Ardealul isi cinsteste ocrotitorii


Pe 21 octombrie, Ardealul isi cinsteste ocrotitorii spirituali. Acestia sunt Visarion Sarai, Sofronie si Oprea Miclaus, canonizati in 1955, si preotii Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, canonizati in 1992. Marturisitori ai Ortodoxiei in Transilvania, au luptat impotriva impunerii confesiunii greco-catolice. Ziua de pomenire aleasa a fost 21 octombrie, ce aminteste de doua evenimente importante: semnarea falsului act de unire cu Roma din 1698 si revenirea credinciosilor greco-catolici la Biserica Ortodoxa, in 1948.

Doua evenimente au marcat istoria Transilvaniei in sec.

XVIII-XIX. Primul a fost semnarea falsului act de unire a unei parti a ortodocsilor cu Biserica Romei si crearea Bisericii Romane Unite cu Roma sau Greco-Catolice, datand din 7/21 octombrie 1698. Al doilea a fost integrarea provinciei in Imperiul habsburgic, dupa pacea de la Karlowitz, din anul 1699. Romanii, desi majoritari, au fost redusi la stadiul de „natiune tolerata”, iar confesiunea ortodoxa a fost considerata ilegala. Intrucat confesiunea greco-catolica presupunea adoptarea dogmelor catolice, romanii ortodocsi nu au aderat la noua confesiune, luptand pentru apararea credintei stramosesti. Apar astfel miscari de protest din partea romanilor pentru libertatea confesiunii ortodoxe.

„Eremitul valah” luptator pentru Ortodoxie: Visarion Sarai

Revoltele au luat amploare in anul 1744, sub influenta predicilor calugarului Visarion Sarai. Originar din Bosnia, s-a nascut in 1714, primind la botez numele Nicolae. Se pare ca era „vlah” la origine, din familia de romani Tiurcea sau Ciurcea, fiind numit „eremitul (sihastrul) valah”. S-a calugarit in 1738 la Manastirea Sf. Sava, vizitand apoi Muntele Athos. In 1742 s-a stabilit la Manastirea Pakra din Slovenia. In ianuarie 1744 a trecut in Transilvania, cu ajutorul unui pasaport eliberat de mitropolitul Arsenie de Karlowitz, declansand lupta pentru apararea Ortodoxiei. Visarion s-a oprit mai intai la Manastirea Hodos-Bodrog, apoi la Lipova, langa Arad. Aici, pe culmea din apropierea orasului, la locul numit „La ruga”, a ridicat o cruce, din fata careia predica multimilor de credinciosi, alarmand autoritatile. Protopopul cronicar Nicolae Stoica din Hateg scrie in Cronica sa: „La Lipova sezand, o cruce mare din lemn au facut-o el si pe coasta de deal sapand groapa, au infipt-o, apa sub cruce au fantanit si multe boale au tamaduit.”. Din Lipova s-a indreptat spre Dobra, Deva, Orastie si Saliste. Datorita predicilor sale curajoase, romanii din Marginimea Sibiului vor deveni cei mai darzi aparatori ai Ortodoxiei.

„Unitii au doua religii, dar nu tin nici una”

Este arestat in drum spre Sibiu, la 26 aprilie 1744, de autoritatile imperiale ce se simteau amenintate de continutul predicilor sale. Supus unui interogatoriu cu 44 de intrebari, in prezenta episcopului Inochentie Micu, Visarion a raspuns foarte prudent, neezitand in final sa declare ca „unitii au doua religii, dar nu tin nici una”. A refuzat insa sa raspunda la principala acuzatie, predica impotriva uniatiei. Redus astfel la tacere, Visarion si-a incheiat misiunea. A fost trimis la inchisoarea din Deva, apoi la cele din Timisoara, Osieck si Raab. Ajungand in cele din urma la celebra inchisoare Kufstein din Muntii Tirolului (Austria), a murit ca martir al credintei si al neamului romanesc.

De trei ori petitionar la Viena: Nicolae Oprea Miclaus

Lupta initiata de calugarul Visarion a fost continuata in special de romanii din jurul Sibiului. Preotii uniti au fost alungati, iar la Ramnic si Bucuresti au fost trimisi tineri ortodocsi, spre a fi hirotoniti. Nicolae Oprea Miclaus, un cioban originar din Salistea Sibiului, satul Tilisca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plangerile romanilor, in 1748, 1749 si 1752. In memoriile prezentate, acestia cereau libertatea credintei ortodoxe si episcop ortodox. Desi de fiecare data s-a promis solutionarea favorabila a memoriilor, autoritatilor locale li s-a cerut declansarea actiunilor de suprimare a oricaror impotriviri. In acest sens, in Marginimea Sibiului au fost incartiruite doua companii de soldati austrieci si s-a recurs la arestari. Dupa prezentarea celui de-al treilea memoriu, Nicolae Oprea si preotul Moise Macinic, insotitorul sau, sunt arestati la 14 aprilie 1752 si inchisi in inchisoarea Kufstein, stirile despre sfarsitul lor fiind foarte putine. In 1756, Curtea din Viena informa ca unul dintre detinuti a fugit. Nu se stie cine, intrucat acesta nu a mai ajuns acasa. Se mai stie doar ca in 1784 Stana, sotia lui Oprea, cerea imparatului Iosif al II-lea eliberarea sotului. I s-a spus insa ca nu mai traieste.
Moise Macinic:

„Nu am voit sa mai fac un alt juramant”

Preotul Moise Macinic era din Sibiel, un sat de langa Sibiu. In interogatoriul din 14 aprilie 1752 declara ca cei din satul sau l-au rugat sa mearga la Bucuresti, fiind hirotonit de mitropolitul Neofit Cretanul in 1746. Manifestandu-se impotriva uniatiei, la indemnul epicopului rutean uniat Manuil de Muncaci a fost arestat si inchis la Sibiu timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut sa nu mai slujeasca, ci sa se intretina din munca bratelor. Declaratia sa continua astfel: „Multumindu-ma cu aceasta, m-am intors acasa, nu am mai facut nici o slujba preoteasca, ci am trait in liniste, ca un taran, pana cand a venit in satul nostru domnul vicar Petru Aron (episcop uniat de Blaj), care m-a chemat inaintea lui si a poftit sa-i fac un nou juramant preotesc. Cum insa eu nu am voit sa mai fac un alt juramant, afara de acela pe care il facusem la Bucuresti, a sosit porunca la sat sa ma dea iarasi prins.”. S-a refugiat astfel in Banat, la Becicherec, unde s-a intalnit cu Oprea Miclaus, traind din lucrul mainilor sale. In 1750 s-a numarat printre semnatarii unui lung si emotionant memoriu adresat mitropolitului sarb Paul Nenadovici, cerand intrarea romanilor in jurisdictia sa. Un alt semnatar a fost si preotul Ioan Varvorea din Gales.

„Mai bine voi muri aici, decat sa-mi las credinta cea pravoslavnica”

Si preotul Ioan Varvorea era din apropierea Sibiului, din Gales. Se presupune ca a fost hirotonit la Bucuresti, Ramnic sau Karlowitz. Raportul episcopului rutean de Muncaci il prezenta, in 1746, drept potrivnic uniatiei. In anul 1752, impreuna cu alti preoti si credinciosi, a plecat in Banat, pentru a-i inmana lui Oprea Miclaus un memoriu al romanilor, adresat Curtii din Viena. Intorcandu-se la Sibiu, se va afla in fruntea miscarii de aparare a Ortodoxiei. In 1756, episcopul Petru Aron a alertat autoritatile despre activitatea lui, pentru a lua masuri. Se pare ca acestea au fost dure, intrucat preotul Ioan a inaintat un protest primariei din Sibiu, plangandu-se ca s-au purtat cu el „ca un talhariu, nu ca un preot nevinovat”. Fiind arestat si dus in lanturi la Sibiu, tatal sau va cere eliberarea sa. Insa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus pe ascuns in inchisoarea cetatii Deva. De aici a fost dus la Graz, caci in 1776 este vizitat de niste negustori brasoveni, carora le-a spus: „Mai bine voi muri aici, decat sa-mi las credinta cea pravoslavnica”. Mutat la Kufstein, preotul Ioan a murit dupa anul 1780, de cand dateaza ultima stire despre el.

Ieromonahul Sofronie de la Cioara, cap de rascoala

Rezistenta romanilor impotriva uniatiei si iobagiei a culminat cu rascoala condusa de ieromonahul Sofronie de la Cioara (azi Salistea, jud. Alba). Sofronie, din botez Stan Popovici, a fost preot de mir, dar ramanand vaduv dupa 20 de ani, s-a calugarit la Manastirea Cozia. Intors in satul natal, si-a facut „o tar de schit in mijlocul codrului, mai ca la un mil departe de sat, locuind acolo si rugandu-se lui Dumnezeu pentru sufletul lui, in care tinea si cativa copii pentru invatatura de pomana”. In 1757 se afla in Transilvania, dupa ce schitul i-a fost daramat de autoritati. Dupa vizita facuta mitropolitului de Karlowitz in 1759, incepe lupta. Pana la Craciun a cutreierat satele Hunedoarei, indemnand la revolta. A fost prins si intemnitat la Bobalna, dar taranii din Zarand l-au eliberat. S-a retras in Apuseni, tinand cuvantari la Zlatna, Brad, Abrud, Campeni, in care indemna la pastrarea credintei ortodoxe.

Un pas inainte pentru Ortodoxie

Actiunile sale au alarmat autoritatile, care l-au arestat. A fost insa eliberat de 7.000 de tarani. In august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, in care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor inchisi si respectarea libertatii religioase. Miscarea antiunita s-a extins in toata Transilvania, multi preoti si credinciosi revenind la Ortodoxie. Maria Tereza si autoritatile din Transilvania au fost astfel constranse sa dea o noua orientare politicii lor religioase, care sa ii includa si pe romani. Sofronie a profitat de acest moment, initiind o activitate energica de organizare a Bisericii Ortodoxe, prin diferite Sinoade. Pentru a restabili ordinea, Maria Tereza l-a delegat in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf von Bukow, in fruntea unor noi unitati de cavalerie si infanterie. O data cu el a venit si episcopul ortodox sarb de Buda, Dionisie Novacovic. Era primul ierarh pentru romanii ortodocsi din Transilvania, dupa desfiintarea Mitropoliei de Alba-Iulia in 1701. Silit de imprejurari, Sofronie a semnat o intelegere cu Bukow, cerand romanilor toleranta fata de uniti. Incheindu-si misiunea, a trecut in Tara Romaneasca si s-a retras la Manastirea Robaia, apoi Vierosi, nestiindu-se cand a trecut la Domnul.

.

20 Octombrie 2005

Vizualizari: 1460

Voteaza:

Ardealul isi cinsteste ocrotitorii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE