Santilie bate toaca in cer la miezul noptii

 

Santilie, unul dintre cele mai impresionante personaje din traditia populara romaneasca, este sarbatorit pe 20 iulie, in toiul verii. In satele romanesti, Santilie este si acum tinut cu sfintenie pentru ca pedepse grele se pot abate asupra celor care nu-i acorda sarbatorii atentia ce i se cuvine.


"Mi-aduc aminte ca, in copilarie mama, vazandu-ma ca ciocnesc mere inainte de Santilie, se rastea la mine, spunandu-mi sa nu mai fac asta niciodata, deoarece va cadea piatra mare cat merele. Tot in copilarie auzeam adesea spunandu-se atunci cand fulgera si tuna ca tocmai se plimba prin cer Sfantul Ilie cu caruta lui", a remarcat Marcel Lutic, specialist etnograf in cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei.


Astfel, "ziua de 20 iulie era tinuta cu mare frica de toti membrii comunitatilor arhaice romanesti, stiindu-se ca Santilie este stapan peste ploaie, grindina, fulgere, tunete, trasnete si foc, toate aceste cumpene fiind trimise, se zice, peste ogoarele celor care nu tineau ziua lui Santilie.

Multi chiar credeau ca poti sa lucrezi chiar si la Pasti, insa in nici un caz de Santilie", a remarcat Marcel Lutic, care a adaugat ca "pe vremuri, sarbatoarea Sfantului Ilie tinea trei sau sapte zile, cuprinzand si ziua lui Ilie Palie, din 21 iulie, si teribila Foca din 22 iulie".


Sarbatoarea traditionala de Santilie este redata foarte expresiv in mai multe legende romanesti: "De cand cu inceputul lumii, Dumnezeu a dat pamantul in stapanirea dracului, numai a zis sa se poarte bine. (.) Inmultindu-se diavolii, Sfantul Ilie a rugat cu atata credinta pe Dumnezeu sa-i dea putere asupra diavolului, pana ce l-a convins pe Dumnezeu sa-i trimita un car de foc si patru cai cu aripi si sa-l ia la cer. (.) Dumnezeu i-a dat tunetul si fulgerul, si cand a slobozit Sfantul Ilie tunetul in draci, cu gandul sa-i prapadeasca pe toti, cerul si pamantul s-au cutremurat. Daa Dumnezeu s-a suparat tare pe Sfantul Ilie ca a zis ca si dracii sunt buni la ceva; de n-ar fi ei, oamenii nu vor avea frica. Pentru aceasta i-a luat o mana si un picior Sfantului Ilie, ca altfel era prea tare".


Chiar si asa, Dumnezeu a hotarat sa-i dea puteri depline asupra dracilor, dar numai de ziua sa, insa, "Sfantul Ilie nu stie cand e ziua lui, caci daca ar sti, ar face, de bucurie mare, un chef si o veselie de s-ar prapadi lumea".


"Dracii incearca sa scape de furiosul Santilie ascunzandu-se in animale (mai ales in caini, pisici si capre dupa cum arata legenda), in scorburile unor copaci (stejari, carpeni s.a.), sub pragurile caselor, in turlele bisericilor sau chiar in oameni. Cu toate acestea, Sfantul Ilie nu ezita sa trasneasca oriunde s-ar aciua vreun michiduta, asa incat oamenii obisnuiau sa faca, dupa fiecare fulger, cruce, stiind ca Dumnezeu i-a poruncit Sfantului Ilie sa dea in toate, numai in cruce noua, nu", dupa cum a povestit Marcel Lutic.

Mosii de Santilie cu mere bune de mancat

De asemenea, de Sfantul Ilie, romanii isi aduceau aminte si de sufletele mortilor, iar acum, la Mosii de Santilie, sunt pomenite in special sufletele copiilor morti, femeile avand obiceiul sa cheme copii straini sub un mar, sa-l scuture si sa dea de pomana mere, crezandu-se ca asa se veselesc mortii, dupa cum a mentionat Marcel Lutic, care considera ca este "vorba de un mar sacru, ca pom al vietii, al binelui si al raului, astfel explicandu-se si interdictia de a manca sau de a ciocni mere pana la Santilie". De la Santilie, interdictia de a manca mere cade, astfel ca aceste fructe vor fi la indemana copiilor dornici.

Santilie bate toaca in cer

Credinta oamenilor era ca de Sfantul Ilie se batea toaca in cer, dar nu oricine o putea auzi. Printre cei privilegiati care puteau sa auda o astfel de minune se numarau si ciobanii, care spuneau ca acest lucru se intampla dupa miezul noptii. "Prin Basarabia, fetele mari obisnuiau sa se duca prin canepiste, unde, dezbracate in pielea goala, se tavaleau pe pamant, se credea astfel ca daca pana la ziua visau canepa verde se maritau cu un flacau, aparitia canepii uscate in vis semnificand, spre disperarea lor, casatoria cu un om batran", a mentionat Marcel Lutic.


La revarsatul zorilor de Santilie, babele culegeau plante de leac, mai ales busuioc, iar acesta era pus printre haine si tinea la distanta moliile. De asemenea, cei betegi erau vindecati daca li se punea in scaldatoare tot felul de licori si plante medicinale.


Santilie este si patronul apicultorilor, de ziua sa se retezau stiubeile sau stupii, ducandu-se apoi cativa faguri la biserica, a precizat Marcel Lutic. "Retezatul nu se facea daca sarbatoarea cadea luni, miercuri, vineri sau duminica. Dupa retezat, erau chemati vecinii si prietenii sa manance din fagurii cei mai frumosi. Trebuia insa mare atentie ca la aceasta pomana sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca vraji si farmece, caci mierea furata in astfel de zile mari "e mai cu putere la vrajile si farmecele lor".

Nedeile de Santilie

Santilie marcheaza si miezul verii pastorale, prilej cu care ciobanii pot sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri aduceau in dar iubitelor furci de lemn pentru tors, lucrate in perioada in care se aflau la stana. In acesta zi se obisnuia sa se organizeze tot felul de serbari, numite si nedei in special in comunitatile pastorale unde se organizau targuri, iarmaroace si balciuri. Acum era si un bun prilej de cunoastere pentru tineri, se faceau hore si se canta de zor.


Astfel, printre balciurile celebre care aveau loc de Santilie se afla si cel de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Aici se adunau oameni din mai multe zone ale tarii, dar si de peste granita astfel ca puteau fi intalniti si poloni, rusi, cehi, nemti, unguri, turci sau chiar arabi. Aveau loc distractii nenumarate precum cele oferite de circ, de scrancioburi de diverse forme si marimi, teatre de papusi si altele. Alte nedei traditionale mai sunt in judetul Sibiu, la Sacele, in judetul Brasov, la Polovragi.


Sarbatoarea de Santilie mai era numita Santilia, Nedeia, Poiana lui Santilie, Nedeiu, Nedeuta, Nedeitele, Ruga, Goveie, denumiri care difera in functie de regiune. Acum, la nedeie se organizau si celebrele targuri de fete la care veneau tinerii sa se cunoasca in vederea casatoriei. Aceste sarbatori erau pentru comunitatile pastoresti de o importanta de prim rang, avand in vedere ca exista obiceiul ca pastorii sa numere zilele incepand de la Nedeie si nu de la Anul Nou.

Legende cu Sfantul Ilie

Sfantul Ilie este unul dintre cele mai des intalnite personaje in legendele romanesti. Astfel, Elena Niculita-Voronca aminteste de "Dracii si Sfantul Ilie". Astfel, "dracii in ceruri s-au apucat sa faca munti, ziduri mari, sa ajunga pana la Dumnezeu ca sa-l rastoarne. Dumnezeu, daca a vazut asa, a trimis pre Sfantul Ilie si i-a zis: "Ilie! Ia un calus (pahar) de miere si o azima de orz si mergi cu tunul de tranteste pe draci la pamant". Sfantul Ilie cand a tunat, toti au cazut la pamant, unii s-au facut dohot, altii au fugit". La fel, se spune ca "tunetul ar fi zgomotul facut de huruitul trasurii lui de foc, iar trasnetul este biciul de foc cu care ii loveste pe diavolii care se ascund peste tot pe pamant, in turlele bisericilor, prin pomi, pe sub streasina caselor si in corpurile animalelor".


Se mai spune ca: "pentru ca sa nu se distruga lumea, Dumnezeu sau Maica Domnului l-a lasat ciung de mana dreapta, l-a ologit de piciorul drept, l-a asurzit si i-a scos un ochi, ca sa-i mai diminueze puterea". O alta legenda arata ca atunci "cand era sanatos, tuna de crapau muntii, se despicau cerul si pamantul, se starpeau femeile si animalele, sau se misca pana si scaunul lui Dumnezeu. Acesta l-a blestemat: "Uscati-s-ar mana", si de atunci a paralizat".

 

Oana RUSU

 

 

 

.

19 Iulie 2007

Vizualizari: 3237

Voteaza:

Santilie bate toaca in cer la miezul noptii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE