Sfintii Petru si Pavel sunt sarbatoriti pe 29 iunie. Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost martirizati la Roma in timpul persecutiei imparatului Nero din anul 67. Pomenirea lor comuna are la baza mai multe evenimente: martiriul lor din aceeasi zi, care a determinat credinciosii sa instituie o sarbatoare in cinstea muceniciei lor inca din secolul al II-lea, si mutarea moastelor celor doi Apostoli, potrivit teologului Louis Duchesne (Les Origines du culte chrétien), in aceasta zi, in locul numit 'ad catacumbas', de pe Via Appia din Roma la 258. La Roma, acest eveniment a fost sarbatorit inca din vremea imparatului Constantin cel Mare. De aici a trecut si in Rasarit, unde a fost sarbatorita cu mai multa solemnitate, mai ales din secolul al VI-lea. Cinstirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este atestata in Constitutiile Apostolice (VIII, 33): 'Zilele Apostolilor, sa le serbeze, caci ei au fost invatatorii vostri in Hristos si v-au invrednicit de Duhul Sfant'.

Sfantul Apostol Petru, iudeu de neam, avea numele de Simon pe care Mantuitorul Iisus Hristos l-a fericit pentru marturisirea numelui Lui, cu numele simbolic de 'Chifa', care inseamna piatra si pe a carui marturisire adevarata a fost zidita Biserica lui Hristos. Dupa Pogorarea Duhului Sfant, Sfantul Petru a fost cel dintai care a vestit poporului evreu pe Iisus Hristos, Cel rastignit si inviat. Sfantul Petru a mai propovaduit Evanghelia lui Hristos in Antiohia, Pont, Bitinia, Galatia, Capadocia si la Roma. In anul 44, regele Irod Agripa, facand pe plac iudeilor, l-a ucis pe Apostolul Iacob si l-a inchis intr-o temnita bine pazita de Sfantul Petru, dorind sa-l omoare si pe el. Printr-o minune insa, un inger trimis de Dumnezeu l-a scos din temnita. Dupa eliberarea minunata, Sfantul Petru a plecat din Iudeea la Roma, unde a suferit moartea martirica. Sfantul Petru a cerut sa fie rastignit cu capul in jos pentru a arata deosebirea dintre chinurile sale si cele ale Mantuitorului Iisus Hristos. Pe locul unde a fost rastignit Sfantul Petru s-a ridicat Bazilica 'Sfantul Petru'.

Sfantul Pavel, 'fereastra prin care lumea pagana a vazut pe Hristos'

Pavel Apostolul se numea inainte Saul, fiind evreu din semintia lui Veniamin, zelos aparator al Legii Vechi si aprig prigonitor al Bisericii lui Hristos. Dupa convertirea de pe drumul Damascului, Sfantul Apostol Pavel, 'vasul ales' al Domnului, a propovaduit cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos in timpul celor trei calatorii misionare ale sale atat printre cei de un neam cu el, dar mai ales printre cei de alt neam: in Grecia, Atena, Corint, Asia, Macedonia pana la Roma. De aceea, Sfantul Pavel a fost numit 'Apostol al Neamurilor'. Sfantul Ioan Gura de Aur a spus despre el ca 'este fereastra prin care lumea pagana a vazut pe Hristos'. Lucrarea lui misionara a provocat ura fata de el din partea iudeilor, care in anul 58 l-au prins in Ierusalim si l-au intemnitat timp de doi ani in Cezareea Palestinei. Apoi a fost dus la Roma pentru a fi judecat de catre imparat deoarece era cetatean roman. Aici a stat alti doi ani, iar dupa judecarea lui in anul 63 a fost eliberat. Dupa aceasta captivitate, Sfantul Pavel isi continua apostolatul prin Spania, Italia, Efes, Macedonia, Corint, Creta si alte parti, ceea ce au determinat autoritatile romane sa-l prinda si sa-l duca din nou in inchisoare la Roma, de unde scrie testamentul sau spiritual, Epistola a doua catre Timotei, in anul 66, unde indeamna pe episcop sa aprinda si mai mult harul primit prin hirotonie de la el, sa ramana statornic in credinta si sa-si implineasca cu responsabilitate slujirea lui. La 29 iunie 67 a fost martirizat prin decapitare, deoarece a fost cetatean roman, pe colina Vaticanului, dimpreuna cu Apostolul Petru care fost rastignit. Potrivit traditiei, 'Apostolul Neamurilor' a fost martirizat pe Via Ostia, unde capul sau a sarit de trei ori pe pamant, la fiecare atingere rasarind cate un izvor, de aici si denumirea 'Tre Fontane'. Mai tarziu, s-a ridicat Biserica 'San Paolo fuori le Mura' (Sfantul Pavel din afara zidurilor).

Potrivit site-ului heritage-key.com, arheologii au descoperit fresce si alte dovezi prin care atesta traditia ca Sfantul Petru si Sfantul Pavel au fost inchisi intr-o temnita subterana de catre imparatul Nero, inainte de moartea martirica. Locul este inchisoarea Mamertine, un complex de incaperi suprapuse. Accesul in incaperea inferioara se facea printr-o gaura in podea pe unde se aruncau cei inchisi. Din motive de siguranta, aceasta gaura a fost acoperita cu un grilaj metalic, iar accesul se face pe niste trepte, realizate de curand. Deasupra inchisorii s-a ridicat Biserica baroca inchinata lui San Giuseppe dei Falegnami (al Dulgherilor). Inchisoarea Mamertine se afla la poalele Dealului Capitoliului din Roma.

Exemplu de iertare si incredere in bunatatea lui Dumnezeu

Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt considerati ocrotitori ai celor privati de libertate din Romania, deoarece in penitenciare ajung oameni care au gresit fata de Dumnezeu, precum acesti doi corifei ai Ortodoxiei. Sfantul Petru s-a lepadat de El, iar Sfantul Pavel i-a prigonit pe crestini, dar dupa cainta puternica au fost iertati, de aceea ei reprezinta un exemplu de iertare si incredere in bunatatea lui Dumnezeu pentru cei care gresesc. De asemenea, cei doi Sfinti Apostoli au fost inchisi, nu pentru ca au facut ceva rau, ci pentru vina ca L-au marturisit pe Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor al oamenilor.

In 1993 si 1997, intre Patriarhia Romana si Ministerul Justitiei s-au semnat niste protocoale privind desfasurarea asistentei religioase in sistemul penitenciar romanesc. Potrivit acestor protocoale, Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost considerati ocrotitori ai sistemului penitenciar din Romania, datorita vietii pe care au avut-o Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Totodata, prin Legea 293 din 28 iunie 2004, privind statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, se arata ca 'ziua de 29 iunie se proclama ca zi a personalului din sistemul administratiei penitenciare' (la articolul 77). In fiecare unitate penitenciara din tara noastra au fost infiintate biserici, capele si paraclise, unde exista cate un preot ortodox. Preotii din penitenciare se ocupa, pe langa slujirea liturgica, si de acordarea serviciilor de asistenta religioasa si consiliere spirituala a tuturor detinutilor care solicita acest lucru. Aceste servicii se realizeaza in colaborare cu Directia Reintegrare Sociala din fiecare unitate in sistem penitenciar din tara noastra.

Nu trebuie uitat ca acest cuvant, penitenciar, se refera la penitenta, la pocainta pentru faptele rele savarsite si astfel penitenciarul este inteles drept loc de salvare, de schimbare a modului de a gandi, a vietui si de a faptui, si nu se refera la pedeapsa in sine.(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 29 iunie 2011).

Sinaxar in aceasta luna, in ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfintilor Slavitilor si intru tot laudatilor si mai-marilor Apostoli Petru si Pavel:

”La acestia care alta pricina mai mare de lauda ar putea cineva sa gandeasca a afla, afara de marturisirea si chemarea Domnului. De vreme ce pe unul l-a fericit, si l-a numit piatra, asupra caruia zice ca a intarit Biserica (adica asupra marturisirii lui); iar pentru celalalt (adica pentru Pavel) a zis ca va sa fie vas alegerii, si-i va purta numele Lui inaintea tiranilor si a imparatilor. insa Sfantul Petru era frate lui Andrei cel intai-chemat, tragandu-se dintr-un oras mic si neinsemnat, adica din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Traind cu mare lipsa si saracie, isi tinea viata cu osteneala mainilor sale. Murind tatal sau Iona, atunci Simon casatorindu-se, si-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, si a nascut fii, iar Andrei a ramas intru curatie. Deci pe vremea in care era Ioan la paza in temnita, mergand Iisus la lacul Ghenizaretului, si afland pe Andrei si pe Petru unde-si intindeau navodul si mrejele, i-a chemat si indata au urmat dupa Dansul.

Iar dupa Patima, Moartea, invierea si inaltarea Domnului la cer, si dupa Pogorarea Duhului Sfant la Cincizecime, propovaduind Petru Evanghelia in Iudeea, Antiohia, Pont, Galatia, Capadocia, Asia si in Bitinia, s-a pogorat pana la Roma. Si pentru ca a biruit cu minunile pe Simon vrajitorul, imparatind acolo Nero, a fost rastignit cu capul in jos, precum el insusi a i cerut si si-a primit fericitul sfarsit.

El era la chipul fetei alb, putin cam galben, plesuv si des la parul ce-i ramasese, cam crunt la ochi si rosu, carunt la cap si la barba, cu nasul cam lungaret, cu sprancenele inalte, la varsta om de mijloc, drept la stat; se pornea indata impotriva nedreptatii, din ravna dumnezeiasca. Spre cei ce veneau la pocainta era iertator, si lesne a schimba si a muta hotararile si judecatile cele mai dinainte.

Iar Sfantul Pavel, si el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind invatat de Gamaliei, si instruit desavarsit in Legea lui Moise. Locuia in Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia si strica Biserica lui Hristos, si cu a lui voie si sfat a fost omorat intaiul mucenic j Stefan. Deci, cunoscandu-se de Dumnezeu in amiaza zilei, si orbindu-i-se vederea, i s-a trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis catre Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia in Damasc; si acela invatandu-l, l-a botezat. Si fiindca s-a facut vas alegerii, a purces, ca si cum ar fi zburat cu aripi, de a inconjurat si a cuprins toata lumea; si ajungand la Roma, si invatand pe multi, si-a savarsit viata j acolo, taindu-i-se capul din porunca imparatului Nero pentru marturisirea lui Hristos, in urma lui Petru. Si se spune ca din taierea aceea a curs sange si lapte. Si macar ca fericitul Pavel s-a savarsit mai pe urma lui Petru, moastele lor insa tot la un loc s-au pus.

Fericitul apostol Pavel era si el plesuv la cap, vesel la cautatura, cu sprancenele plecate in jos, alb la fata, barba ii era cam lunga cu cuviinta, cu nasul rotund si cuvios, la toata fata impodobit, cam carunt la cap si la barba, om sanatos cu virtutea, putin cam scurt la trup, intelept, plin de daruri, cu cuviinta obiceiurilor sale si cu taria cuvintelor sale, si cu dumnezeiasca putere tragea pe cei ce mergeau la dansul”.

In ziua sarbatorii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel Biserica a randuit la Sfanta Liturghie sa se citeasca Pericopa Evanghelica de la Sf. Ev. Matei, capitolul 16, vs. 13-19. De asemenea, lectura Apostolului este din Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel capitolul 1, versetele de la 7 la 12 si din Epistola a II-a catre Corinteni capitolul 11, vs. 21 – capitolul 12, vs. 9.

„In vremea aceea venind Iisus in partile Cezareii lui Filip, ii intreba pe ucenicii Sai, zicand: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au raspuns: Unii, Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul dintre prooroci. Si le-a zis: Dar voi cine ziceti ca sunt? Raspunzand Simon Petru a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, raspunzand, i-a zis: Fericit esti Simone, fiul lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri. Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri” (Matei 16, 13-19)

„Fratilor, har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos! Multumesc intai Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toti, fiindca credinta voastra se vesteste in toata lumea. Caci martor imi este Dumnezeu, Caruia Ii slujesc cu duhul meu intru Evanghelia Fiului Sau, ca neincetat fac pomenire despre voi, cerand totdeauna in rugaciunile mele ca sa am cumva, prin vointa Lui, vreodata, bun prilej ca sa vin la voi. Pentru ca doresc mult sa va vad ca sa va impartasesc vreun har duhovnicesc, spre intarirea voastra. Si aceasta, ca sa ma mangai impreuna cu voi prin credinta noastra laolalta, a voastra si a mea” (Ap. Romani 1, 7-12)

Fratilor, in orice ar cuteza cineva - intru neinteleptie zic, - cutez si eu! Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi; In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard? Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele! Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint! In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda, Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totusi la vedenii si la descoperiri de la Domnul. Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani - fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea cer. Si-l stiu pe un astfel de om - fie in trup, fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie Ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine insumi nu ma voi lauda decat numai in slabiciunile mele. Caci chiar daca as vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decat ceea ce vede sau aude de la mine. Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine; Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 11, 21 – 12, 9)

Sursa: basilica.ro

• Sfintii Petru si Pavel, Apostolii care si-au rascumparat trecutul
  Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel