"Dezvaluirile se fac jos, la "Radio-sant"; alegerile se fac Sus - in Sinodul teoctist (singura tara din lume unde ierarhul, Pastorul-sef, este ales de popor - din trei candidati propusi de sinod - ca si presedintele, este Biserica Ciprului; pana in secolul IV, asa se alegea pastorul pretutindeni in lume; in secolul cezaropapismului incipient a incetat crestinismul si a pornit iezuitismul) si in Guvernul Nastase (acum, Parlamentul Nastase). Niciodata nu vom ajunge noi, zelosii dreptatii, sa hotaram in zona Puterii. Daca am ajunge la ei, am fi ca ei. Asa cum spuneam in cartea mea "Golgota si Parusie": "Pe Dumnezeu nu-L pot vedea decat alti dumnezei". Iar la adevaratii oameni nu coboara decat El, Omul.

Despre imunitatea sinodala si guvernanta a fostilor, actualilor si vesnicilor "mai-marilor preo-tilor" graieste prea lamurit un alt om, in urma cu aproape trei milenii: "Asa graieste Domnul Dumnezeu: Vai de pastorii lui Israel, care s-au pastorit pe ei insisi! Pastorii nu trebuia ei, oare, sa pastoreasca turma? Dar voi ati mancat grasimea si cu lana v-ati imbracat; oile cele grase le-ati injunghiat, iar turma n-ati pascut-o (.), ci ati stapanit cu asprime si cruzime. Si ele, neavand pastor, s-au risipit si au ajuns mancare tuturor fiarelor campului" (Iez. 34, 2-5). De aici, strigatul poetului: "O, tara mea, mancata de jivine!".

Daca asa-zisa "Revolutie" n-a schimbat nimic la nivelul bicefaliei conducatoare dupa '89, in Romania si pretutindeni in lume, cum va schimba radical situatia o simpla alternanta la Presedintia unei republici cu tenta socialist-internationalista? In intentiile pe termen lung ale Anticristului, conducerea actuala a Bisericilor este cea mai indicata intru ducerea la rau sfarsit a credintei crestine. Acest lucru este confirmat de Duhul, care zice: "Sa nu pecetluiesti cuvintele proorociei acestei carti, caci vremea este aproape. Cine e nedrept sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca. Cine este drept sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant sa se sfinteasca inca" (Ap. 22, 11). In istorie nu se cunoaste nici un caz de pocainta globala, ci doar individuala si sporadica (pocainta ninevitenilor - Iona, 3 - pare mai degraba o parabola decat o realitate).

Daca suntem realisti, actuala ierarhie din Biserica este cea mai buna posibila. Sub ei, in stratul inferior, nu poate fi ceva mai bun. La vremea cand au fost alesi ierarhii din generatia lui Teodosie (actualul arhiepiscop al Tomisului, n.n.), erau socotiti unanim cei mai buni. Realmente, nu erau altii mai buni, fiindca sigur ar fi fost alesi aceia. Oricat ar parea de bizar, totusi, fac urmatoarea afirmatie: Biserica, dupa doua milenii de razboi necontenit, apare ca un ranit de moarte pe un camp devastat, post-macel. Intr-o atare situatie, un mic grup de ofiteri si soldati din oastea invingatorului inspecteaza campul presarat cu morti, in cautarea eventualilor raniti, in agonie cumplita, fara sanse de ridicare, dar care nici nu mor curand. Acest pluton postbelic joaca un rol pe cat de macabru, pe atat de benefic. Este vorba de aplicarea loviturii de gratie, izbavind pe nefericitul muribund de chinurile ingrozitoare ale agoniei prelungite. Este o eutanasie universal acceptata.
Teodosie si ai lui dau lovitura de gratie "crestinatatii agonizante" (Unamuno). Apocalipsa stie ce spune: "Cine e nedrept,sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat sa se spurce inca". Dumnezeu nu se teme de solutii radicale: "O, de-ai fi rece sau fierbinte! Dar fiindca esti calai - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea" (Ap. 3, 15).

Daca ierarhii actuali (cu minime si nesemnificative exceptii) n-ar mai face raul, cine sunt cei care ar face binele? Daca ar exista acei oameni, ar fi mai mult decat remarcabili, cu atat mai mult cu cat binele straluceste mai puternic in mijlocul raului: "Lumina straluceste in intuneric si intunericul n-a cuprins-o", zice Marele Ioan Bogoslovul. Si iarasi geniul coplesitor al condamnatului Origen se inalta peste timp, in vesnicie: Caci nu vom fi judecati atat pentru raul pe care l-am facut, cat pentru binele pe care nu l-am facut!" Asadar, domnule Z., ierarhoctonul, nu-i mai condamnati pe ierarhii rai care persista, ci pe cei buni, fiindca nu exista!".

.