La Dumnezeu

Cararuia ce duce la Dumnezeu, ingusta si povarnita, e plina cu barbati feluriti: albi, tuciurii, galbui, rosietici, inalti, pitici, grasi, slabi, tineri, batrani etc. Semintiile Globului se insiruisera, mute si vinovate, cu capetele plecate, si inaintau agale, ca o curgere lina de alge, spre Poarta Lui.


Capeteniile tuturor neamurilor de muritori se sfatuisera, nopti de-a randul, sa mearga in audienta la El si sa ceara indurare. Pe Pamant lucrurile o luasera razna si se vietuia din resturi, aproape insuportabil. Marile si oceanele se umflau cum nimeni nu-si inchipuise vreodata, in valuri cat zgarie-norii, si maturau totul in cale.

Cutremurele se succedau terifiant si mestecau, de-a valma, case, destine omenesti si suflari nevinovate de animale. Uragane si taifunuri se pravaleau din vazduh ca niste vrajitoare infricosatoare, cu parul valvoi, si-n rautatea lor dezlantuita spulberau orice crampei de viata. Ploile cadeau cu nemiluita, a paguba, dezgropand mortii din cimitire si purtandu-le cadavrele spre nicaieri, cu crucile in spate, ca pe ramasitele corabiilor ferfenitite de urgie. Ce mai, Moartea inrobise Planeta, dupa ce, Nenorocita!, isi trimisese in solie Teroarea si Spaima, ca sa-i anunte venirea.


La un moment dat, un sfant - sau ce-o fi fost el, ca oamenii scapasera din vedere ierarhiile divine in nebunia ce le orbise mintea si-i indepartase de rosturile incredintate - le facu semn sa se opreasca. Un murmur prelung inghiti la repezeala ordinul, dar linistea cobori dintr-o data. O liniste incordata si disperata, insa. Dumnezeu le aparu in fata, putin incruntat si obosit. Parea deranjat de delegatia asta pestrita si nemaiintalnita. Si chiar era. "Ce nevoi va mana la Mine, nerecunoscatorilor?", ii intampina iritat Parintele. "Doamne, Tatal nostru bun - se auzi din multime o voce , nu mai putem sa traim pe Pamant de atatea rele si blesteme! Am venit la Tine sa ne ierti si sa ne spui unde-am gresit." Batranul se incrunta si mai tare. Nu-i placea sa auda astfel de vorbe. "V-ati adus aminte de Mine abia acum, cand groaza va surpa trufia, cand frica v-a pus la indoiala ambitiile bolnave. Ma abandonaserati, prinsi in existenta voastra marunta si adesea pacatoasa, ma pomeneati doar ca sa va aflati in treaba, fara sa simtiti fiorul mistic purificator. V-am dat ce mi-ati cerut in clipa Facerii Lumii si am sperat ca-mi veti urma porunca: sa traiti cu masura si in intelegere. Mi-ati cerut femeia, iar eu am creat-o din carnea ce va prisosea, dar voi Mi-ati pangarit lucrarea. Botezati, in deradere, cu numele ei tornadele, blasfemie ce Ma revolta si Ma scoate din rabdarea dumnezeiasca. Am daruit fiecarui neam bogatii ca sa nu va macelariti intre voi si iarasi Mi-ati nesocotit randuiala. Va ucideti de mii de ani si sangele atator crime nu v-a potolit pofta de distrugere. Va furati tarile si pamanturile unii altora, va batjocoriti semenii si-i treceti prin sabie pentru a strange, cu rapacitate diavoleasca, intreaga putere. Ati uitat ca numai Eu detin Puterea, v-ati smintit intr-atat, neghiobilor? V-ati luat la intrecere cu Natura si o siluiti necontenit, ceas de ceas, cu neroziile voastre nucleare! Mi-ati tulburat pacea cu zborurile in Cosmos, cautand alte meleaguri, ceea ce inseamna ca v-ati saturat de raiul pe care vi L-am creat pe Pamant! Nu mai pretuiti nimic din darurile oferite de Mine la inceput! Cativa si-au propus sa va convinga ca nu sunt decat o nascocire a Bisericii, iar voi ati ingaduit sa fiu batjocorit. M-ati alungat din inima voastra, desi ridicati catedrale, moschei si sinagogi, iar pletora clericala prospera lacom. M-ati transformat intr-o afacere profitabila si ati nesocotit pilda umilintei." Dumnezeu isi trecu mana prin barba ce-i curgea spre brau si o sticlire de bunatate ii imblanzi privirea. "Duceti-va la casele voastre, rugati-va la Mine, traiti in armonie si poate o sa va iert!", conchise Judecatorul Suprem, pierzandu-se evanescent in aburul ceresc.


Cohorta de muritori se urni, usurata, de data asta inspre casele unde asteptau infrigurati cei multi si deznadajduiti. Pamantenii paseau altfel la intoarcere, mai increzatori si siguri si sopteau, cu capetele plecate, in aceeasi limba, a Credintei, o imploratie simpla, pe care si-o amintira brusc. Se rugau sa fie gratiati de Dumnezeu.

.

29 Septembrie 2005

Vizualizari: 1315

Voteaza:

La Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE