Comunicat de presa - Aspecte ale legislatiei europene in domeniul libertatii religioase


In legislatiile statelor europene exista diferite modalitati de acordare a personalitatii juridice pentru entitatile religioase. Garantia ceruta in mod imperativ este aceea de a asigura dreptul de exercitare a activitatii de cult. Din momentul in care acest drept este asigurat, celelalte aspecte privind sprijinul Statului sau facilitatile fiscale tin de politica interna a fiecarui Stat, avand in vedere ca cea de-a XI-a Declaratie adoptata la Conferinta de la Amsterdam in 1997 arata ca Uniunea Europeana respecta statutul de care beneficiaza cultele conform dreptului national, (vezi "Declaration adoptee par la Conference d'Amsterdam", in "Journal officiel", no. C 340 du 10 novembre 1997. Documentul poate fi consultat la pagina web: http://europa.eu.int/) ideea aceasta fiind preluata de articolul I-52 din Tratatul constitutional  in care se afirma ca "Uniunea respecta si nu prejudiciaza statutul de care beneficiaza Bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase in Statele membre in virtutea dreptului national".


Acolo unde exista mai multe nivele cum ar fi: (a) asociatii ce sunt libere sa aiba in obiectul de activitate activitati de ordin cultual; (b) asociatii cultuale; (c) culte, treptele respective corespund si unor nivele diferite de sprijin, nu denumirea categoriei juridice contand, ci capacitatea acestora de a beneficia de respectivul sprijin. 
Situatiile sunt foarte diferite de la tara la tara, dupa cum urmeaza:

In Franta, recunoasterea unei asociatii ca fiind de utilitate publica se face in functie de scopul si activitatea efectiva a asociatiei respective. Pentru asociatiile ce fac parte din vechile culte, deja cunoscute ca fiind cu activitate respectabila si nu sunt considerate ca secte (mouvements sectaires), procedura pentru recunoastere poate incepe dupa trei ani de la infiintare, dar Statul poate refuza aceasta recunoastere pentru nereguli de gestiune contabila sau atentat la ordinea publica si la bunele moravuri.


Statul francez a introdus pe lista miscarilor sectare multe grupari sau asociatii care sunt considerate nesigure. Prefectul este autoritatea care are competenta in recunoasterea caracterului cultual. Avantajele de ordin fiscal constau in principal in exonerarea de la plata impozitului local pentru spatiul dedicat in mod exclusiv cultului, dreptul de a da chitante fiscale sau dreptul de a primi donatii si legate testamentare.


Consiliul de Stat din Franta a refuzat recunoasterea asociatiei "Varja Triomphant" de a beneficia de drepturile rezervate asociatiilor cultuale. Refuzul se bazeaza pe aspecte legate de tulburarea ordinii publice (vezi decizia Consiliului de Stat CE, no. 248467, 28 aprilie  2004).

In Germania, comunitatile religioase care satisfac criteriile articolului 137-5 din Constitutia de la Weimar si care respecta ordinea constitutionala sunt recunoscute ca persoane morale de drept public. Pentru a obtine aceasta recunoastere, articolul 137-5 din respectiva Constitutie cere sa fie dovedit faptul ca o astfel de comunitate reprezinta un numar important de persoane si are o vechime pe teritoriul tarii (vezi Gerard Robbers: "Etat et Eglises en Republique féderale d'Almagne", in "Etat et Eglise dans l'Union europeenne", Auflage, 1997, p. 64 si urmatoarele). Fiecare comunitate este judecata in parte, neexistand standarde prestabilite; insa, pentru a obtine recunoasterea ca persoana juridica de drept public, comunitatea respectiva trebuie sa dovedeasca o prezenta continua si stabila, un patrimoniu respectabil si o pondere importanta.

Austria, care a adoptat in 1998 o noua lege a cultelor, cere prin acest act normativ ca, pentru a putea fi recunoscut, un cult trebuie sa dovedeasca faptul ca exista de cel putin 20  de ani ca si "Religionsgemeinschaft" (comunitate religioasa) si sa fie inregistrat de cel putin 10 ani ca "Bekenntnisgemeinschaft". "Bekenntnisgemeinschaft" (comunitate confesionala) nu este recunoscuta ca avand o capacitate juridica cultuala si este considerata simpla asociatie. Se pretinde pentru cultul care cere recunoasterea sa reprezinte cel putin 2% din populatia tarii (vezi pentru detalii "Le statut juridique des communautes religieuses en Autriche", in "Revue de droit canonique", Strasbourg, no. 1-2/2004, vol. 54, no. 121-139, 293, 298-299, 305).

In Spania, asociatiile religioase sunt inscrise in registrul confesiunilor, dar ele raman simple asociatii. Daca o entitate este inscrisa in registrul cultelor si isi dovedeste notorietatea (numar important de aderenti si o prezenta in timp), ea poate spera la incheierea unui acord cu Statul spaniol. Pana in prezent, au fost incheiate doar trei astfel de documente (vezi Ivan C. Iban, "Etat et Eglise en Espagne", in "Eglise dans l'Union europeenne", editia 1997, p.103 s.u.)

In Belgia exista doar 6 culte recunoscute si care, deci, au avantaje fiscale, toate celelalte confesiuni organizandu-se pe principiul asociativ ca ASBL (asociatii fara scop lucrativ), fara avantaje speciale si, deci, fara o procedura speciala privind numarul de persoane si vechimea (Rik Turfs "Etat et Eglise en Belgique", in "Eglise dans l'Union europeenne", editia 1997, p.17 s.u.).

In Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord exista mai multe Biserici nationale, Biserica Anglicana fiind Biserica de Stat. Statul nu sprijina cultele si nu exista o lista formala a cultelor recunoscute de catre stat. Cultele sau Bisericile pot sa solicite a fi inscrise ca si corporatii de cult (nu exista restrictii nici de numar si nici de vechime), fara a putea pretinde insa sprijin din partea statului. Inmultirea comunitatilor religioase a condus la crearea si functionarea, dupa 1987, a unei institutii oficiale la London School of Economics, numita IFORM, scopul acesteia fiind de a informa societatea in legatura cu grupurile religioase din Regatul Unit (vezi pentru detalii Roland Max, "Religion et societe en Angleterre de la Reforme a nos jours", Paris, PUF, 1978 si Bernard d'Helleencourt, "Les vicissitudes d'une "secularisation chretienne" au Royaume-Uni", in Jean Bauberot, "Religions et laicite dans l'Europe des douze", Syros, Paris, 1994, p. 132).

In Italia, confesiunile pot alege intre statutul de persoana juridica de drept privat, constituindu-se in asociatii nerecunoscute, sau asociatii recunoscute conform articolelor 14-35 din Codul Civil. Aceste asociatii recunoscute pot sa obtina donatii si liberalitati doar cu aprobarea statului. Avand in vedere lipsa avantajelor financiare si controlul punctual in ceea ce priveste donatiile, nu exista restrictii privind vechimea si numarul de membri. Statutul acestora este asociat cu statutul ONG-urilor. Cultele pot sa ceara si recunoasterea personalitatii juridice pe baza legii 1159 din 1929 si a decretului de aplicare din 28 februarie 1930, care stabileste regimul religiilor admise in Italia. Aceasta lege acorda avantaje fiscale, dar, pentru a obtine aceasta recunoastere, trebuie sa fie dovedita stabilitatea si ponderea in societate.


Pentru a obtine personalitatea juridica de cult sui generis, trebuie indeplinita o singura conditie, aceea de a nu promova principii contrare ordinii publice si bunelor moravuri. In fapt, pentru obtinerea personalitatii juridice cultuale, statul exercita un control al activitatii cultului respectiv, a ponderii sale si a patrimoniului detinut.


Toate facilitatile rezervate cultelor pot fi obtinute numai daca este incheiat un acord intre stat si cultul in cauza. Doar sase culte au incheiat un astfel de acord, iar alte cateva acorduri deja pregatite din punct de vedere tehnic asteapta de cel putin 6 ani aprobarea prin lege (vezi pentru detalii "Locul si rolul recunoscut Bisericilor in tarile Uniunii Europene", Arhidiecezana Cluj-Napoca, 1998, pp. 155-164).


In acest context, trebuie subliniate si prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in care este garantata libertatea religioasa, orice restrangere a acesteia constituind doar "masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora" (art. 9, al. 2). De asemenea, Conventia stipuleaza ca "exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti" (art. 10, al. 2).


De altfel, in baza articolului 9 din sus-numita Conventie, jurisprudenta CEDO consemneaza faptul ca "respectul pentru sentimentele religioase ale credinciosilor" este garantat (vezi Otto-Preminger-Institut vs. Austria, seria A, nr. 295-A, din 20 septembrie 1994), ceea ce este confirmat ulterior in alte cazuri precum Wingrove contra Regatul Unit (25 noiembrie 1996).
La randul sau, Uniunea Europeana, prin Directiva nr. 97/36/CE prevede in art. 22: "Statele membre trebuie sa garanteze ca emisiunile difuzate (prin televiziuni) nu incita la ura pe considerente de rasa, sex, religie sau nationalitate".

In concluzie, putem sublinia urmatoarele aspecte:
- legislatia europeana considera obligatorie asigurarea accesului la personalitate juridica a tuturor grupurilor de persoane care doresc sa desfasoare o activitate de cult; respectul legalitatii, al ordinii publice si al bunelor moravuri sunt singurele conditii ce trebuie respectate;


- atunci cand exista mai multe categorii juridice pentru organizarea vietii religioase (grupul religios, asociatia, asociatia cultuala sau religioasa, cultul recunoscut, cultul parte a unui acord), nivelul de recunoastere corespunde unui nivel diferit de control;


- cand este vorba de acordarea unor drepturi sau exonerari de taxe, cultul in cauza trebuie sa dovedeasca ponderea in societate, vechimea, modul de administrare a patrimoniului; criteriile de evaluare difera de la tara la tara;


- in domeniul vietii religioase, Uniunea Europeana recunoaste preponderenta dreptului intern in conditiile respectarii tratatelor si conventiilor internationale.


Material documentar realizat la Sectorul pentru Relatii Externe al Patriarhiei Romane, cu sprijinul pr. dr. Patriciu Vlaicu de la Reprezentanta Bisericii Ortodoxe Romane pe langa Uniunea Europeana (Bruxelles).

 

Biroul de Presa al Patriarhiei Romane

 

 

 

.

10 Ianuarie 2007

Vizualizari: 1698

Voteaza:

Comunicat de presa - Aspecte ale legislatiei europene in domeniul libertatii religioase 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE