Biserica Ortodoxa Romana ii sarbatoreste la 26 aprilie, pe Sfintii Mucenici din Dobrogea Chiril, Chindeu si Tasie. Ei au suferit moarte martirica in vremea imparatului Diocletian, in cetatea Axiopolis de langa Cernavoda, respectiv Durostorum.

Din cei care au patimit aici, Chiril, Chindeu si Tasie, ale caror nume sunt pomenite intr-o inscriptie descoperita in anul 1947, sunt cei mai cunoscuti.

Sfantul Chiril era cinstit in Axiopolis, avand cinci zile de sarbatoare. Era fie un martir local, fie ca numai suferise aici pentru Hristos, probabil intr-o zi de 26 aprilie. Se crede ca pe mormantul lui s-ar fi ridicat o biserica, ale carei ruine se mai vad si azi. La fel stau lucrurile si in cazul lui Chindeu, un sfant local, probabil un daco-roman. Dupa cum aflam din volumul pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Sfinti Daco romani si Romani, in privinta lui Tasie, multi istorici socotesc ca este una si aceeasi persoana cu ostasul martir Dasius, despre care „actul sau martiric” arata ca ar fi patimit in cetatea Durostorum, in ziua de 20 noiembrie 304. Acesti istorici cred ca el ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai tarziu i-au fost asezate moastele, pentru o vreme, in Durostorum. Din actul sau martiric, aflam multe lucruri interesante in legatura cu patimirea sa. Era soldat in armata romana, tocmai in vremea persecutiilor lui Diocletian. Era pe atunci foarte raspandita sarbatoarea „saturnaliilor”, in cinstea zeului grec Cronos, numit de romani Saturn, zeul timpului.

Cu acest prilej, se obisnuia sa se aleaga un soldat, prin tragere la sorti, ca „rege al saturnaliilor”, care era imbracat „intr-o haina imparateasca, dupa asemanarea lui Cronos insusi”, avand dreptul ca, timp de 30 de zile, sa-si permita orice fapte „nelegiuite si rusinoase”, precum si felurite „placeri diavolesti”. Dupa incheierea acestor zile, in ziua propriu-zisa a sarbatorii, se sfarsea insa si viata lui, caci el urma sa fie adus jertfa lui Cronos si ucis cu sabiile. S-a intamplat ca sa fie ales, prin tragere la sorti, in vederea sarbatoririi lui Cronos, tocmai soldatul crestin Dasius. „Aprins de ravna sfanta”, dupa cum marturiseste actul sau martiric, si-a dat seama ca dupa acele zile de petreceri desarte si trecatoare, „va fi aruncat in focul cel vesnic”, incat Dasius si-a zis: „Este mai bine pentru mine sa sufar putinele chinuri si munci, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar dupa moarte sa mostenesc viata cea vesnica, impreuna cu toti sfintii”. Drept aceea, in ziua randuita pentru inceputul sarbatorii, Dasius le-a spus celorlalti soldati ca este crestin si ca prefera sa fie adus el insusi ca jertfa lui Hristos. Inchis de indata, a doua zi a fost adus in fata comandantului sau militar Bassus, spre a fi judecat.

Neinfricatul Dasius a respins cu tarie toate incercarile aceluia de a-l face sa cinsteasca chipurile imparatilor de atunci. El declara, intre altele: „Sunt crestin si nu slujesc imparatului pamantesc, ci imparatului celui ceresc si primesc darul Lui, traiesc din harul Lui si ma imbogatesc din negraita Lui iubire de oameni” sau: „Eu marturisesc ca sunt crestin si nu ma supun nimanui altuia decat unuia, curatului si vesnicului Dumnezeu, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, cel in trei nume si fete, dar de o singura fiinta”. Vazand ca toate incercarile de a-l abate de pe drumul sau raman zadarnice, legatul Bassus l-a supus la multe chinuri si, in cele din urma, a poruncit sa i se taie capul. Savarsirea lui din viata s-a petrecut in ziua de 20 noiembrie, anul 304. Moastele fericitului mucenic al lui Hristos au fost duse la Durostorum, iar in anul 579 la Ancona, in Italia, unde se pastreaza pana azi, in biserica Sfantul Cyriacus; pe sarcofagul sau se gaseste inscriptia greceasca: "Aici zace Sfantul martir Dasios, adus din Dorostol"(Durostorum).

Sursa: arhiram.ro

.

• Sfintii Chiril si Metodie si culturalizarea slavilor
  Publicat in : Religie
• Manastirea Sfintii Chiril si Metodie - Ujkowice
  Publicat in : Biserica in lume