Sfintenia lui Neagoe Voda Basarab


Sfintenia lui Neagoe Voda Basarab

Pe ordinea de zi a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei si Dobrogei care a avut loc ieri, la Resedinta patriarhala, s-a aflat si o adresa comuna a Arhiepiscopiei Targovistei si a Episcopiei Argesului si Muscelului, privind cercetarea si aprobarea documentatiei in vederea canonizarii domnitorului Neagoe Basarab al Tarii Romanesti.

Care ar fi textul care ne-ar indritui sa-l consideram sfant pe Neagoe Voda Basarab? "Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit?. Si in toate laturile de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da.

Si nu numai crestinilor fu bun, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, care straluceste soarele Sau si ploaia si peste cei buni, si peste cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie", ne arata cronicarul Gavriil Protul, in "Viata Sfantului Nifon", patriarhul Constantinopolului. Va prezentam, in continuare, cateva argumente care justifica sfintenia domnitorului cu suflet de aur al Tarii Romanesti.

+Calinic,
Episcopul Argesului si Muscelului

Inainte de a scrie cateva ganduri despre Neagoe Voda Basarab, domnul Tarii Romanesti, in vederea canonizarii sau a trecerii in randul Tuturor Sfintilor, de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, am parcurs cu atentie o seama de lucrari zidite pe izvoarele din vremea sa, precum si contributiile istoricilor, mai vechi si mai noi, si chiar din osteneala talmacitorilor din secolul al XX-lea, si a celor mai proaspeti din pragul mileniului al III-lea.

Materialul cercetat si talmacit de specialisti asupra vietii lui Neagoe Voda Basarab, de la inceputul vietuirii sale in aceasta frumusete a lumii vazute si pana la trecerea in tara de peste veac, este imens si te transpune intr-o lume plina de frumuseti si vrednicii, dar si incercari, uneori, peste puterile omului de a fi invinse, daca nu are "ajutorul de sus, de la Parintele Luminilor!".

Atunci cand am publicat volumul "Sfantul Voievod Stefan cel Mare, intre cer si genune", in anul 2004, cu prilejul proclamarii canonizarii ce a avut loc la Manastirea Putna, am intalnit similitudini cu domnia ambitioasa a domnitorului Tarii Romanesti, Radu cel Mare, in al carui Sfat Domnesc era si tanarul Neagoe, din marea familie a Craiovestilor. Raspundea, in Cancelaria domnitorului, de legaturile cu lumea externa, desi era cu ceva trecut de 20 de ani, avand pregatirea culturala si duhovniceasca necesara in marea scoala a timpului, Manastirea Bistrita Valcii, stiind graiurile tarilor vecine, conducand soliile prin tarile din Occident si Orient si cunoscand pe marii ganditori de atunci si scrierile lor.

In Bania Craiovei si in scoala de la Manastirea Bistrita, unde boierii Craiovesti, unii inruditi prin casatorie cu domnite de la curtea despotilor sarbi, Neagoe avea sa invete nu doar slavona, dar si limba sarba cu mult mai inainte de 1504, cand despotul sarb Gheorghe Brancovici, devenit mitropolitul Maxim, de mai tarziu, este nevoit sa se refugieze cu nepoata sa Milita, fiica fratelui sau, despotul Iovan Brancovici. Tanarul Neagoe se va casatori in acelasi an. Tot aici, la chinovia ctitorita de Barbu Craiovescu, marele ban, care se calugareste in 1520, luandu-si numele de Pahomie, avea sa se adaposteasca, o vreme, patriarhul Nifon al II-lea al Constantinopolului, dupa ce l-a alungat Radu cel Mare de la Mitropolia din Targoviste.

"Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale"

Neagoe il ocroteste, peste voia domnitorului, devenindu-i ucenic. Asa aflam de la Gavriil Protul, cronicarul si conducatorul Muntelui Athos, scriind in "Viata Sfantului Nifon", ca Neagoe l-a avut profesor si duhovnic pe Sfantul Nifon: "Iar fericitul Nifon il intarea in invataturile sale".

Intalnirea fericita cu invatatul patriarh ecumenic ii va aduce tanarului Neagoe un folos nebanuit. Dupa cum s-a vazut mai tarziu, bogatia invataturilor de inalta tarie duhovniceasca, precum si cunoasterea limbilor de circulatie europeana din vremea aceea, aveau sa duca la alcatuirea operei sale de erudit, "Invataturile catre fiul sau Teodosie".

Norocosul Neagoe Basarab a avut un prilej tot asa de fericit ca la Targoviste a participat, negresit, la zidirea bisericii Manastirii Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare, intr-un stil fara precedent in Tara Romaneasca. Neterminata din pricina mortii lui Radu cel Mare, in anul 1508, biserica va fi ispravita de marele domnitor Neagoe. Mai tarziu, dar drept incununare pentru instruirea viitorului domn al Tarii Romanesti, Neagoe participa la tiparirea primului Liturghier in limba slavona, in anul 1508, a Octoihului, in 1510, si a Tetraevanghelului, in 1512, pregatite cu migala si eruditie de invatatul Macarie, la Manastirea Bistrita si la Manastirea Dealu, unde s-au si tiparit.

Trece dincolo de orice indoiala ca tanarul Neagoe, cu inteligenta sa sclipitoare, plin de credinta in Dumnezeu si adanca evlavie, a fost nu numai invatacelul ilustrului savant si istoric, ci chiar si ajutorul erudit la tiparirea primelor carti de slujba pe teritoriul Tarii Romanesti.

Cat de odihnitoare vor fi fost clipele cand Macarie, impodobit de bogatie carturareasca si duhovniceasca, dimpreuna cu Neagoe si alti invatati din obstea bistriteana oranduiau spre tipar celebrele manuscrise, capodopere ale culturii si evlaviei romanesti!

Iata ca se implineste anul acesta o jumatate de mileniu, cinci veacuri de la prima aparitie tiparita a Liturghierului! Cred nestramutat ca gandul de a se pregati documentele pentru canonizarea domnitorului Neagoe Voda Basarab, tocmai la implinirea acestui soroc, in 2008, se poate considera chiar o minune a Sfantului Neagoe Basarab, care ne vegheaza si ajuta din preajma Sfintei Treimi.

Am putea intelege mai cu inlesnire cum au stat lucrurile. Neagoe Basarab, din tineretile sale, inainte de a ajunge domn al Tarii Romanesti, a crescut in grija invatatului Macarie de la Bistrita, a invatat limbi straine, a injugat la osteneala carturareasca si duhovniceasca a tiparirii celor trei carti de baza din randuiala slujbelor bisericesti si a crescut odata cu zidirea Manastirii Dealu. Fericite vremi de sfintenie, carturarie si ctitorie.

Principele isihast

Cum ne vom mai mira ca, atunci cand a fost chemat la domnia Tarii Romanesti, a si inceput zidirea Manastirii Argesului, intre anii 1512-1517, si ispravirea de zidit si a Manastirii Dealu? Cum nu vom intelege ca osteneala sfanta pentru scoaterea la lumina a sfintelor carti de slujba, ajutand pe Macarie, l-a dus pe evlaviosul Neagoe Basarab la gandul de a scrie si tipari o carte magistrala si unica de invatatura, pe care a adresat-o fiului sau Teodosie?

Nimic nu este intamplator! Neagoe Voda Basarab a crescut din radacina domneasca, hranita cu invatatura cea mai inalta si cuprinzatoare, in duhul isihast athonit, de la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea. Acest secol a debutat, ca roua Duhului Sfant, prin Neagoe Basarab. El implinea protejand si ajutand crestinatatea dreptmaritoare, care gemea sub tirania agarenilor cotropitori, precum ne arata cronicarul Gavriil Protul, in "Viata Sfantului Nifon", patriarhul Constantinopolului: "Ce vom spune despre lucrurile si manastirile pe care le-au miluit?. Si in toate laturile de la Rasarit pana la Apus si de la Amiaza-zi pana la Amiaza-noapte, toate sfintele biserici le hranea si cu multa mila pretutindeni da. Si nu numai crestinilor fu bun, ci si paganilor, si fu tuturor tata milostiv, asemanandu-se Domnului ceresc, care straluceste soarele sau si ploaia si pe cei buni, si pe cei rai, cum arata Sfanta Evanghelie".

Daca vom indrepta o privire asupra documentelor care ne arata bogatia daniilor primite de manastirile de la Muntele Athos, ramanem uimiti. Pe langa renovari, daruri de obiecte de cult si zidiri, se adauga danii anuale aproape la toate chinoviile monahale: Cutlumus, 10.000 de aspri; Zografu, 3.000 de aspri; Xenofon, 2.000 de aspri; Rusicon, 4.000 de aspri; Vatoped, 200 de taleri; Iviron, 200 de taleri; Hilandar, 7.000 de aspri, anual; Marea Lavra etc.

Nu mai prejos s-a aratat mila lui Neagoe pentru Patriarhia din Contantinopol, Ierusalimul si Muntele Sinai, Meteorele de pe stanca Tesaliei, Ascalon, in Siria, si pe unde n-a rourat mila crestina a celui mai mare ctitor din lume?

Grija pentru ctitoriile domnesti

Crestinatatea din intreaga lume a auzit de inima si sufletul de aur al slavitului domnitor din Tara Romaneasca, unde bisericile si manastirile asteptau mila domneasca a darnicului Neagoe Basarab. Vistieria domneasca se inmultea mereu, ca untdelemnul vaduvei din Sarepta Sidonului, iar grija lui veghea ca o candela aprinsa si la ctitoriile domnesti de la Tismana - pe care o acopera cu plumb, metal foarte scump - Cotmeana, Visina, Cozia, Dobrusa, Nucet, Ostrov, Snagov. Continua si ispraveste de zidit Manastirea Dealu, iar biserica Mitropoliei din Targoviste dorea sa fie inca o implinire a ctitoriilor sale.

Remarcabila si monument de culme din viata pamanteasca a stralucitului domnitor Neagoe Basarab ramane, peste veacuri, Manastirea de la Arges, zidita in timp record, cu piatra din Albestii Muscelului, de catre mesterii romani si altii chemati din Ardeal, Serbia, Elada, Venetia, Armenia si Constantinopol.

Testamentul sau din urma

Aratandu-i-se sfarsitul in curgerea zilelor, Neagoe, in suferinte doar de el stiute, oranduind toate in tara si pace cu toti vecinii dinafara, alcatuieste Testamentul sau din urma! Umbland prin lumea din Rasarit si Apus, cercetand bibliotecile de pe acolo, adunand ca albina mierea din floarea stiintelor, avand bucuria de la Domnul Dumnezeu de a intalni pe Macarie, tipograful, cu care a lucrat la tiparirea sfintelor carti si apoi mitropolit, pe timpul domniei sale; pe patriarhul Nifon, pe care l-a ocrotit si de la care a invatat; pe Maxim Brancovici, invatatul mitropolit sarb, unchiul sotiei sale, Milita, graitu-s-a de Duhul Sfant, sa scrie "Invataturile" dupa care sa traiasca Tara Romaneasca si sa domneasca urmasul in domnie, fiul sau, Teodosie.

Neagoe Voda Basarab, cunoscator al Sfintelor Scripturi, al Sfintilor Parinti si isihasti din Rasaritul Ortodox si contemporan cu mari ganditori si reformatori europeni, ale caror opere le cunostea cu siguranta, amintind doar pe Erasmus din Rotterdam, Niccolo Machiavelli si mai ales, Martin Luther, la a carei nastere s-au aratat pe cer semne care inspaimantau si pe Stefan cel Mare, iar in targul Romanului se pravalea ploaie cu sange.

"Marc Aureliu al Tarii Romanesti"

In sufletul lui de domn crestin ortodox si bazileu, purtand coroana imparateasca a credintei in Hristos, a gandit sa lase mostenire urmasilor sai, popor si domn de tara, ultimul sau cuvant, precum rosteau marii duhovnici si isihasti, inainte de a se odihni cu trupul in salas, sub lespede, si cu sufletul in fata judecatii lui Dumnezeu.

Auzind cum poetul grec Maximos Trivalis il numea "divinul" si il aseza tocmai in palatele Olimpului, ca Al. Piru ii lauda "dragostea pentru cultura si rafinament artistic", N. Iorga il numeste "domn cu apucaturi imparatesti si domn cu atata dor de frumusete, cum nu mai avusesem altul inainte de dansul", iar Ion Bogdan, il crede, pe drept cuvant, "unul dintre cei mai culti domni ai nostri din vechime", B. P. Hasdeu, l-a numit "Marc Aureliu al Tarii Romanesti, principe artist si filosof".

Asadar, Neagoe Voda Basarab nu putea sa ne pagubeasca de primul si cel mai complet tratat de teologie, de la inceputul secolului al XVI-lea, impletit cu celebrele "Invataturi" in arta domniei si a slujirii supusilor sai, numita de acelasi B. P. Hasdeu "monument de literatura, politi-ca, filosofie si elocventa".

Si asa, spre sfarsitul vietii pamantesti, Neagoe Basarab, stiind ca agarenii sunt naraviti in fel si chip, ca si cei din Europa isi cam leapada credinta si pietatea, iar casnicii sai au nevoie de intarire in credinta si intelepciune, ne-a lasat in dar "Invataturile" sale drept testament urmasilor- urmasilor sai.

Cartea cu "Invataturile" lui Neagoe Voda Basarab, ar trebui sa stea alaturi de Biblie si Cartea de Rugaciuni, la capataiul nostru.

Trebuie sa ne amintim ca Neagoe Voda Basarab a fost domnitorul care a indemnat cele mai multe minti si condeie sa se avante la cercetare si scris, culminand cu traducerea din slavona a "Invataturilor" de catre acad. G. Mihaila, cu aparatul critic aferent si exegeza desavarsita - am putea spune fara a gresi - a paternitatii "Invataturilor" neagoiene, de profesorul Dan Zamfirescu, "fiul de suflet" al lui Neagoe Voda Basarab.

"Domn al culturii romanesti"

Mitropolitul Antonie Plamadeala, in anul 1981, scotea de sub tipar "Dascali de cuget si simtire romaneasca". Peste 50 de pagini sunt dedicate lui Neagoe Basarab, Domn al culturii romanesti!

Intreg studiul este o frumusete. Voi reda cateva crampeie: "Prin Curtea de Arges si prin Invataturile catre fiul sau Teodosie, Neagoe, voievod Basarab, si-a castigat un loc vesnic viu in istoria, cultura, civilizatia si constiinta romanilor. Domn al culturii romanesti indeosebi, a realizat in "Invataturi", ca si in "Catedrala", o sinteza romaneasca originala, intre umanism si gandirea religioasa a vremii, sinteza care a surprins si a concretizat, in forme scrise si zidite, trasaturile esentiale si fundamentale ale sufletului romanesc, iubitor de frumos si de bine, realist si echilibrat".

Iar la sfintenia lui Neagoe Voda Basarab este par-tas si neamul romanesc pe care l-a domnit, ca toate milele le-a facut din zestrea lui cea darnica. La asa popor cuminte, asa domn! La asa domn sfant, asa popor!

Manastirea Argesului - imn de slava lui Dumnezeu

Doar cinci ani, dintre care mai mult de jumatate au fost toamna, iarna si primavara - asadar tocmai in doi-trei ani - celebrul domnitor Neagoe a ridicat spre cer trupul bisericii inchinat Maicii Domnului, daltuit in piatra si marmura, cu turlele rasucite, indreptate spre spatiul si timpul lui Dumnezeu. Nu se mai vazuse asemenea minune!

Cine l-a indemnat pe Neagoe sa ridice astfel de imn de slava lui Dumnezeu, din materia zidita de El? El, Neagoe, insusi Manole, dupa ce a ispravit Manastirea Dealului, inceputa de Radu cel Mare, a facut una si mai frumoasa, Manastirea Argesului.

Intuia ca va fi mai mare ca Radu Voievod! Mai mult, Neagoe crestea odata cu Manastirea Argesului si cu sfintenia in sinea sa, rasucind firele de aur ale jertfei care unea pamantul cu cerul, prin turlele care se insurubau in Univers. Era cantecul lui cel din urma, care se arata pe plaiurile Argesului. Acest cantec l-a auzit si Gavriil Protul, care exclama: "Si asa vom putea spune cu adevarat ca nu era asa mare si sobornica precum Sionul, pe care-l facuse Solomon, nici ca Sfanta Sofia, care o facu Iustinian imparatul, iar ca frumusete, este mai presus decat acelea".

Sfintirea catedralei, in 15 august 1517, inchinata Adormirii Maicii Domnului, dar si cu gandul la mama sa, Neaga, despre care scrie ca nimeni altul in lumea aceasta, a strans in comuniunea dragostei crestine ortodoxe pe patriarhul Teolipt al Constantinopolei, cu un stralucit sobor de mitropoliti, preoti, diaconi si chiar protosul Athosului, cronicarul invatat Gavriil, care ne va lasa stiri pretioase de la inceputul secolului al XVI-lea.

La Arges, Neagoe canta in imn de slava ctitoria sa divina, Manastirea Argesului, in timp ce, la Roma, se ridica surata sa, San Pietro, in cuprinsul unui secol de infruntari si osteneli.

.

19 Iunie 2008

Vizualizari: 1181

Voteaza:

Sfintenia lui Neagoe Voda Basarab 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE