Cum a devenit Saul prigonitorul Pavel Apostol al Neamurilor


Pentru prima data in istoria ortodoxiei romanesti, un fragment din moastele Sfantului Apostol Pavel se afla la Iasi, pentru cateva zile. Astazi, la ora 10.00, moastele Apostolului Pavel vor fi depuse in Catedrala mitropolitana. In perioada de inceput a crestinismului,

Saul, viitorul Apostol Pavel, era cel mai mare prigonitor al crestinilor. El s-a convertit in timp ce facea o calatorie spre Damasc, dupa ce, ziua in amiaza mare, intr-o lumina orbitoare, i-a vorbit Iisus Hristos.



O particica din moastele Sf. Ap. Pavel, care se pastreaza la Manastirea „Panaghia Soumela“ din Grecia, a sosit la Iasi aseara, in jurul orelor 22.00. Sfintele moaste au fost aduse de o delegatie condusa de Inalt Prea Sfintitul Pantelimon, Mitropolit de Veria - Grecia care s-a deplasat spre Iasi intr-o aeronava pusa la dispozitie de Ministerul Afacerilor Externe. Anul trecut, I.P.S. Mitropolit Pantelimon a adus la Iasi, tot cu prilejul sarbatorii Sf. Cuv. Parascheva, un fragment din Sfanta Cruce. Credinciosii se pot inchina la moastele Sf. Ap. Pavel incepand de azi dimineata cand sfintele moaste vor fi depuse in Catedrala mitropolitana din Iasi, in cadrul unei ceremonii speciale care va incepe in jurul orei 10.00. Arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor, ne-a oferit amanunte: „Inalt Prea Sfintitul Pantelimon de Veria si delegatia din Grecia formata din clerici si arhimandriti au fost intampinati pe Aeroportul international din Iasi de I.P.S. Mitropolit Daniel, impreuna cu un grup de preoti arhimandriti de la Catedrala mitropolitana din Iasi. Dupa aceasta, intr-o ceremonie privata, moastele Sf. Ap. Pavel au fost depuse in paraclisul inchinat «Tuturor Sfintilor» din incinta Centrului Eparhial Iasi“.

Aducerea la Iasi a unui fragment din moastele Sf. Ap. Pavel, intemeietorul Bisericilor locale, se inscrie in seria de evenimente prilejuite de implinirea a 120 de ani de la recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane si a 80 de ani de la ridicarea B.O.R. la treapta de Patriarhat.

A participat la martiriul Sfantului Stefan

Persoana Sfantului Apostol Pavel este mai bine cunoscuta decat a celorlalti Apostoli. Aceasta se datoreaza cartii „Faptele Apostolilor“ scrise de ucenicul sau, doctorul Luca, si Epistolelor sale care ne procura informatii bogate despre viata si mai ales despre activitatea sa.
Marele Apostol s-a nascut in localitatea Tars si a primit numele de Saul.

Familia sa era din semintia lui Veniamin si, cu toate ca facea parte din partida fariseilor, avea si cetatenie romana. Cum sustin unii cercetatori, localitatea Tars nu era o cetate lipsita de insemnatate. Se pare ca la acea data Tarsul era un centru de invatamant important, unde viitorul apostol a avut prilejul sa se familiarizeze cu diferitele sisteme filosofice si religioase ale vremii. Pe langa aceasta, de foarte tanar pleaca la Ierusalim, spre a se instrui in Legea Mozaica la scoala, pe atunci foarte vestita, a marelui invatat rabin Gamaliel.

Saul nu l-a cunoscut direct pe Mantuitorul Hristos. In timpul activitatii publice a Mantuitorului, Saul era rabin in Tars. Auzind de marea miscare produsa de predica Apostolilor, a venit la Ierusalim unde a devenit un temut persecutor al crestinilor. Participa la martiriul Sfantului Stefan, pazind hainele celor care-l loveau cu pietre pe mucenic. Desi era inca tanar, i s-a dat autoritatea oficiala de a persecuta pe crestini si ca un membru al sinagogii sau Sinedriului isi dadea incuviintarea pentru intemnitarea sau executarea crestinilor. Chiar reusise aproape sa desfiinteze comunitatea din Ierusalim.

Convertirea lui Saul pe „calea Damascului“

Avand scrisori de imputernicire si primind o garda data de Sinedriu, Saul porneste spre Damasc, oras situat la vreo 200 km nord-est de Ierusalim. Pe acest drum, in apropiere de Damasc, se produce minunea care va face dintr-un mare prigonitor un mare propovaduitor al crestinismului, care va marca profund prin activitatea sa misionara primul veac crestin, iar prin epistolele sale intreaga istorie crestina.

Fiind pe drumul Damascului, ziua in amiaza mare, intr-o lumina stralucitoare i s-a aratat Iisus Hristos, zicandu-i: „Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?
Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu il prigonesti.“ (Fapte 9, 4-5)

Orbit, uimit si profund schimbat, Saul este dus de insotitorii sai la Damasc unde primeste botezul de la preotul Anania. Spre uimirea iudeilor din Damasc, incepe sa predice ca „Iisus este fiul lui Dumnezeu“. Pentru a nu fi ucis de acestia, fuge din Damasc in Arabia, unde, timp de trei ani, studiaza Sfanta Scriptura si mediteaza asupra crestinismului.

Prima perioada a misiunii

Intors din Arabia la Ierusalim, este introdus de Barnaba in cercul Apostolilor, care evident ca erau suspiciosi fata de fostul prigonitor. In Ierusalim nu sta mai mult de doua saptamani, deoarece din nou se incearca uciderea sa de catre niste iudei grecizati. Pentru a scapa de acestia, Sfantul Pavel merge in orasul sau natal, unde probabil isi continua predica. Auzind de activitatea pe care o desfasura in Tars, Barnaba il cheama in Antiohia sa-l ajute la propovaduirea Sfintei Evanghelii printre neiudei. Cei doi sunt trimisi de aici sa faca o vizita in Iudeea, sa ajute pe fratii asupra carora se abatuse o foamete.

Activitatea in Galatia si Grecia. Sinodul de la Ierusalim

Pavel si Barnaba pleaca in prima calatorie misionara (45-48 d.Hr.), propovaduind Evanghelia in Cipru si sudul Galatiei. Strategia aplicata de Apostolul Pavel cu aceasta ocazie, ca de fapt in toate calatoriile sale, a fost aceea de a predica mai intai in sinagogi. Atunci cand Evanghelia era respinsa (uneori chiar violent), atentia apostolului se indrepta catre neamuri (neiudei).
Patrunderea in numar mare a neiudeilor in randurile Bisericii va crea prima mare criza teologica, criza solutionata la Sinodul Apostolic de la Ierusalim (50 d.Hr.).

A doua calatorie misionara (51-54 d.Hr.) are ca obiectiv predicarea Evangheliei in Grecia. A infiintat comunitati la Filipi, Tesalonic si Veria. In sudul Greciei a propovaduit la Atena si Corint (aici ramanand 2 ani). Cu o calatorie rapida spre Antiohia, prin Ierusalim, Sfantul Pavel incheie a doua calatorie misionara.

Misiunea de pe coasta Marii Egee

In multe privinte, perioada misiunii de pe coasta Marii Egee este cea mai importanta din viata apostolului. Provincia Asia, evanghelizata cu aceasta ocazie, va juca un rol deosebit in istoria ulterioara a crestinismului. In timpul acestor ani scrie Epistolele catre Corinteni, catre Romani si poate una sau mai multe dintre „epistolele din inchisoare“ (Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon), care in providenta lui Dumnezeu urmau sa alcatuiasca o Sfanta Scriptura, plina de autoritate pentru toate generatiile.

Din Antiohia merge la Efes unde intalneste niste ucenici, care il cunoscusera pe Sfantul Ioan Botezatorul si poate chiar si pe Mantuitorul. Succesul propovaduirii din Asia este extraordinar, iar relatarile din Faptele Apostolilor dovedesc faptul ca Sfantul Pavel, cu predica si minunile sale, efectiv a zguduit din temelii lumea pagana a acestei regiuni.

Pleaca din Asia Mica la Ierusalim fiind aproape sigur ca va fi arestat. Aceasta nu l-a facut sa dea inapoi, caci in Asia fusese aruncata samanta Evangheliei si el se gandea acum sa evanghelizeze Roma.

Intemnitarea la Cezareea si Roma

Ajuns la Ierusalim este arestat, recunoscut fiind la Templu de catre niste pelerini iudei din Efes, unde el propovaduise. Pentru a preveni linsarea lui, Sfantul Pavel este dus in Cezareea Palestinei, unde Felix, guvernatorul roman, l-a tinut intemnitat doi ani. Festus, succesorul lui Felix, desi intentiona sa-l dea in mana iudeilor spre a fi judecat, a fost nevoit sa-l trimita la Roma intrucat, datorita cetateniei sale romane, apostolul facuse apel la Cezar.

Se implineste astfel, in imprejurari imposibil de anticipat, visul Apostolului de a predica la Roma. La Roma s-a aflat intr-o detentie usoara, fiind inchis intr-o casa, sub paza unui soldat, unde putea primi pe oricine. Astfel, a propovaduit crestinismul cu succes, predica sa patrunzand chiar si printre slujitorii palatului imperial, cum scrie el insusi, in Epistola catre Filipeni: „Va imbratiseaza pe voi toti sfintii (crestinii), mai ales cei din casa cezarului“ (Filipeni 4, 22)

Sfarsitul Sfantului Apostol Pavel

In anul 63 d.Hr. este eliberat din captivitate, an cu care se incheie si relatarile din cartea Faptele Apostolilor. Din Epistole si din alte stiri rezulta ca, dupa eliberare, a mai intreprins noi calatorii misionare in Rasarit, in insula Creta, unde a pus episcop pe Tit, la Efes, unde a asezat episcop pe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir, consolidand comunitatile infiintate. E posibil sa fi ajuns si in Apus, pana in Spania, dupa cum afirma Sfantul Clement Romanul in anul 96 d.Hr.

Se pare ca Apostolul neamurilor a fost martirizat la Roma in timpul lui Nero, murind in aceeasi zi cu Sfantul Apostol Petru, pe 29 iunie, motiv pentru care sunt serbati in aceeasi zi.
Sfantul Apostol Pavel este, dupa Sfantul Evanghelist Ioan, cel mai insemnat scriitor si ganditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa misionara a eliberat crestinismul de servitutea legii mozaice si a asigurat propovaduirea sa universala.

Marturii din Faptele Apostolilor

„Si scotandu-l pe Stefan afara din cetate, il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar numit Saul.“ (Fapte 7, 58)
„Eu am socotit, in sinea mea, ca fata de numele lui Iisus Nazarineanul trebuia sa fac multe impotriva; ceea ce am si facut in Ierusalim, si pe multi dintre sfinti i-am inchis in temnite cu puterea pe care o luasem de la arhierei. Iar cand erau dati la moarte mi-am dat si eu incuviintarea. Si ii pedepseam adesea prin toate sinagogile si-i sileam sa huleasca si, mult infuriindu-ma impotriva lor, ii urmaream pana si prin cetatile de din afara.“ (Fapte 26, 9-11)

Sinodul de la Ierusalim

Necesitatea sinodului a fost impusa de neintelegerile care aparusera intre crestinii proveniti dintre iudei si cei proveniti dintre alte neamuri. Iudeii impuneau neiudeilor respectarea prescriptiilor legii mozaice, printre care si circumciderea, daca acestia voiau sa fie primiti „la egalitate“ cu iudeii in comunitatea crestina. Sfantul Pavel, vazand in aceasta miscare a iudaizantilor o amenintare a Evangheliei, si-a exprimat impotrivirea fata de aceasta miscare in termeni categorici.
L-a mustrat in public pe Sfantul Apostol Petru dupa ce acesta, vrand sa evite o cearta cu iudaizantii, s-a distantat de crestinii dintre neamuri: „Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa (Petru), inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?“
Auzind ca aceasta invatatura gresita a patruns si in comunitatile din Galatia, pe care tocmai le infiintase, scrie Epistola catre Galateni.

Sinodul de la Ierusalim, convocat in anul 50 d.Hr., la care au participat apostolii si prezbiterii din Ierusalim, a hotarat ca acelora dintre alte neamuri decat iudeii care se vor intoarce la Dumnezeu sa nu li se impuna respectarea prescriptiilor legii mozaice. Conform hotararii sinodului, cei nou convertiti trebuiau sa se fereasca de cele jertfite idolilor, de consumul de sange si de carnea provenita de la animale sugrumate. De asemenea, crestinii trebuiau sa se fereasca de desfranare si de legaturile incestuoase.

Importanta acestui sinod reiese din faptul ca, eliberat fiind de servitutea legii mozaice, crestinismul si-a intarit caracterul de religie universala.


de Petru MARCULET

 

.

09 Octombrie 2005

Vizualizari: 2791

Voteaza:

Cum a devenit Saul prigonitorul Pavel Apostol al Neamurilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE