Cinstire a eroilor romani de la Tiganca


Maine va avea loc inaugurarea Cimitirului Romanesc de Onoare de la Tiganca, Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos - ZIUA EROILOR.

Prezent in 2005, ca si acum, la ceremoniile de la Tiganca, secretarul Consiliului Mondial Roman, Nicolae Popa declara: "Parintele Vasile Burduja, preotul bisericii din Cania, calugarii de aici si unii enoriasi, care acorda servicii bisericii, sunt cei care au contribuit ca cimitirul sa fie cel de astazi. In 2000, cand l-am vizitat, dupa ce culese-i o punga de oase de pe camp, l-am intrebat pe parintele Vasile Burduja daca imi permite sa le iau cu mine, intentionand sa le duc la Bucuresti, pentru a-i convinge pe demnitarii de acolo sa ne ajute. Cand auzeau de oase de mort, nu vroiau sa ma primeasca nici la usa. Am adus inapoi oasele si le-am ingropat.

De atunci pana acum au trecut ani, iar prima lucrare de edificare a cimitirului a fost instalarea, la 25 octombrie 2004, a acestei Troite, care a fost adusa din Bistrita-Nasaud de romanul de suflet mare, Florin Saserman si cu sprijinul romanilor din cadrul CMR. Intr-un mod cu totul deosebit, multumim lui Dumnezeu ca ne-a trimis in cale un preot ca Vasile Burduja care stie sa adune, in scurt timp, foloase insemnate pentru locasuri."

La ceremonii va fi prezenta si o delegatie oficiala de la Bucuresti din care nu vor lipsi Maiestatea Sa Regele Mihai, Teodor Atanasiu, ministrul apararii nationale, Sergiu Medar, consilier prezidential pentru aparare si securitate nationala precum si noul subsecretar de stat la DRRP, Dan Dungaciu.

Documentar

CIMITIRUL DE ONOARE ROMANESC DE LA TIGANCA

INFIINTAREA CIMITIRULUI DE CAMPANIE

 In contextul cresterii pierderilor inregistrate in luptele din Capul de Pod de la Tiganca (4-19 iulie 1941), autoritatile militare romane au fost nevoite sa constituie „din mers“ cimitire de campanie, cel mai adesea in interiorul sau in apropierea cimitirelor parohiale din localitati.

In timpul luptelor, la marginea de nord a localitatii Tiganca a fost realizat un astfel de cimitir de campanie, in care au fost inhumati militarii cazuti pentru cucerirea Dealului Epureni si a altor obiective importante din zona.

Faptul ca nu s-a avut in vedere, inca de la inceput, dramatismul luptelor si tributul de sange ce urma sa fie platit de catre trupele romane, rezulta din dimensiunile mai mult decat modeste ale acestui cimitir (de forma trapezoidala, cu baza mare de 20,5 m, baza mica de 17,2 m si laturile de 36 m) cu o suprafata de 700 mp.

Coroborand aceste date cu prevederile „Regulamentului pentru aplicarea in timp de campanie a Legii asupra regimului mormintelor si operelor comemorative de razboi“ din 1941, rezulta ca in acest cimitir puteau fi inhumati pana la 200 de eroi.

In fapt, pana la incheierea luptelor din Capul de Pod de la Tiganca, aici au fost inhumati peste 300 de militari, iar in urmatorii 2 ani au fost adusi inca de doua ori pe atatia, astfel incat in luna iulie a anului 1943 cifra militarilor inhumati in acest cimitir de campanie ajunsese la 1.020.
Eroii inhumati in Cimitirul de la Tiganca proveneau din: regimentele 1/2 si 2/9 Vanatori de Garda, 6 Infanterie Garda, 3 Artilerie Garda, 1, 11, 12, 17, 21 si 24 Infanterie, 5 si 30 Artilerie, 3 Artilerie Grea, 8 Calarasi, 5 Pionieri, Compania 40 Anticar si Flotila 1 Vanatoare.

Cei mai multi soldati romani inhumati - din totalul celor 830 identificati cu sprijinul Serviciului Istoric al Armatei si Centrului de Studii si Pastrare a Arhivelor Militare Istorice - au apartinut regimentelor 24 Infanterie (237 militari), 12 Infanterie (184 militari), 11 Infanterie (179), 1/2 Vanatori de Garda (95 militari), 6 Infanterie (72 militari), 21 Infanterie (18 militari) si 2/9 Vanatori de Garda (17 militari).

Multi dintre cei cazuti in luptele din Capul de Pod nu au fost inhumati in cimitirele din stanga Prutului, ci au fost adusi in tara si depusi cel mai adesea in cavourile familiilor apartinatoare sau in cimitirele de onoare din garnizoanele de dislocare a unitatilor din care au facut parte:
Colonelul Niculescu Gr. Gheorghe, comandantul Regimentului 12 Infanterie, cazut la 9 iunie in luptele pentru Dealul Epureni, a fost adus in tara si inhumat in cimitirul din cartierul Viisoara, municipiul Ploiesti.

Locotenent-colonelul Iliescu Gh. Gheorghe, comandantul secund al Regimentului 6 Infanterie Garda, cazut la datorie in ziua de 8 iulie 1941 pe Dealul Cania a fost inhumat in Cimitirul de Onoare de la Falciu.

Maiorul Maloiu Ioan, ranit in zona Tiganca, a murit in ziua de 8 iulie 1941 la spitalul din Barlad si a fost inhumat la Ploiesti

Sublocotenentul Dumitru Dumitru din Regimentul 5 Artilerie, ranit pe Dealul Epureni si decedat in ziua de 7 iulie 1941 in Ambulanta Divizionara nr. 21, a fost inhumat initial la Murgeni, iar de aici ramasitele sale pamantesti au fost mutate in cimitirul din Ivesti, jud. Galati.

Dinamica luptelor si cresterea de la o zi la alta a numarului pierderilor inregistrate in Capul de Pod au facut ca cei peste 1.000 de militari romani sa fie depusi in 9 gropi comune, cel mai adesea pe 2, 3 sau chiar 4 randuri suprapuse.

Pe masura ce frontul a avansat spre est, Asezamantul National „Regina Maria“ pentru Cultul Eroilor a preluat ingrijirea si intretinerea cimitirelor de campanie, intre care si cel de la Tiganca.
Prima descriere a acestuia este datata la mijlocul lunii ianuarie a anului 1942 si apartine plutonierului major Mihai Vasile, delegatul Asezamantului.

Din raportul pe care acesta il intocmeste la 20 ianuarie 1942 rezulta ca in „satul Epureni, pendinte de comuna Tiganca, este un cimitir de eroi format din 7 gropi comune lungi de cate 14-15 m (.). Cimitirul este situat pe islazul satului Epureni, pe o coasta, este imprejmuit cu 2 randuri de sarma ghimpata, are cruci de lemn de brad instalate de catre un locotenent din Regimentul 12 Dorobanti pe care este scris numele ostasilor din acest regiment; insa acestea nu sunt asezate la capataiul mortului al carui nume scrie pe cruce. Cimitirul este asezat pe o pozitie foarte frumoasa unde poate fi amenajat definitiv“.

Din aceeasi arhiva aflam si despre primele actiuni distructive inregistrate la Tiganca. Astfel, la 23 iunie 1942, locotenent colonelul Fotescu Stefan, raporta directorului general al Asezamantului ca „in aceste din urma zile a fost o ploaie torentiala cu grindina, care a facut mult rau, astfel ca si terenul ocupat de cimitir fiind in panta a fost scormonit probabil de sivoaiele de apa care s-au scurs din deal, deci, acest teren trebuie neaparat sa fie consolidat fie cu piatra, fie cu un zid protector, care sa abata apele ce se scurg din ploi. Dealminteri, cimitirul este asezat intr-o pozitie admirabila si situat pe izlazul satului Epureni“.

Adeseori, cand in cimitir n-au mai putut fi inhumati militari gasiti in zona, ramasitele pamantesti ale acestora au fost aduse in apropierea cimitirului de campanie de la Tiganca. Plutonierul Panait Nicolae descria o asemenea situatie constatata la 24 octombrie 1942: „in afara de cimitir, in partea de Est, la 5 m. Intr-o rapa se afla un mormant cu 2 cruci, pe una din ele se afla o inscriptie, executata in creion cu textul: "Erou sublocotenent necunoscut", iar pe cealalta este sapata inscriptia: "Ramasitele pamantesti, soldatul Bonteanu Craciun, Reg. 3 Art. Garda, comuna Cucuruz Vlasca".

Comandantul Regimentului 12 Dorobanti, colonelul Mavrichi Eugen s-a ocupat ca - in iulie 1943 - la 2 ani de la dramaticele lupte din Capul de Pod de la Tiganca, in acest loc sa fie instalata o troita "ridicata cu contributia benevola a ofiterilor si subofiterilor Reg. 12 Dorobanti la cota 110 de pe Dealul Epureni".

O descriere mai detaliata a cimitirului apartine preotului capitan Alexandru V. Galea, confesorul garnizoanei Tecuci, care elaboreaza o prima schita a acestuia, lucrata la scara 1/100, precum si un plan al zonei. Din raportul intocmit aflam ca: „In cimitir s-au asezat cruci de stejar de catre Regimentul 24 Infanterie. La trei randuri de gropi, cate 10 cruci de fiecare groapa. A asezat si Reg. 12 Dorobanti, la celelalte gropi cruci de brad, multe si fara vreun criteriu. S-a facut, insa, o mare greseala: pe fiecare cruce, acest regiment a scris numele unui erou din acel regiment, astfel ca cine merge astazi acolo, poate banui ca sub anume cruce, este numitul erou, ceea ce este complet fals. Sunt singurul preot din Divizie, care din prima zi si pana la ultima am fost acolo, avand santul de adapost chiar langa cimitir. Sa se dispuna stergerea acestor nume, pentru a nu duce in eroare familiile Eroilor, ei fiind ingropati in comun si numele lor pastrat in registru. Imprejmuirea acestui cimitir lasa foarte mult de dorit: s-a facut o imprejmuire cu sarma ghimpata, atarnata de niste bete, care rupandu-se, vitele de pe izlaz calca mormintele, ceea ce constituie o impietate".

La 16 mai 1943, preotul paroh al Bisericii "Sfanta Treime" din comuna Tiganca a obtinut aprobarea distribuirii - catre cimitirele civile din zona - a crucilor din lemn rezultate prin inlocuirea acestora cu altele din beton. Solicitarea a fost avizata de catre delegatul Asezamantului National "Regina Maria" pentru Cultul Eroilor.

Terenul pe care s-a amenajat cimitirul de campanie de la Tiganca a apartinut localnicilor Mihalcea Tiron si Stefan Comarzan, ambii din comuna Tiganca. Acestia au donat, cu titlu gratuit, o suprafata insumata de 3.150 mp comandantului Regimentului 12 Dorobanti Barlad „in scopul de a ridica pe el o troita in amintirea colonelului Niculescu, a ofiterilor si trupei cazuti in lupta”. Donatia a fost transcrisa la grefa tribunalului Cahul in Registrul de transcriptiuni cu numarul 306/31 august 1942.

RECONSTRUCTIA CIMITIRULUI

Proiectul de reconstructie a Cimitirului de Onoare de la Tiganca a fost lansat pe data de 9 iunie 2005, de Ziua Eroilor, cand a avut loc o ceremonie oficiala de comemorare a celor cazuti in prima luna de campanie a armatei romane pe Frontul de Est.

Ceremonia a fost asigurata de catre o garda de onoare a Armatei Republicii Moldova, dovada a preocuparii celor doua state pentru cinstirea - in spiritul Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 - militarilor care au cazut in lupte, in timpul ultimei conflagratii mondiale.

In urma unei licitatii internationale, incheiata pe data de 26 octombrie 2005, executia lucrarilor a fost adjudecata de firma FPC "REVETAN" SRL din Chisinau, condusa de catre inginerul Ion Hanganu, care are o experienta relevanta in domeniu, intrucat a mai executat lucrari similare la Complexul Comemorativ Serpeni si la Cimitirul German din Capitala Republicii Moldova.

Reconstructia cimitirului respecta intocmai amplasamentul initial si dimensiunile pe care acesta le-a avut la infiintarea sa, in urma cu 65 de ani.

Imprejmuirea dinspre latura de nord este realizata printr-un gard din fier forjat, cu inaltimea de 2,2 m, realizat in stilul specific asezamintelor monahale si locurilor de inhumare ale eroilor.
Fundatia din beton (cu o adancime de pana la 1,5 m si o latime de 40 cm) da trainicie acestui loc de odihna al eroilor, iar placarea cu piatra de Cosauti confera imprejmuirii maiestuozitate si grandoare.
Celelalte 3 laturi ale cimitrului sunt imprejmuite cu un gard (cu inaltimea de 60 cm) care permite vizualizarea locurilor de odihna ale eroilor si protejeaza somnul de veci al celor cazuti pentru tara.
Cele 9 gropi comune (cu lungimea de 13,0 - 14,5 m si latimea de 2,0 m) sunt delimitate de o bordura din beton armat, placata cu piatra si respectand intocmai amplasamentul lor initial.
In groapa comuna dinspre intrarea principala au fost reinhumate - in data de 6 mai 2006, in cadrul unei emotionante ceremonii crestine - ramasitele pamantesti care au fost scoase de catre suvoaiele ce le-au risipit in toata valea sau au fost descoperite, in timpul sapaturilor efectuate pentru reconstructia cimitirului.

Pe laturile de est ale gropilor comune sunt amplasate 143 de insemne de capatai (cruci crestine).
Intrarea in cimitir se face printr-o poarta traditionala romaneasca (cu latimea de 5 m si inaltimea de 3,6 m) care a fost sculptata de catre mesterul popular Ilie Benta din Barsana, Maramures.

Acesta a realizat si troita monumentala (cu inaltimea de 4,0 m), care strajuieste cimitirul din cea mai inalta parte a acestuia, ea fiind amplasata spre rasarit, asemeni altarelor din bisericile ortodoxe, ca simbol al credintei in invierea din viata de apoi.

La intrare au fost dispuse cele 11 placi comemorative realizate (de catre firma SC „MARMUR ART“ SRL din Slatina, jud. Olt) din granit negru de Baia Mare; fiecare dintre ele are forma unei casete paralelipipedice inclinate spre vest.

Pa laturile de N si S ale cimitirului au fost construite aleile de acces, fiecare din acestea avand cate 27 de trepte.

Doua catarge, cu inaltimea de 8 m fiecare, strajuiesc troita crestina, iar pe acestea vor fi arborate in permanenta drapelele tricolore ale celor doua state romanesti.

Iluminatul general al cimitirului este completat de reflectoare orientate spre placile comemorative si troita, iar crucile si gropile comune sunt puse in evidenta prin corpuri de iluminat joase.

In fata fiecarei cruci a fost plantat cate un trandafir, laturile cimitirului au fost incadrate de arbusti ornamentali, iar spatiul verde a fost gazonat.

Cimitirul dispune de sistem de alimentare cu apa, care va permite ca vegetatia din interiorul acestuia sa fie ingrijita si mentinuta in demnitate, pe intreaga perioada a anului.
Pentru odihna si reculegerea celor ce vor ajunge in cimitir, s-au instalat bancute.
 
Tiganca, Basarabia/Romanian Global News  

.

30 Mai 2006

Vizualizari: 1735

Voteaza:

Cinstire a eroilor romani de la Tiganca 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE