Tabara de la Viziru, a XX-a editie

Evaluare şi perspective în anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox

Deseori trataţi cu superioritate, în grabă, cu neîncredere, cu autoritate, în general cu prea puţină consideraţiefaţă de cât li s-ar cuveni, copiii sunt totuşi singurul reper evanghelicpentru cei ce vor să înainteze spre Împărăţia Cerurilor. Mântuitorul Hristos Îşi arată mâhnirea faţă de vârstnicii care interziceau copiilor să se apropie de El, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea“ (Mc. X, 14-15).

În lumina cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Parohia Viziru de Jos, Arhiepiscopia Dunării de Jos, începând din anul 1997, cu binecuvântarea şi aprobarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, dar şi prin atenta îndrumare şi susţinerematerială, am organizat an de an tabere de vară pentru copii şi tineri, la care Înaltpreasfinţia Sa a fost prezent prin slujirea arhierească a Dumnezeieştii Liturghii, anul acesta, tabăra ajungând la cea de-a XX-a ediţie. Taberele au avut ca temă generală „Redescoperirea valorilor tradiţionale ale spiritualităţii româneşti”, avându-se în vedere crearea unor cadre specifice vârstei copilăriei şi tinereţii prin care să poată experia frumuseţea trăirii Ortodoxiei şi a ethosului românesc.

În primii ani taberele au fost susţinute de tinerii ascor-işti invitaţi din aproape toate centrele universitare din ţară care au fost un bun exemplu pentru tinerii din mediul rural ce erau încă sub influenţa efectelor propagandei comuniste.

În toţi aceşti 20 de ani, programul zilnic a debutat cu oficierea slujbei Utreniei şi a Sfântei Liturghii şi s-a încheiat cu Vecernia şi Paraclisul Maicii Domnului, cântarea la strană fiind susţinută exclusiv de copii şi tineri. Programele taberelor s-au adresat aşteptărilor copiilor şi tinerilor, cuprinzând activităţi cultural-religioase: muzică psaltică, iconografie bizantină şi pictură naivă, imnografia liturgicăşitipic bisericesc; catehetice: cateheze, concursuri pe teme de religie, discuţii tematice, proiecţii de film religios şi educativ; cultural-artistice: cor, arta fotografică, editare de imagine şi jurnalism, dansuri populare, teatru, poezie, pictură în tehnica fresco şi sgraffito, pictură cu tehnici neconvenţionale, papier-maché; creative:metaniere, împletituri, quilling, origami; comunicare: dezvoltare personală, formare de lideri de grup şi animatori de tineret, jocuri de rol şi de comunicare, studierea codului bunelor maniere; culinare: artos şi prescură-materie de cult, bucătărie şi patiserie tradiţionale; sportive: şah, go, basket, volei, fotbal, badminton,concursuri sportive; recreative: pelerinaje, drumeţii, focuri de tabără, jocuri recreative.

Rezultatele nu au întârzat să apară, copiii şi tinerii descoperind în modul eclesial de a fi, un răspuns real la întrebările, frământările şi crizele specifice vârstei lor. Harul Duhului Sfânt, prin lucrarea tainică de a atinge inimile cu dulceaţa cunoaşterii Domnului nostru Iisus Hristos, a născut în multe suflete de copii şi tineri dorinţa de a se dedica slujirii Bisericii, astfel că, de-a lungul anilor, din parohia noastră au urmat cursurile şcolilor teologice:

• 9 licenţiaţi în teologie din care 3 au absolvit şi cursurile de master;
• 2 studenţi la teologie;
• 6 absolvenţi de seminar teologic;
• 4 absolvente de seminar monahal,
• 2 eleve înscrise la seminarul monahal;
• 6 absolvenţi ai şcolii de cântăreţi bisericeşti;

În taberele susţinute cu sprijinul membrilor A.S.C.O.R. din ţară au participat aproximativ 600 de studenţi, care au fost găzduiţi în peste o sută de familii din satul nostru; în urma acestor întâlniri duhovniceşti s-au pus bazele unor frumoase prietenii care s-au finalizat prin întemeierea de familii creştine dar şi preoţeşti, iar unii din tineri au îmbrăţişat viaţa monahală. Pe mulţi dintre ei nu îi mai ţin minte, dar în diferite ocazii, mai ales cu prilejul unor manifestări bisericeşti la nivel naţional, sau în pelerinaje la mănăstiri întâlnesc preoţi şi monahi care îmi transmit cu bucurie că au participat la taberele studenţeşti din Viziru, amintindu-şi cu drag momentele frumoase pe care le-au trăit.

Din anul 2003 tabăra din Viziru a fost susţinută cu tinerii din parohie formaţi în taberele anterioare, şi care au devenit organizatori de activităţi, invitând în comunitatea lor tineri – prieteni rude şi colegi – să-şi petreacă vacanţa în bucuria unei libertăţi neîngrădite de libertinaj. Astfel că în următorii ani, între 100-150 de copii şi tineri au fost prezenţi la programul taberei, totalizându-se un număr de peste 1 500 de participanţi.

Diferenţa dintre tinerii care au mizat exclusiv pe pregătirea socio-profesională şi tinerii care au optat pentru o dezvoltare armonioasă între suflet şi trup,a fos aceea că primii au căpătat o stare de uzură şi încordare sufletească, pe când ceilalţi, deşi şi-au împuţinat prin voluntariat timpul de studiu, rezultatele la învăţătură nu au fost mai slabe decât ale celorlalţi, dar au şi câştigat o frumuseţe lăuntrică ce se răsfrânge pe chip şi care-i fac plăcuţi, inspirând încredere celor din jur.

Tabăra de anul acesta va cuprinde patru programe care să se adreseze participanţilor, dar care să împărtăşească o stare de bucurie şi comuniune sufletească celor care au nevoie de iubirea şi înţelegerea celor din jur. Astfel, va fi organizat un program liturgic-catehetic în care se va stărui pe înţelesul, sensul şi practicarea rugăciunii personale şi în comun, în biserică, în familie şi în şcoală; un program filantropic în care vor fi întreprinse acţiuni gospodăreşti în folosul persoanelor vârstince şi singure; un program misionar şi cultural-artistic în Centrul de Reeducare a minorilor. Tichileşti; un program culinar de redescoperire a reţetelor bucătăriei tradiţionale româneşti.

După cuvântul Sfântului Marcu Ascetul, „Cel ce unge cu miresme pe altul se înmiresmează şi pe sine“, taberele din Viziru mi-au definit slujirea preoţească într-un mod plăcut surprinzător, căci ieşind de pe băncile şcolilor de învăţământ teologic, percepeam copiii şi tinerii doar din prisma datoriei de a-i catehiza şi îndruma, uitând că Domnul nostru Iisus Hristos ni-i oferă ca pe modelul viu al omului duhovnicesc, omul Împărăţiei Cerurilor, de la care poate învăţa mult în formarea sa orice preot. Mulţumesc cu recunoştinţă tuturor celor ce mi-au oferit posibilitatea să dăruiesc, dar şi tututror celor care mi-au dăruit sprijin sufletesc şi material pentru slujirile binecuvântate de Domnul nostru Iisus Hristos înTrupul Său-Biserica.

Pr. Simeon Sică Bănică
Sursa:edj.ro

11 August 2016

Vizualizari: 61

Voteaza:

Tabara de la Viziru, a XX-a editie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE