Stavrofora Pelaghia Tudor, pilda de indelungata si statornica vietuire monahala

Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantare a stavroforei Pelaghia Tudor, proinstareta Manastirii Ghighiu, jud. Prahova, joi, 28 martie 2013:

"Caci calatori si pribegi suntem noi inaintea Ta, 
Doamne” (I Paralipomena 29, 15)

Preacuvioasa Maica Stareta,
Preacuviosi si Preacucernici Parinti,
Intristata asistenta si indurerata obste a Manastirii Ghighiu,

Am aflat cu intristare de trecerea la cele vesnice a stavroforei Pelaghia Tudor, fosta stareta a Manastirii Ghighiu timp de mai bine de cincizeci de ani (cinci decenii) si model de traire in cinul monahal. Plecarea sa dintre noi constituie o grea pierdere atat pentru obstea Manastirii Ghighiu, cat si pentru toti cei care au cunoscut-o si i-au fost alaturi in timpul rodnicei sale activitati, dar si spre sfarsitul vietuirii pamantesti, langa patul de suferinta, precum si pentru cei care ii sunt alaturi in acest ceas de vremelnica despartire, avand nadejdea reintalnirii in Ierusalimul ceresc.

Stavrofora Pelaghia Tudor s-a nascut la 8 iunie 1920, fiind al patrulea copil din cei opt (cinci fete si trei baieti) ai familiei lui Stefan si a Marinei Tudor, gospodari instariti si evlaviosi din comuna Afumati, judetul Ilfov. La botez a primit numele Petra, nasa fiindu-i monahia Haritina Tudor, una dintre surorile tatalui ei, care si-a manifestat dorinta de a se ingriji de educatia si formarea spirituala a tinerei ei nepoate. La varsta de sapte ani, in urma unor vizite facute monahiei Haritina la Manastirea Samurcasesti-Ciorogarla, simtind chemarea puternica a vietuirii monahale, tanara copila si-a exprimat in mod categoric dorinta de a ramane in manastire.

Scoala primara a urmat-o in comuna Ciorogarla, dupa care a absolvit cursurile Scolii monahale, care functiona in acea vreme la Manastirea Samurcasesti. Dupa cum marturisea adeseori, maica Pelaghia a dobandit cele mai multe cunostinte de teologie si spiritualitate atat la institutia de invatamant monahal ce fiinta pe langa manastirea Samurcasesti, cat si de la monahia Haritina, careia i-a fost ucenica o perioada indelungata.

Intre anii 1937-1940 a urmat cursurile liceale la Manastirea Bistrita, jud. Valcea, forma de invatamant destinata personalului monahal, dar pe care nu le-a putut finaliza din cauza razboiului.

Obtinand aprobarile Arhiepiscopiei Bucurestilor, la 21 noiembrie 1940 sora Petra urma sa fie tunsa in monahism, insa cutremurul din 9 noiembrie a amanat evenimentul pentru data de 30 martie 1941, cand, in biserica cu hramul Sfantul Nicolae din incinta Manastirii Samurcasesti, a luat asupra-si chipul ingeresc al nevointelor monahale, tunderea fiind savarsita de catre arhimandritul Atanasie Dinca, Exarhul manastirilor din Arhiepiscopia Bucurestilor, primind numele de Pelaghia.

Pana in anul 1943 a urmat cursurile Scolii de cantareti de pe langa Manastirea Caldarusani, fiind, in paralel, si cantareata a Manastirii Samurcasesti.

In anul 1949 s-a inscris la cursurile Seminarului monahal infiintat pe langa Manastirea Plumbuita de catre vrednicul de pomenire Patriarh Justinian Marina. Din motive administrative, Seminarul s-a mutat la Manastirea Hurezi, unde in 1952 i-a absolvit cursurile, cu media generala 9,24 (printre premiante).

Avand si cunostinte de economie, a fost numita contabila la Cooperativa mestesugareasca din Ciorogarla si casiera a manastirii Samurcasesti-Ciorogarla.

Remarcandu-se prin abilitati administrative si asezare duhovniceasca, Patriarhul Justinian Marina a numit-o stareta a Manastirii Ghighiu la data de 1 aprilie 1955. A gasit chinovia intr-o stare avansata de degradare si puternic afectata de bombardamentele din timpul celui de-al doilea Razboi mondial. Entuziasmul varstei si responsabilitatea misiunii care ii fusese incredintata au motivat-o pe tanara stareta in activitatile ulterioare. Astfel, la 19 octombrie 1958, sarbatorind zece ani de rodnica, dar si anevoioasa arhipastorie a Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Justinian a resfintit asezamantul monahal de la Ghighiu, care in cei trei ani de la numirea noii starete si-a schimbat vizibil infatisarea. Au fost refacute atunci ambele biserici, clopotnita, corpurile de chilii, dependintele gospodaresti.

Pana in anul 1959 activitatea duhovniceasca si administrativa a maicii Pelaghia a crescut in intensitate, infiintand diferite institutii care aveau menirea de a fi in folosul personalului monahal, dintre care pomenim: Scoala monahala, Atelierul de pungi al Administratiei Centrale a Atelierelor Manastiresti, Atelierul de tesut covoare, ca filiala a Cooperativei Mestesugaresti de la Manastirea Tiganesti, Atelierul de icoane s.a. 

Printre evenimentele marcante din timpul staretiei stavroforei Pelaghia Tudor, amintim primireaicoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului din Patriarhia Antiohiei (Siria) care a fost adusa, in urma unor semne si intamplari minunate, de catre Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, la 25 februarie 1958.

Insa, bucuriile si implinirile obstii de la Ghighiu si ale intregului monahism romanesc au fost profund afectate de nedreptul Decret 410 din anul 1959, care a scos din manastiri cateva mii de calugari.

Demonstrand tarie de caracter si maturitate duhovniceasca, stareta Pelaghia a trecut cu responsabilitate si discernamant prin incercarile si piedicile care s-au ivit in timpul activitatii sale. Astfel, cu o obste mai mult decat injumatatita, harnica stareta si-a continuat proiectele de infrumusetare si restaurare ale asezamantului manastiresc, infruntand ostilitatea regimului comunist, aflat atunci la putere.

Dupa 32 de ani de lucrare rodnica, remarcand alesele calitati, fericitul intru pomenire Patriarh Teoctist i-a acordat, in anul 1987, rangul de stavrofora.

Resimtindu-se slabita fizic ca urmare a eforturilor depuse in activitatea dinamica vreme de 53 de ani la Ghighiu si dorind sa afle mai mult timp pentru a se ingriji de lucrarea sufleteasca, la data de 1 mai 2008 stavrofora Pelaghia Tudor s-a retras din ascultarea de stareta.

Cantarile si rugaciunile prin care Biserica o petrece acum pe stavrofora Pelaghia Tudor spre locul de odihna randuit pana la invierea cea de obste, exprima nu doar speranta si mangaierea dreptei rasplatiri, ci si bucuria de-a vedea lumina Mantuitorului nostru Iisus Hristos Cel rastignit si inviat. Slujba inmormantarii este imnul de preamarire a vietii celei vesnice, pe care o cauta monahul sau monahia prin toate nevointele sale duhovnicesti pe pamant.

Adresandu-va cuvinte de mangaiere in aceste clipe de doliu, ne rugam Bunului Dumnezeu sa primeasca sufletul stavroforei Pelaghia Tudor in ceata alesilor Sai, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.

Vesnica sa-i fie pomenirea din neam in neam!

Cu binecuvantare si parintesti condoleante,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Sursa: basilica.ro

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 344

Voteaza:

Stavrofora Pelaghia Tudor, pilda de indelungata si statornica vietuire monahala 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE