Cu ocazia implinirii a 130 de ani de la nasterea si a 45 de ani de la trecerea la cele vesnice a mitropolitului Visarion Puiu, la Pascani, Roman si Manastirea Neamt se desfasoara in perioada 26-28 februarie 2009, cea de-a XIII-a editie a Zilelor Mitropolitului Visarion Puiu.

Manifestarea debuteaza la Roman, joi, 26 februarie, la Muzeul de Istorie, dupa care, in zilele urmatoare, participantii vor fi prezenti la o serie de actiuni, la Pascani, locul de nastere al Mitropolitului Visarion Puiu, dar si la Casa memoriala Visarion Puiu, casa situata in apropierea Schitului Vovidenia.

Participantii la manifestarile din acest an vor cere statului roman ca Mitropolitul Visarion Puiu sa fie reabilitat din punct de vedere juridic, dat fiind faptul ca, pentru opozitia sa anticomunista, regimul trecut la condamnat la moarte in contumacie, dupa plecarea sa in exil.

Practic, cu aceasta ocazie, Visarion Puiu revine la Roman, locul despre care si-a amintit mereu cu drag, mai ales ca mama sa a fost romascanca, aici a absolvit ciclul II primar, aici l-a cunoscut pe Episcopul Melchisedec Stefanescu, care i-a fost un model in viata, tot aici a studiat la Seminarul Teologic Ortodox, iar drumul sau in stralucita sa cariera de prelat a inceput tot de aici, la Episcopia Romanului, unde a fost tuns in monahism, slujind vreme de doi ani la Catedrala Episcopala Sfanta Cuvioasa Parascheva.

Pr. Dr. Aurel Florin Tuscanu, Presedintele Asociatiei "Visarion Puiu" - Cuvant de salut

Daca Pascaniul este Betleemul lui Visarion Puiu, as indrazni sa spun ca Romanul este locul unde a facut primii pasi in slujba Bisericii, locul unde s-a pregatit pentru preotie, unde s-a calugarit primind acest nume -Visarion - predestinat parca mucenicilor si marturisitorilor lui Hristos si unde a fost hirotonit diacon desavarsindu-si chemarea. Pomenirea sa, ce a devenit traditionala, este un eveniment de pretuire si recunostinta, un act de dreptate, de cultivare a demnitatii noastre de fii si slujitori ai aceleiasi Biserici pentru care el a trudit atat de mult. Ii cinstim memoria si pasim tainic pe urmele lui, caci numai daca vom merge la surse vom putea deveni si noi surse datatoare de har si de lumina. Deviza vietii lui a fost "de ce sa ma odihnesc aici, cand dincolo de moarte ma asteapta o vesnicie” - a fost un luptator... un om al cautarilor. Idealurile sale nu au varsta si nici moarte. Il simtim prezent in aspiratiile prezentului: unitatea credintei, supravietuire spirituala, dinamism, ecumenism, promovarea valorilor nationale. Visarion Puiu nu a slujit numai Biserica, ci si interesele neamului sau. In viziunea sa, Biserica trebuie sa reprezinte o institutie care nu poate sa-si desfasoare activitatea in afara realitatilor sociale si politice ale timpului. Fii Bisericii sunt totodata fii Patriei. Visarion Puiu a avut intuitia limpede a epocii deslusind noi cai spre care se indreapta si avea sa paseasca neamul sau.

                        

A fost nu doar chipul "pastorului celui bland si bun" duhovnicul iscusit si cumpatat ce a imbinat bunatatea cu asprimea, el a ramas in istoria Bisericii slujitorul cu o tinuta impunatoare, demn, intelept, un pedagog si indrumator desavarsit al preotilor si credinciosilor. Poate darzenia cu care-si apara opiniile, poate laturile negative si conservatoare ale vietii bisericesti din vremea sa, poate invidia celorlalti, i-au adus atatea necazuri. Istoria nepartinitoare, obiectiva l-a asezat acolo unde-i era locul, acolo unde merita - intru nemurire. Efortul nostru nu este atat de mare, de eshumare dintr-o nedreapta uitare, ci este unul mic, pentru ca il simtim pe Visarion Puiu aliat aspiratiilor prezentului, il simtim alaturi de noi in cele mai frumoase ganduri si simtaminte: lupta pentru unitatea credintei si pentru supravietuirea spirituala a neamului romanesc; dinamismul Bisericii, ecumenismul, slujirea aproapelui - filantropia, voluntarismul pozitiv, promovarea valorilor poporului roman. A vorbi despre Visarion Puiu inseamna folosind cuvintele lui Nicolae Iorga "a scoate din coltul de nemurire un mare chip al trecutului si a-l aduce in lumina facliilor de pomenire; inaintea unora care l-au uitat de mult si a altora care n-au auzit de dansul".

Toate necazurile lui vin din faptul ca a luptat pana la sfarsit. Dara pasilor nostri este astazi pe urmele lui, incercand sa-i conturam portretul, viata si neodihnele sale. In tot ceea ce se va spune aici vom afla lucruri noi, unele inedite - redescoperind implinirile si nesansele acestui "martir”. Intotdeauna cand aniversam sau comemoram pe cineva este o sarbatoare a spiritului. Prin aceste comunicari care se vor sustine in continuare, Visarion Puiu se va intoarce din exil acasa, aici la Roman, unde a petrecut aproape 8 ani din perioada tineretii, a formarii sale (1888- clasa a IV a la Scoala Nr. 3 Roman, 2 ani a fost bolnav de tifos, intre 1891-1894 urmeaza Seminarul Teologic la Roman, dec. 1905- ian. 1907 calugar, ierodiacon la Catedrala Episcopala). Vazand lumina pe care a lasat-o in istoria Bisericii si a culturii romane, sa ne luminam si noi cu faptuirea, caci mortii nu mor cand se coboara in mormant, ci abia atunci cand se coboara in uitare.

Sa-i cinstim memoria si sa pasim pe urmele lui...!