La multi, multi ani, Eminescu!...


Greu, impovarator de greu, sa scrii astazi, in anul de. gratie 2006, despre EMINESCU! Poate ca de ziua nasterii SALE (15 ianuarie) mi-ar fi venit mai lesne, dar de ziua mortii SALE (15 iunie) imi pare un supliciu! Pentru ca EL, EMINESCU, n-ar fi trebuit sa moara niciodata, cita vreme Calinescu spunea ca EL nu s-a nascut nicicind, ci a iesit din ape ca Luceafarul.

Ar fi implinit acum 156 de ani, sa recunoastem, prea putin fata cu vesnicia.

S-a instrainat de lume la virsta celui mai scump FIU AL LUI DUMNEZEU, n-avea decit 33 de ani, nu inainte insa de a fi rostit acele adevaruri fundamentale de care orice semintie are trebuinta la ceasul amarnic, neiertator cind va fi sa ne infatisam la judecata de apoi a neantului intru o noua vestire. OMUL-EMINESCU - in avar numaratii sai ani de trecere prin iadul terestru - a iubit si a urit tot ceea ce se cade a sfinti si a blestema intr-o existenta supusa nimicniciei, arzind neostoit si neinchipuit de intens, obsedat, macinat de precaritatea genetica a conditiei noastre istoric-umane (adeseori inumane!). POETUL-EMINESCU a inaltat graiul romanesc pe treapta cea mai de sus in panteonul celor mai alese comori de universala cugetare; GAZETARUL-EMINESCU a vegheat in turnul de paza al firavei noastre societati batind la portile marii, civilizatei, cultivatei Europe, atunci, in prag de noua era, si a nazuit ca Neamul Sau (cu toate nevoile si saracia!) sa n-o apuce pe cai gresite in timpii ce aveau sa vina navalnici peste lume (ah, viitor de aur tara noastra are!.). Nu am idee cit a prins viata si contur intr-aceasta din urma stradanie a SA, dar un lucru e cert: ne-au ramas de la EL idealurile, poruncile, indemnurile, poemele, nemuritoarele, cuvintele, sfintele.

"Partidul" lui EMINESCU a fost POPORUL ROMAN ("partid unic"!) - si asta ar cam trebui s-o inteleaga toti acei care, de-o vreme incoace, cata sa fericeasca pe biet norod saracul care, parca-i un facut, tot da inapoi ca racul! In sinea SA, EMINESCU a fost si democrat si conservator si liberal si umanist, dar mai presus de toate PATRIOT, drept pentru care si-a slujit ca nimeni altul, pina la jertfa suprema, izvorul pururea intineritor, fiind al veacului copil, stiutor, in egala masura, a cinsti nestematele de gind si nobila creatie ale celorlalte neamuri pamintesti lasate de la DUMNEZEU in gradina de minuni ale firii. Instinctul national, circulind devastator, sublim, prin inima si sufletul lui EMINESCU a fost iubire de mosie, de vatra stramoseasca, crez iar nu vorba de claca, EL predica, cultiva si staruia intru a inflori NATIONALITATEA IN MARGINILE ADEVARULUI, din dragoste de tot ceea ce binecuvinta si infrumuseteaza specia umana. EMINESCU - geniu nascind dintr-un colt de cosmos numit ROMANIA - este totdeodata si un mare cetatean al lumii. Vietuind in absolut, print al cugetarii, suferind si indurind ca un martir de toate neajunsurile fiintei omenesti, EMINESCU a fost, este si va fi un simbol al nostru, al romanilor, al pamintenilor, un intemeietor, un creator, un ATOTPUTERNIC. Se va mai naste vreodata un alt EMINESCU? - s-au intrebat si se vor mai intreba generatii dupa generatii. Tulburator imi pare gindul dintr-un final de exegeza calinesciana la MOMENTUL EMINESCU, sa citim, sa lacrimam si sa ne bucuram acum de ziua vesnicirii LUCEAFARULUI nostru tutelar: "Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamintul romanesc. Ape vor seca in albie, si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cite o stea va vesteji pe cer in departari, pina cind acest pamint sa-si stringa toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".

Calistrat COSTIN

De Ziarul de Bacau

.

14 Iunie 2006

Vizualizari: 1335

Voteaza:

La multi, multi ani, Eminescu!... 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE