Biserica ridicata in citeva zile. Unii spun ca intr-o singura noapte. Oricum ar fi, e o minune. Asa cum a fost si viata Sfintului Ilie, patronul spiritual al lacasului de cult din satul Prisaca, comuna Beresti Tazlau. Despre biserica "Sfintul Ilie", singura de acest fel din judetul Bacau, se spun multe lucruri.

Adevarate sau simple povesti, toate te obliga sa ajungi acolo. Fie si pentru un singur ceas. Doar pentru a te convinge ca biserica exista. Drumul e greu. O iei pe soseaua care trece prin Sanduleni, dupa care, din inima comunei, o faci la dreapta, spre Beresti Tazlau. Ajuns aici, trebuie sa intrebi oamenii. O cunosc toti cei din Prisaca. E situata sus, pe virful dealului. Datorita unor fii ai satului, oameni inimosi din fire si credinciosi, de la poarta si pina la usa bisericii s-a turnat o bordura de ciment. Ca la majoritatea lacasurilor de cult, de jur-imprejur sint mormintele satenilor mutati la cele vesnice. Mergi lejer, insa nu poti neglija peisajul din jur. Meri, nuci, flori si multa verdeata. Intre acestea, morminte curate si ingrijite, avind, fiecare, masute de praznuire. Aici se aseaza fiecare familie, conform traditiei, cu bucate, pentru a fi sfintite de preot si oferite in dar celor din jur. Prisaca e o comunitatea relativ tinara, daca e sa dai crezare omenilor din zona. "Satul a luat fiinta dupa Reforma lui Cuza, din averea manastirii Berzunti, in jurul anului 1870. Au fost improprietariti vreo cinci gospodari, dintre care mai are descendenti familia Turluianu. Numele «Prisaca» vine de la faptul ca zona era impadurita cu salcimi, iar manastirea avea aici stupii", ne-a explicat Ortansa Titaru, profesoara de istorie si fost primar al comunei Beresti Tazlau, in perioada 1979-1989. Ar fi trebuit sa dispara de pe harta, dar Sfintul Ilie i-a pazit de o stramutare ce parea iminenta in perioada comunista. "Satul era propus pentru dezafectare. Era asezat pe sosea si ar fi trebuit sa ne stramutam la Beresti, urmind ca aici sa fie teren agricol", ne-a spus fosta primarita. Nu s-a intimplat asa. Oamenii s-au unit in jurul bisericii si au reusit sa-si pastreze paminturile si memoria.

Au mintit preotul ca sa repare biserica

Linga poarta s-a ridicat o troita, "in amintirea vitejilor morti pentru tara in razboaiele din anii 1877, 1916 si 1944". Sint noua suflete pomenite pe inscriptie. Si, putin mai incolo, e bisericuta. Putini stiu ca e una dintre putinele "biserici calatoare" din tara. Asa sustin specialistii, asa sustin si batrinii satului. "Au carat-o cu boii, de la Berzunti. Asta o stiu de la Iordache Baciu", ne-a explicat Ghita Pislaru, al carui bunic a fost improprietarit in veacul al XIX-lea. Cum era de asteptat pentru un lacas de cult transportat cu boii de la zeci de kilometri, biserica "Sfintul Ilie" este mica. De la distanta seamana leit cu bisericuta din Huruiesti. Abia incap citeva zeci de oameni. In interior, pe peretele dinspre nord, se pastreaza icoana Sfintului Ilie, care dateaza de prin 1883. Sau chiar mai veche. Tot asa cum e si catapeteasma din lemn. Spre suprinderea mea, am aflat ca vechimea acesteia nu mai este cea mentionata in cartile de specialitate din perioada comunista. Asta pentru ca, aflata pe-o rina, oamenii locului s-au mobilizat si au reusit sa o refaca din temelie. Fara nici o autorizatie, fara nici un plan de constructie. Si a iesit o adevarata bijuterie arhitectonica, tipic moldoveneasca. Iar povestea ei e desprinsa parca dintr-un film. Mai ales cind o reda cel care a stat la baza proiectului, nimeni altul decit Ghita Pislaru, actualul epitrop al bisericii. "Prin 1982, era dezastru. Aruncai caciula in sus si o prindea-i pe alta parte. Impreuna cu alti oameni din sat, care nu mai traiesc astazi, am adus lemn din padure si l-am fasonat la Beresti. Am fost la ocolul silvic si am scos 12 metri cubi de stejar. Am spus ca pentru nevoi casnice. In ziua de Sfintul Gheorghe am mintit preotul ca aveam autorizatie de constructie. Parintelui Turcu, care era pe atunci la noi, ii era frica sa nu fie caterisit. S-a bucurat mult cind a auzit vestea. Iar cind s-a incheiat slujba a anuntat in biserica noutatea. Am facut o comisie de sapte oameni si am plecat prin sat, sa stringem bani. Doar eu cu Costica Titaru stiam adevarul desprea asta. Am adunat o multime de bani. Peste 300.000 lei. Apoi, am organizat toate carutele din sat si tractoarele si ne-am apucat de treaba. Chiar in ziua cind am inceput lucrarea, venise o comisie de revizie la Beresti. De acolo se vede satul nostru ca-n oglinda. Au intrebat ce lucram, iar doamna primar a raspuns ca facem o capela pentru mortii nostri, ca sintem crestini", ne-a povestit Ghita Pislaru.

I-au pacalit pe comunisti

Cite 15 oameni au muncit in continuu. "Lucram de dimineata, de la ora 5.00, pina seara, la 20.00, in continuu. Mincare pentru meseriasi dadea, la rind, toata lumea din sat", a mai zis batrinul. Desi era secretarul comunei, Ghita Pislaru nu s-a temut de eventualele represalii. "La un moment dat, au venit in verificare si aici. Ne-au luat la intrebari si, pina la urma, am recunoscut ca nu aveam autorizatie. Nu imi era frica. Cel mult, puteau sa ma scoata afara din functie. E drept, m-am ingrijorat la un moment dat pentru baiat, care era student. Sa nu-i faca cineva necazuri", a mai spus Ghita Pislaru. Chiar daca au inaltat lacasul de cult din temelie, oamenii locului au mai avut de tras citeva ponoase. "In urma anchetelor facute ni s-a dat amenda de 36.000 lei, plus darimarea bisericii. Am strins banii de la oamenii din sat si i-am achitat repede. De darimat biserica, nu s-a incumetat nimeni. Cine ar fi indraznit sa o faca?", si-a amintit Ortansa Tutuianu. Chiar si fara autorizatie, sfintul lacas din Prisaca a fost sfintit in luna iunie a anului 1984 de catre Prea Sfintitul Episcop Eftimie al Romanului. Si, de atunci, in Prisaca, biserica "Sfintul Ilie" continua sa dainuie, lasind in sufletele oamenilor din zona bucuria unor eforturi care au devenit astazi istorie.

De Ionut Barbu

.