justitia si sa lupte impotriva coruptiei. Temele discursului par identice cu studiul Institutului Avangarde. Un alt sondaj INSCOP arata ca increderea romanilor in Biserica este pe la 62% iar alte sondaje IRES arata ca peste jumatate din romani nu doresc un politician ateu. Nu sunt cifre de neluat in seama. Concluzia este clara: religia ocupa un loc important in optiunile de vot ale romanilor. Sa nu uitam ca presedintele Basescu anticipase si el posibile implicari electorale ale Bisericii. Pana la urma si America, o tara diversificata religios si laicizata administrativ, a scris pe bancnote “In God we trust” si a ridicat la nivel de discurs politic sintagma “God bless America”. Nu m-ar mira ca americanii sa fi sugerat PSD abordarea religiei.

2. Importanta religiei pentru romani are ca si consecinta fireasca un dialog necesar intre culte si Stat. Exista insa si un pericol: de la dialogul firesc sa se ajunga la capitalizarea electorala a religiei, ea devenind un element de marketing politic.

Cum lumea politica romaneasca prefera, in campaniile electorale, atacul la persoana in locul dezbaterii de proiecte, este evident ca religia ar deveni un teren de lupta intre candidati, un prilej de dezbinare, ceea ce ar fi nefiresc (cum remarca si Patriarhia Romana). Astfel, idealul sfinteniei, ultimul bastion al demnitatii umane, ar ajunge subiect de can-can politic, dupa care n-ar mai urma decat haosul total si generalizat al intregii societatii. Tot aici se ajunge si cand se ignora total valorile spirituale, secularizarea transformand omenirea intr-o turma de animale bipede. Pe aceasta deja o traim si cred ca deja e prea mult. Marketizarea politica a religiei are si un efect de bumerang asupra celui ce o practica. Religia este zona unde faptele cantaresc mult mai mult decat vorbele. A declara ca esti mandru ca apartii unui cult este similar cu a construi niste asteptari ale electoratului, a promite niste fapte ale credintei. Adica promisiuni electorale cu tema religioasa. Daca insa, dupa obtinerea voturilor, promisiunile sunt neindeplinite, nu inseamna asta sacrilegiu? Ca sa nu mai spun ca mi-ar place sa-i aud pe politicieni declarand aceeasi mandrie de a fi ortodox si in fata unei Europe ce se departeaza de crestinism. Marketizarea politica a religiei mai are o ispita: deformarea relatiei Stat-culte. Politicienii pot avea iluzia ca acestea (cultele) depind de bunavointa lor, ca atare pot crede ca le au cumva in subordine.

Asta i-ar putea determina sa aiba anumite pretentii fata de culte sau reprezentantii lor: fie sa ceara sprijin electoral, fie sa solicite clericilor sa treaca sub tacere sau sa intoarca privirea de la anumite actiuni politice imorale, etc. Mai mult, am vazut ca si reprezentanti ai societatii civile au acest sentiment, ca politicul a subordonat Biserica. In realitate, politicul are un nivel de incredere mult mai scazut decat cultele, motiv pentru care vocea Bisericii este mai puternica decat a politicienilor, avand capacitatea de a subordona politicul. Inchipuiti-va ce impact pot avea, de pilda, niste afirmatii politice ale Patriarhului despre presedinte, premier sau parlamentari. Din fericire, Sf Sinod a sustinut adeseori neimplicarea partizana a clericilor in jocul politic, tocmai pentru a nu afecta firescul dialogului cu Statul. Asta nu inseamna insa ca Biserica ar trebui sa fie total dezinteresata de deciziile politicului, intrucat acestea privesc si pe credinciosi. Iar cand politicul sprijina cultele, sprijina de fapt proiecte de utilitate publica a acestora, beneficiarul final fiind tot credinciosul. In fine, multi au crezut ca premierul a inclus religia in discursul electoral ca arma impotriva contracandidatului Klaus Iohannis, care nu este ortodox. Daca ar fi adevarat, ar fi o stangacie electorala.

Cum se explica faptul ca ortodocsii n-au avut o problema in a-l alege primar la Sibiu de patru ori la rand, cu o majoritate covarsitoare? Oare atat de mult sa se teama Ponta de Iohannis incat sa exploateze pana si aparente slabiciuni legate de confesiunea sa? O fi uitat ca Iohannis a fost sustinut de PSD la functia de premier in 2009? Nu cred ca apartenenta religioasa poate fi primul criteriu de vot al romanilor, desi este cert ca nu este nici ultimul, din moment ce Ponta mizeaza pe voturile ortodocsilor. Aici ramane de vazut daca in batalia la prezidentiale conteaza mai mult apartenenta confesionala a unui candidat sau intentiile sale fata de culte si societate, in general. Eu cred ca mai importante sunt intentiile. Ca fapt divers, cred ca prin includerea sprijinirii cultelor in discurs premierul Ponta incearca indreptarea propriei imagini fata de tinerea in brate, vreme indelungata, a parlamentarului secularist Remus Cernea.

Provocarile acestuia la adresa moralei crestine si a relatiei Stat-culte n-ar fi fost posibile fara aportul masiv al premierului, care l-a avut o vreme drept consilier personal, dupa care l-a sprijinit sa ajunga parlamentar. O fi memoria colectiva scurta, dar nici Remus Cernea nu i-a permis acesteia sa il uite cu usurinta. Dimpotriva. A facut orice ca sa fie in atentie, chiar si prin initiative stranii. Ori, in conditiile unei lupte politice care se anunta a fi furtunoasa (cel putin) si dura (o stim din anii anteriori) secularismul lui Remus Cernea poate fi o piatra de moara atarnata de gatul prezidentiabil, dar temator, al lui Victor Ponta. Ar fi trebuit sa ma bucur ca religia este importanta pentru un posibil viitor presedinte al Romaniei. Ma tem sa nu ajunga, insa, doar un prilej de a obtine voturi. Caci nu degeaba spune Hristos: "Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra in imparatia cerurilor, ci acela care face voia Tatalui Meu Celui din ceruri."

(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)