Intre 22 si 26 octombrie 2005 a avut loc in Romania Congresul international „Science and Orthodoxy - a necessary dialogue“, organizat de Fundatia „John Templeton“ in colaborare cu Academia Romana, Patriarhia Romana, Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Centrul International de Cercetari si Studii Transdisciplinare si Universitatea Interdisciplinara din Paris. Congresul si-a propus sa dea posibilitatea teologilor ortodocsi sa exprime puncte de vedere in sensul unor posibile convergente cu stiintele, precum si oamenilor de stiinta sa (re)descopere Ortodoxia in sensul unei intalniri cu Traditia Bisericii. Numele personalitatilor din stiinta care au participat (printre care academicieni francezi si romani) sunt marcante si arata acest demers ca fiind unul de prestigiu pe plan european. In aceeasi directie se inscrie si organizarea la Iasi a celei de a XI-a Conferinte Europene de Stiinta si Teologie de catre Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae“ a Universitatii „Al. I.
De altfel, organizarea in tara noastra a Congresului din 2005 nu este intamplatoare,
Incercare de dialog cu teologia din spatiul stiintei
Un nou pas in directia reconsiderarii dialogului intre teologie si stiinte se doreste a fi facut prin organizarea ECST XI (Eleventh European Conference on Science and Theology) in Iasi, Romania, intre 5 si 10 aprilie 2006, prin colaborarea dintre ESSSAT (European Society for the Study of Science and Theology/Societatea Europeana pentru studii de Stiinta si Teologie) si Mitropolia Moldovei si Bucovinei. ESSSAT este specializata pe analize de tip stiintific si tehnic, cu impact in spatiul intelegerii teologice, din perspectiva oamenilor de stiinta care vor o deschidere catre teologie. In mare, este o incercare de dialog cu teologia din spatiul stiintei. Cred ca prezenta ESSSAT in
Problema care se pune cu acuitate si recurent la orice intalnire de acest fel, atat in Est, cat mai ales in Vest, este cea privind posibilitatea si modalitatea concreta a dialogului intre teologie si stiinte. Riscurile sincretiste sau de ieftin concordism/discordism sunt actuale. In privinta implicarii crestinilor, sa remarcam ca spatiul protestant musteste de studii si articole cu privire la interactia religie-stiinta, este de departe cel mai bogat, spatiul catolic este si el prezent prin luari de pozitie la nivel de episcopi sau prin colocvii si studii, iar Ortodoxia ne apare un fel de cenusareasa contemporana, fiind cea mai anemica in privinta configurarii unor preocupari de dialog. Prilej pentru unii intelectuali sa ne caracterizeze sagalnic in termeni de „periferie“ culturala. Si totusi, iata cateva repere care arata ca in contextul lumii actuale vocea noastra este fundamentala.
Cand adevarata teologie intalneste adevarata stiinta
Nu voi comenta pozitiile retrograde si condamnator-superioare din spatiul Ortodoxiei in ceea ce priveste raporturile cu stiinta, asumate eventual in numele curateniei doctrinare. Personal, intalnirea cu oameni de stiinta remarcabili, dar plini de smerenie, m-a facut sa inteleg in ce masura acestia ne invata ceva fundamental pentru spatiul teologiei, si al dialogului in general: smerenia, respectiv fuga de auto-suficienta. Ma voi referi strict la ceea ce putem darui noi ca ortodocsi in contextul mult ravnitului dialog.
A fi onest (si deopotriva profesionist) in acest gen de dialog presupune nu a-l cauta sub orice forma si cu orice pret, ci a ravni dupa manifestarea lui autentica, cea prin care adevarata teologie intalneste adevarata stiinta. Orice rabat in termeni de onestitate si de calitate ne plaseaza indubitabil sub spectrul ideologicului si al spectacolului de prost gust. Dar ce este adevarata teologie? Este cea care aduce har, iata marturia intregii Traditii crestine autentice. Ce este adevarata stiinta? Cea care cauta obiectiv cunoasterea prin exercitarea ratiunii, si care isi precizeaza cu smerenie si rigoare cadrul referential in care produce rezultate. Numai dialogul intre acestea doua, prin respectarea deplina a competentelor, poate fi un adevarat dialog.
Intalnire sub lucrarea Duhului Sfant
Ce propune Ortodoxia in sensul dialogului? Cred ca paradigma fundamentala a intalnirii dintre teologia crestina si stiinte, si, in sens larg, dintre „cultura Duhului“ care ne cultiva pe verticala, prin har (sa fim deci atenti la propunerile de teologie „aplatizata“, strict umana!), si „cultura omului“, care ne cultiva pe orizontala, fie ea prin cunostinte de tip tehno-stiintific, este paradigma Cincizecimii. Cincizecimea este momentul de pogorare a Duhului Sfant peste comunitatea rugatoare. Este momentul unirii limbilor si culturilor, fara nivelare sau alterare, purtate de suflul insufletitor si datator de intelegere duhovniceasca a Duhului Sfant. Iata aici prezenta unei altfel de culturi, a Duhului, a unei duhovnicii angajate in reperele harului, fundamental trans-culturala, adica nepartizana fata de culturile veacului, si unificatoare fara a risca sa fie depersonalizanta si nivelatoare. Momentul Cincizecimii este in fapt inceputul existentei Bisericii ca „framantatura“ iesita sa duca la „dospirea“ intregii lumi. La Cincizecime, Duhul Sfant se pogoara in chip de limbi de foc peste comunitatea rugatoare, sfintind-o si intemeind-o harismatic ca Trup. Erau prezenti de fata oameni veniti din toate colturile imperiului, „barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer“ (In. 2, 5), „parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti, cretani si arabi“ (Fapte 2, 9-11). Este evident ca acesti oameni erau formati in culturi diferite, aveau moduri de intelegere diferite, insa nimic nu ii va impiedica sa se regaseasca uniti unii cu altii, „patrunsi la inima“ (Fapte 2, 37), intr-un chip in care barierele lingvistice si culturale se vor dizolva in suflarea Duhului. Duhul transcende culturalul, sublimandu-l.
Liturghia, forma „stiintifica“ a Ortodoxiei
Or, Biserica este prin excelenta repetare neintrerupta de Cincizecime prin liturghie, cat timp va dura lumea. Liturghia nu este altceva decat o repetata Cincizecime, o repetata pogorare a Duhului in chip de limbi de foc peste comunitatea rugatoare si peste darurile destinate prefacerii. Iata de ce Ortodoxia are cheia fundamentala a dialogului intre teologia crestina si stiinte: pentru ca liturghiseste. Pentru ca doar in spatiul liturghiei teologia este teologie si nu manipulare de concepte religioase, frumos ambalate pentru societatea de consum a momentului, si pentru ca stiinta din mintea celui care traieste liturgic nu se poate amesteca si perverti prin dizolvare depersonalizatoare intr-o teologie care ramane in mod fundamental altceva decat o cunoastere in coordonate strict umane.
Stiinta ca mod al experientei religioase
Ortodoxia incepe sa cristalizeze astazi constiinta unui dialog profund cu stiintele, in sensul in care „sciziunea dintre teologie si stiinta poate fi depasita in masura in care amandoua isi restabilesc relatia fireasca cu euharistia, inteleasa in termeni cosmici ca ofranda a creatiei intoarsa prin daruire lui Dumnezeu prin arta, stiinta si tehnologie. Activitatea stiintifica poate fi tratata ca o lucrare euharistica de dimensiuni cosmice (o liturghie cosmica). Astfel, stiinta poate fi vazuta ca mod al experientei religioase, o vedere accesibila acelor oameni de stiinta care participa la comunitatea eclesiala, dar inca nedemonstrata celor din afara acestui tip de comunitate“ (Alexei Nesteruk, Light from the East. Theology, Science and the Eastern Orthodox Tradition, Ed. Fortress Press,
„Ortodoxia dialogului“ nu este o confesionalizare“ a acestuia din urma, ci unicul mod de asumare onesta si responsabila a sa, astfel incat sa putem investi in acest dialog in termeni de reala competenta, de har si de vesnicie. Iar, teologic, aceasta se construieste prin trairea liturghiei.
Pr. Razvan Andrei Ionescu este licentiat in electronica industriala. In 2000 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxa, Universitatea Bucuresti, sectia Teologie Pastorala cu lucrarea „Evaluare din punct de vedere gnoseologic a relatiei Stiinta - Teologie“. Din 2002 este doctor in imagistica medicala al Universitatii din Compičgne, Franta, si al Universitatii „Politehnica“ din Bucuresti. In 2004 sustine lucrarea de doctorat in teologie „Stiinta si teologie - o evaluare teologica a paradigmei stiintifice contemporane“, la Institutul de Teologie ortodoxa „St. Serge“ Paris, Franta. Din anul 2002 este paroh al Parohiei „Sfanta Parascheva - Sfanta Genoveva“, Biserica „St. Sulpice“
(sursa: www.geocities.com/pr_razvan_ionescu/)
Pr. dr. ing. Razvan Andrei IONESCU, Parohia ortodoxa romana „Sfanta Parascheva - Sfanta Genoveva“
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.