Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava - Aparatorul Moldovei

Dupa Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, unul dintre sfintii cei mai venerati in Moldova este Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, ale carui moaste se afla in tara noastra de 600 de ani.

Sfantul Ioan s-a nascut in jurul anului 1300 in orasul Trapezunt, in Asia Mica. "Cunoscator al legii crestine, dupa cum va dovedi mai tarziu, Ioan isi castiga existenta facand negot impreuna cu tatal sau. Treburile sale negustoresti il sileau de multe ori sa plece din cetatea sa spre alte targuri si cetati, vanzand marfuri de provenienta bizantina, cum ar fi icoane, cadelnite, smirna, matasuri, brocarduri pentru ornate si dvere, si cumparand grau, vite, miere si multe alte roade ale pamantului.

In drumurile sale, pleca de la Constantinopol la Odesa, de la Caffa la Chilia si Cetatea Alba, acestea din urma fiind adevarate antrepozite comerciale ale intregii Moldove", ne explica diac. Vasile Demciuc, cadru didactic la Facultatea de Istorie a Universitatii "Stefan cel Mare" din Suceava.

Tarat pe caldaramul cetatii

Intr-una dintre calatoriile sale spre Cetatea Alba, pe Nistru a avut o disputa cu un negutator venetian care, din razbunare, a mintit pe stapanul mongol al cetatii ca Ioan vrea sa devina musulman. In confruntarea cu acesta, tanarul crestin i-a spus ca nu are motive sa-si schimbe credinta, ceea ce a declansat furia mai marelui cetatii, care a dispus chinuirea sa. In timpul acestora, Ioan canta cu bucurie: "Cel ce esti prealaudat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat". Intinzandu-si adesea mainile catre eparhul cetatii zicea: "De ce te ostenesti, tu, cel ce nu ai rusine? Ca tu, chinuindu-ma, imi faci mie haina luminoasa si moartea, cununa a nemuririi. Socotesc chinurile flori cu bun miros si varsarea sangelui, scaldatoare a Botezului".

Dezbracat si legat de coada unui cal, Sf. Ioan a fost tarat pe strazile orasului Cetatea Alba, in vazul intregii lumi, fiind lovit si sfasiat de pietrele caldaramului.

Ridicandu-si ochii catre cer, Ioan i-a multumit lui Dumnezeu: "Iti multumesc, Stapane, Doamne, ca m-ai invrednicit pe mine, ticalosul, sa-mi spal pacatele cu insusi sangele meu si curat a ma face de faradelegile mele cele multe ce am savarsit inaintea Ta, din pricina neputintei omenesti. Intareste-ma, Dumnezeule, ca sa Te marturisesc pana la urma si ma imputerniceste ca sa raman neclintit in suferinta cu care paganii vor sa-mi zdrobeasca trupul meu cel degraba trecator".

Vazandu-i taria in credinta, unul dintre chinuitori, cuprins de ura si de manie, a scos sabia si i-a taiat capul. In felul acesta, la 2 iulie 1330, noul mucenic al lui Hristos s-a invrednicit sa se faca partas de toate darurile dumnezeiesti si a dobandit "cununa vietii vesnice".

Conducatorul cetatii n-a permis, initial, crestinilor sa-l ingroape, insa o minune - aparitia unor ingeri si impietrirea mainii unui tatar care a tras cu arcul asupra lor - l-a infricosat, ingaduindu-le, astfel, crestinilor sa ridice trupul lui Ioan si sa-l inmormanteze dupa randuiala crestina. Trupul lui Ioan a fost dus in procesiune in biserica orasului Cetatea Alba si ingropat in cimitirul acesteia.

Reiz incearca sa-l fure din mormant

Dupa cateva zile, vinovat in fata constiintei sale de moartea mucenicului Ioan din Trapezunt, stapanul corabiei, Reiz, cunoscand minunile facute de Sf. Ioan, a vrut, intr-o noapte, sa dezgroape pe furis sfintele moaste ale martirului si sa le duca in tara lui, pentru ca de revarsarile minunilor de care auzise sa se bucure conationalii sai, cu gand profitor de castig material.

Insa, pe cand incerca sa-l dezgroape, noul mucenic i s-a aratat in vis preotului care slujea la biserica cimitirului, instiintandu-l de cele care se petreceau.

Venind aici, cu adevarat, preotul l-a descoperit pe Reiz cu oamenii lui incercand sa dezgroape pe Ioan. A instiintat de indata pe credinciosii din Cetatea Alba, iar acestia au ridicat trupul neputrezit al noului marturisitor al Lui Hristos si l-au asezat in altarul unei biserici din oras.

Moastele sale, care raspandeau buna mireasma, au ramas in aceasta biserica mai bine de 80 de ani, revarsand multe daruri asupra crestinilor care veneau si ingenunchiau in fata lor, cerand ajutor.

Aducerea moastelor la Suceava

Vestea despre minunile care se savarseau la moastele sale s-a raspandit de indata in Tara Moldovei.

Astfel, domnul Alexandru cel Bun, cel care obtinuse, in 1401, de la Patriarhia Ecumenica, recunoasterea canonica a mitropolitului Iosif al Moldovei (fost episcop de Cetatea Alba), a reusit sa pecetluiasca acest act bisericesc prin aducerea, la 24 iunie 1402, a moastelor Sfantului Ioan de la Cetatea Alba la Suceava si asezarea lor in biserica Mirautilor, pe atunci catedrala mitropolitana. Moastele sfantului au fost insotite de ieromonahul Grigorie Tamblac si au fost intampinate de Alexandru cel Bun si de mitropolitul Iosif la locul numit "Poiana Vladicii" de langa Iasi. La acel moment, atat de important pentru spiritualitatea romaneasca, monahul Grigorie Tamblac a rostit un cuvant despre viata si patimile Sfantului Ioan, cuvintele sale fiind apoi tiparite in limba slavona in cadrul primei opere originale cunoscute in Moldova.

Raspandirea cultului Sfantului Ioan cel Nou

In anul 1686, regele Jan Sobieski al Poloniei a intrat cu oaste in Moldova, a jefuit-o dand foc la manastiri, iar la intoarcere l-a luat prizonier pe Sf. Ier. Dosoftei, precum si moastele Sf. Ioan. Cinstitele moaste au fost readuse acasa in anul 1783.

La inceputul Primului Razboi Mondial, pentru a fi ferite de flacarile razboiului, sfintele moaste au fost duse la Viena si asezate in capela situata pe fosta strada Lowelstrasse nr. 8. Aici au stat pana la 25 iulie 1918, cand au fost readuse la Suceava si reasezate sub baldachinul de piatra din Biserica "Sf. Gheorghe".

In anul 1950, la propunerea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe, intre sfintii cu moaste din Romania al caror cult a fost generalizat in toata Biserica, s-a aflat si Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.

In fiecare an, incepand din 1880, la 24 iunie, ziua in care au fost aduse moastele sale in tara noastra, mii de credinciosi din Moldova si nu numai se aduna la Suceava, intr-un amplu pelerinaj de cinstire a celui care, in nenumarate randuri, a ferit de necazuri tara lui Stefan.

A salvat Suceava de la asediu

La racla Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava s-au petrecut, de-a lungul vremii, numeroase minuni. "O minune, consemnata de mitropolitul Petru Movila, aminteste vindecarea lui Uiazdovschi, paharnic la curtea lui Ieremia Movila, care hulea moastele Sfantului Ioan cel Nou si care avea sa fie muncit de diavol sau minunea vindecarii de duhuri necurate a unui eclesiarh care a furat banii din talerul de pe racla sfantului.

O alta minune vorbeste despre un satean cu multa stare de prin partile Sucevei, care avea un singur fiu, iar acesta era mut. Si cum s-au rugat parintii lui si preotii la racla Sf. Ioan cel Nou si i-au uns buzele cu sfantul mir, tanarul si-a dobandit graiul, strigand cu bucurie: "Slava tie, Doamne!", ne spune conf. diac. Vasile Demciuc.

Una dintre cele mai cunoscute minuni insa este cea petrecuta pe 2 iunie 1662. Intrucat Suceava era amenintata de asediul tatarilor, locuitorii au vrut sa se refugieze si sa ia cu ei racla sfantului, dar n-au putut-o urni din loc, aceasta fiind un semn ceresc ca protectorul Moldovei nu voia sa-si paraseasca resedinta. La rugaciunile mitropolitului si preotilor, Dumnezeu a trimis o ploaie torentiala care a involburat apele raului Suceava si, astfel, tatarii n-au putut sa intre in cetate. "Si de la acel timp, mitropolitul, cu tot clerul si cu episcopii, a stabilit ca acea zi sa se serbeze… Fac in mitropolie in acea zi Litie, inconjurand biserica cu moastele Sf. Ioan, si multumind lui Dumnezeu, cel ce cu cinste i-a mantuit pre dansii de asa nenorocire cu rugaciunile Sf. Marelui Martir Ioan cel Nou", relateaza Sf. Ier. Petru Movila.

Asadar, de atunci, ziua de 2 iunie a devenit ziua de pomenire a sfantului si tot de atunci s-a introdus numele sau in cartile bisericesti.

In frescele de la Voronet, Sfantul Ioan cel Nou conduce sfintii militari

Pornind de la grupul principal de ansambluri iconografice realizate in epoca Sf. Voievod Stefan cel Mare, se poate constata ca in perioada imediat urmatoare si, mai departe, in secolul al XVI-lea, s-a consolidat o traditie autohtona in procesul de elaborare a unor imagini cu bogata incarcatura ideatica.

Pe peretele de rasarit al pronaosului de la Manastirea Dobrovat, in rand cu Arhanghelii Mihail si Gavril, cu Apostolii Petru si Pavel, cu trei sfinti pustnici, se afla Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Este evident ca o asemenea alaturare nu era lipsita de talc si ca iconograful Dobrovatului a urmarit o anumita idee. Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava patimise si murise pentru dreapta credinta. Inca din secolul al XV-lea putem vorbi de o progresiva crestere a autoritatii de care se bucura cultul sfantului martir, devenit un adevarat protector al Tarii Moldovei.

In anul 1498, Stefan cel Mare inalta turnul-clopotnita al Manastirii Bistrita, turn al carui prim etaj gazduieste un paraclis inchinat Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Pictura in fresca din paraclisul de la Bistrita are o mare valoare artistica si iconografica. Pe peretii de sud si de nord, sub arcele de zid, se desfasoara, in doua registre, ilustrarea cu cele mai multe episoade ale patimirii Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. "Relativ recent descoperita, o alta ilustrare a vietii sfantului martir - se pare cea mai veche din pictura murala - se afla pe fatada de sud a Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava, in cadrul unui ansamblu mural atribuit anului 1534.

Alta ilustrare, de reala notorietate, se afla pe fatada sudica a bisericii "Sf. Gheorghe" a Manastirii Voronet, fiind executata, odata cu intregul ansamblu de picturi murale exterioare. Pe peretele de sud al pridvorului, in doua registre - intrerupte prin fereastra gotica a pridvorului - este redata viata Sf. Ioan cel Nou. In pictura de pe fatada sudica a bisericii Voronetului, zugravul a pus accentul pe individualizarea fizico-morala si etnica a celor care il schingiuiesc pe sfant, iar aducerii moastelor lui in cetatea Sucevei i se rezerva spatiul cel mai intins din intreaga ilustrare a temei. Fresca de la Voronet a fost realizata odata cu raspandirea ideii de sfant patron al Moldovei, explicandu-se astfel, de ce in aceste scene, Sf. Ioan cel Nou conduce sfintii militari si martiri care se indreapta spre axul bisericii de pe partea de sud, cu toate ca, asa cum s-a remarcat, in acest loc trebuia figurat, conform traditiei, un sfant militar. Insa introducerea Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava in randul sfintilor militari, la loc de cinste, nu trebuie sa ne surprinda. Ca protector al Moldovei, el era cunoscut si ca luptator pentru dreapta credinta, victima a tradarii unui eretic si a rautatii unui necredincios", mai spune diac. Vasile Demciuc.

Viata Sf. Ioan cel Nou apare pictata si la Manastirea Sucevita, considerata pe drept cuvant testamentul artei moldovenesti din secolul al XVI-lea.

Narcisa Balaban