Biserica in formol

 

Intre manastirile si bisericile ortodoxe romanesti, care-si revendica bunuri sacre, cele mai multe trecute in categoria tezaur al patrimoniului, bunuri care nu au fost pe vremea comunismului in custodii, si muzeele nationale si judetene de istorie si arta se duce la ora actuala un adevarat razboi al surzilor. Fiecare dintre parti, cu documente si acte, isi sustine propria dreptate, cu viziuni si interpretari diferite despre rolul pe care trebuie sa-l detina un obiect sacru din epoca medievala romaneasca sau din cea moderna. De partea celor ce revendica moaste sfinte, tetraevangheliare, cadelnite, icoane si rare obiecte de cult sta chiar rolul sacru cu care aceste obiecte au fost investite. Multe obiecte de cult, intarite cu infricosatoare blesteme pentru "cei ce se vor amesteca sa faca paguba si stricaciune obiceiului manastirii", stau lipsite de randuielile sacre pentru care au fost create, in depozitele sau in vitrinele marilor muzee din Romania. Au fost transformate astfel in simple exponate inconjurate de raceala sticlei si a luminii de neon, golite de caracterul sacru, de orice functie ritualica.

 

Din pacate, reprezentantii autoritatilor refuza orice dialog care ar putea duce la rezolvarea "conflictului" si se agata de chichite legislative, considerand ca actul Secularizarii din timpul domnitorului Cuza, prin care s-ar fi oprit exodul obiectelor de cult catre manastirile din Grecia, nu poate fi contestat. In loc sa gaseasca forme de finantare care sa asigure restaurarea si securitatea bunurilor sacre in bisericile si manastirile din care au fost smulse, oficialii romani se incapataneaza sa le pastreze in muzee. Se ajunge in acest fel la o situatie de neinchipuit pentru reprezentantii BOR care sustin ca Biserica, desi este vie, e ciopartita, iar bucatile sale sunt aruncate in "borcanele" muzeelor, din care mai lipseste doar formolul.

 

"Public diversificat"

 

Conform Legii 182 din 2000, legea patrimoniului mobil, procedurile de restituire sunt destul de clare si au ca data de referinta 6 septembrie 1940. Dupa aceasta data, bunurile sacre ce au apartinut in acea vreme manastirilor si bisericilor pot fi revendicate. Aceasta reglementare este argumentul legal al muzeelor din Romania, coplesite de cereri de revendicare ale unor bunuri ce au fost trecute in patrimoniul Statului Roman odata cu Secularizarea averilor manastiresti de la 14 decembrie 1863, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Bunuri sacre ce au primit despagubiri si care au obligat Principatele Unite Romane sa faca primul imprumut bancar extern din istoria acestui stat pentru a putea plati acele despagubiri. Exista stareti si parohi care pun in dicutie actul Secularizarii, fortand restituirea unor capodopere de arta bisericeasca romaneasca. Argumentul muzeelor, pe langa cel legal, mai cuprinde si faptul ca marea majoritate a manastirilor romanesti nu au conditii pentru restaurarea si depozitarea bunurilor revendicate. Mai mult, afirma muzeografii, aceste capodopere pot fi vazute de un public mai numeros si mai diversificat. ZIUA va prezinta in exclusivitate un documentar despre fetele unui razboi pentru piesele de cult. Veti putea afla de ce Muzeul National de Arta al Romaniei se afla in proces de trei ani cu Biserica Stavropoleus din Bucuresti, de ce a dat in judecata Manastirea Turnu Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, ce se intampla cu Tetraevangheliarul ferecat, daruit de Sfantul Voievod Martir Constantin Brancoveanu Manastirii Hurezi, expus acum in Tezaurul Muzeului National de Istorie al Romaniei.

 

Domnitorul Cuza, un personaj de trista amintire pentru Biserica

 

Aparatorii ideii ca bunurile sacre isi au locul in Biserica sunt la fel de numerosi precum aceia ce sustin ca arta religioasa e mai bine expusa in marile muzee. Povestea acestor bunuri merge pe firul istoriei in epoca medievala romaneasca, cand arta bisericeasca are o pondere covarsitoare. O arta ce se confunda cu obiecte sacre, cu roluri ritualice bine definite in canoanele Bisericii. Ce primeaza, intreaba aparatorii bunurilor de cult ale Bisericii, caracterul de bun sacru sau cel de bun apartinand patrimoniului cultural national? Consilierul juridic al Arhiepiscopiei Bucurestiului, dl. Andrei Vladareanu, considera ca cele doua notiuni pot coexista in mod fericit in orice societate civilizata si care ocroteste dreptul de proprietate. Domnia sa a facut urmatoarea declaratie transanta: "Prin abuz si uneori chiar forta, Statul Roman si-a insusit un numar impresionant de bunuri sacre bisericesti inca din vremea domnitorului, personal zic de trista amintire pentru Biserica, Ioan Cuza. Ce nu a fost ridicat de prin biserici si mai ales manastiri atunci, au luat comunistii, insa conducerea Bisericii Ortodoxe Romane, mai vigilenta in perioada de pastorire a vrednicului de pomenire Patriarh Iustinian, a imprumutat atunci obiectele, pastrandu-si dreptul de proprietate. In prezent, expozitiile si depozitele majoritatii institutiilor muzeale de stat ale tarii sunt compuse din colectii de bunuri sacre (unele impresionante, vezi cazul Muzeului National de Arta ń 20.000 piese, daca nu gresesc). Aproape in nici un caz aceste muzee nu pot justifica in nici un fel provenienta bunurilor, insa se apara invocand caracterul de bun de patrimoniu. In logica unora, inca tributara vechilor concepte, bun de patrimoniu = la muzeu (bineinteles de stat). Legislatia romana s-a indreptat intre timp, unele obiecte de patrimoniu reintrand in proprietate privata si implicit in circuitul civil. Statul ar trebui, insa simultan cu respectarea dreptului de proprietate, sa respecte si caracterul de bun sacru. Conform Statutului pentru Organizarea si Functionarea BOR, cat si a Regulamentului pentru administrarea averilor bisericesti, ambele insusite si aprobate de Statul Roman, bunurile sacre sunt inalienabile si imprescriptibile. Cu toate astea, prin Legea 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, modificata de OUG 16/2003 si Legea 314/2004, statul hotaraste ca bunurile culturale mobile preluate inainte de 6 septembrie 1940 de autoritati ale statului nu pot fi revendicate. Ori un abuz nu ar trebui legiferat, cu atat mai mult cu cat grosul obiectelor vizate de aceasta prevedere - opinez neconstitutionala, intrucat incalca doua din drepturule fundamentale garantate (proprietatea si liberul acces la justitie) - sunt bunuri sacre, deci imprescriptibile si inalienabile".

 

"Aceasta desacralizare trebuie sa inceteze!"

 

Consilerul juridic al Arhiepiscopiei Bucurestiului apreciaza ca macar in cazul marilor noastre manastiri, care pot oferi conditii de paza si conservare, aceste obiecte trebuie sa se intoarca acasa. "Fiecare obiect are un rost, a spus dl. Andrei Vladareanu, un scop pentru care a fost creat. Si a fost daruit de cineva intr-un anume loc. Acolo trebuie sa stea. Aceasta desacralizare trebuie sa inceteze. Cum e posibil ca Manastirea Hurezi sa nu mai aiba nimic din toate odoarele cu care a inzestrat-o Constantin Brancoveanu. Sau aureolele de argint aurit batute cu pietre pretioase ale vestitei icoane a Maicii Domnului facatoare de minuni de la Manastirea Dintr-un lemn sa fie expuse in tezaurul Romaniei pe o bucata de catifea? Sa nu mai vorbim de sfintele moaste, sutele de icoane, evangheliarele, cartile de cult, vesmintele si broderiile, pisaniile, extrasele de fresca sau pietreele de mormant. Ce cauta in muzee cand Biserica este vie? E ca si cum am ciopartit un om in viata pentru a-i expune parti din trup in borcane cu formol frumos etichetate".

 

Tetraevangheliarul ferecat ramane la muzeu

 

La 31 martie 2004, Stareta Monahia Pavelina Gagea de la Manastirea Hurezi cerea Muzeului National de Istorie al Romaniei din Bucuresti (MNIR), printr-o scrisoare oficiala, conform prevederilor art.80, aliniatul 2, din Legea nr. 182/2000, punerea la dispozitia manastirii a tuturor documentelor privind provenienta si preluarea de catre MNIR a "Tetravangheliarului ferecat, daruit de Sfantul Voievod Martir Constantin Brancoveanu Manastirii Hurezi, precum si a crucii sale de mana care contine lemn din Sfanta Cruce a Mantuitorului", daruita, de asemenea, aceleiasi manastiri. "Ambele obiecte, se preciza in scrisoarea aminitita, acum expuse in tezaur, constituie bunuri sacre, proprietatea de drept a Manastirii Hurezi si se bucura deci de regimul special de inalienabilitate si imprescriptibilitate statuat de reglementarile legale in vigoare". In urma acestei scrisori, directorul general al MNIR, dl. Crisan Museteanu, comunica Manastirii Hurezi ca "pentru a putea identifica in patrimoniul nostru piesele la care va referiti ne sunt necesare copiile proceselor-verbale de predare a obiectelor, unde sa figureze numerele de inventar ale Sfintei Manastiri Hurezi cu care au fost predate". Dupa mai multe corespondente, juristul Andrei Vladareanu, imputernicit de Manastirea Hurezi sa identifice obiectele sacre revendicate, face, la 30.04.2004, urmatoarele precizari scrise directorului MNIR: "Tetravangheliarul ferecat (.) este expus in expozitia Tezaur, in vitrina nr.23", cu precizarea pe eticheta ca a fost facuta din "porunca si cheltuiala Domnului Tarii Romanesti, Constantin Brancoveanu, pentru Manastirea Horezu", si ca piesa "Crucea de mana care contine lemn din Sfanta Cruce a Mantuitorului este expusa in expozitia Tezaur, in vitrina 26, avand nr. 10", cu eticheta care precizeaza ca obiectul sacru e de la ctitoria brancoveneasca, "Manastirea Horezu, judetul Valcea, 1694". Istoricul Radu Coroama, directorul MNIR, ne-a spus ca revendicarile Manastirii Hurezi sunt pentru obiecte de la Secularizare, aflate in inventarul Muzeului National de Antichitati pe care marele istoric Grigore Tocilescu l-a publicat in 1908. "Se cer de pomana, a spus dl. Coroama. Biserica Ortodoxa Romana a fost despagubita la Secularizare. Legea 182 e foarte clara, se pot face revendicari pentru bunuri preluate de stat dupa 6 septembrie 1940".

 

147.000 de piese restituite de MNIR

 

MNIR a restituit, de altfel, obiecte de cult Manastirilor Putna, 100 de piese, Moldovita, Sucevita, precum si bisericilor evanghelice si reformate din Romania. "Noi am restituit 147.000 de piese, din care cele mai multe Academiei Romane. Am inceput sa restituim inainte de 2002", ne-a oferit amanunte dl. Radu Coroama. Prima piesa a fost restituita in 1990. Era vorba despre un dar facut in 1751 de Maria Tereza Episcopiei Catolice din Oradea, episcopie care si-a revazut, astfel, piesa in patrimoniul sau. In pozitiile de inventar ale MNIR sunt la ora actuala 430 de custodii de la Culte care, teroretic si practic, sunt susceptibile de a fi retrocedate. Pe vremea cand traia regretatul academician Nicolae Cajal, MNIR a restituit comunitatii evreiesti 18 piese, fiind prima comunitate religioasa care a obtinut o restituire importanta din partea MNIR. In patrimoniul MNIR nu mai exista in prezent decat 5 piese prin care aceasta comunitate sa fie reprezentata. Tetraevangheliarul lui Stefan cel Mare a fost retrocedat Manastirii Putna, MNIR primind o copie a acestuia pentru a o putea expune publicului. Cele mai recente restituiri au fost facute unor biserici din Turda si Sf.Gheorghe.

 

Pisania lui Vlad Tepes la Tribunal!

 

Pe drumul dintre Ploiesti si Targsorul Vechi se inalta, odata maiestuoasa, Manastirea Turnu. Alta decat binecunoscuta manastire cu acelasi nume din Valcea, insa mult mai veche decat aceasta. Targsorul, astazi un umil sat, la numai 7 km de Municipiul Ploiesti, era candva un prosper centru comercial al Tarii Romanesti asezat pe importantul drum de negot al Brasovului. Vladislav al II-lea a ridicat o biserica si chiar a pierit pe ulitele Targsorului, probabil de sabia lui Vlad tepes. Fie spre pocainta pentru uciderea facuta, fie semn de multumire ocrotitorului sau, Sfantul Ierarh Nicolae, Vlad Tepes a ridicat aici, in anul 1461, biserica domneasca. Pisania din piatra masiva se pastreaza pana astazi: "Cu mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voievod si Domn a toata tara Ungrovlahiei, fiul marelui Vlad Voievod, a zidit si a savarsit aceasta biserica, iunie 24, in anul 6969 (1461), indictionul 9". Aceasta este singura marturie documentara de evlavie a voievodului transformat intr-un monstru insetat de sange. Pentru Manastirea Turnu, insa, cel mai important ctitor ramane un domnitor smerit, despre care s-a spus prea putin: Antonie Voievod (1669-1672). Acesta a restaurat biserica manastirii si i-a adaugat hramul Sfintilor Arhangheli Mihai si Gavriil. Pisania lui Vlad Tepes este acum in patrimoniul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova. Manastirea Turnu a chemat in judecata muzeul prahovean pentru a i se restitui mai multe bunuri. La 7 iunie 2006, Judecatoria Ploiesti a admis in parte actiunea formulata de Manastirea Turnu si a hotarat ca muzeul prahovean sa "restituie reclamantei piatra de mormant a lui Neagu Postelnicu, fiul lui Antonie Voda, ctitor al Manastirii Turnu". Aceeasi Judecatorie a constatat "caracterul de bun inalienabil al pisaniei voievodului Vald Tepes", bun ce ramane, astfel, in patrimoniul muzeului din Ploiesti. Manastirea Turnu a facut Apel impotriva Sentintei Civile nr.4910 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, contestand "caracterul de bun inalienabil al pisaniei voievodului Vlad Tepes". Procesul e in desfasurare.

 

Blestemul Patriarhului Ierusalimului

 

Un episod aparte s-a consumat in 1998 ,cand Manastirea Turnu a solicitat Guvernului Romaniei transmiterea dreptului de proprietate pentru terenul limitrof ruinelor. Procedura presupunea acordul Consiliului Local Targsorul Vechi. in sedinta din 16 iunie 1998, consilierii, in unanimitate, au aprobat functionarea manastirii in vechea ei vatra si retrocedarea terenului aferent. Prin interventia personala a fostului director al Serviciului Administratie Publica Locala din cadrul Consiliului Judetean Prahova, dl. Theodor Popescu, sotul contabilei sefe a Muzeului de Istorie si Arheologie din Ploiesti, la prefectura ajunge insa o falsa hotarare a Consiliului Local Targsorul Vechi care urma sa plece spre Guvern, hotarare pe care consilierii din Targsor nici nu o vazusera. Prin ea se dadea acordul de trecere a terenului in patrimoniul Muzeului de Istorie! A urmat o ancheta, cativa functionari au fost sanctionati, insa scandalul s-a stins odata cu moartea fulgeratoare a domnului Theodor Popescu. Cei care stiau cate ceva din trecutul manastirii au facut imediat legatura: Blestemul Patriarhului Ierusalimului! Pe la 1700, Patriarhul Ierusalimului, Dositei Nottara, fie ca a venit personal la Targsor, fie ca l-a intalnit pe egumenul manastirii cu vreun prilej oarecare, a intarit cu infricosator blestem ca "cei ce se vor amesteca sa faca paguba si stricaciune obiceiului manastirii, boieri mari sau mici sau alti slujitori domnesti sau boieresti (sic!), unii ca aceia sa fie legati si afurisiti, cu Iuda si cu Arie sa fie la un loc; pietrele si lemnele sa putrezeasca, iar trupurile lor sa stea tot intregi si sa nu se aleaga de ei nici de casele lor nimic". La sfarsit, Patriarhul Ierusalimui adauga parinteste: "Iar intarind si miluind sa fie iertati si blagosloviti. Aceasta am dat patriarhia noastra sa fie. Amin!".

 

Biserica Stavropoleus vs. Muzeul National de Arta

 

Biserica Stavropoleus din Bucuresti este de mai bine de 3 ani in proces cu Muzeul National de Arta al Romaniei (MNAR). Parintele Iustin Marchis a imprumutat de la muzeul bucurestean toate obiectele de cult ce au apartinut Manastirii Stavropoleus, obiecte de inceput de secol XVIII. Le-a imprumutat in baza unui contract la termen, care de mult a expirat. Una dintre piesele imprumutate, Epitaf, a fost restaurata in timpul derularii contractului de imprumut, starnind reactii ferme din partea MNAR, institutie care a cerut imediat rezilierea contractului. Piesele, dupa diferite gaselnite juridice, au ramas la Stavropoleus, in spatiul muzeal facut in ultimii ani de parintele Marchis. 5 piese, Evanghelie Greco-romaneasca, Cadelnita, Candela, Icoana Iisus pe cruce si Epitaf, clasate in categoria tezaur, provin, dupa Secularizarea averilor manastiresti, de la Muzeul National de Antichitati si au fost trecute, in 1908, in inventarul de patrimoniu realizat de Grigore Tocilescu, ajungand, in 1930, in Muzeul de Arta Religioasa. Fara dubiu, ne-a incredintat doamna Anca Lazarescu, seful Galeriei de Arta Romaneasca de la MNAR, aceste piese de la Stavropoleus sunt bunuri din proprietatea publica a Statului. Faptul ca ele inca mai exista in spatiul cultural romanesc se datoreaza Legii Secularizarii care, la acea vreme, a oprit hemoragia de obiecte de cult, favorizata atunci de catre egumenii greci, obiecte ce luau calea marilor manastiri grecesti. Nici regalistii, nici comunistii, sustin reprezentantii MNAR, nu au atacat Legea Secularizarii, privind-o ca pe o norma istorica. Specialistii MNAR au atras atentia asupra conditiilor speciale ale acestor obiecte de patromoniu, care necesita lucrari de restaurare mai tot timpul, conditii de depozitare si de securitate. Ne-a atras atentia faptul ca cele 5 piese de la Stavropoleus nu sunt asigurate, parohia refuzand sa le asigure. La 1 iunie 2006, ministrul Culturii si Cultelor, dl. Adrian Iorgulescu, a emis un Ordin prin care se infiinta o "comisie ce are drept scop constatarea existentei fizice a starii de conservare a bunurilor culturale imprumutate de la MNAR Parohiei Stavropoleus". Comisia ministeriala a dispus restituirea pieselor, care au ramas, si in aceste conditii, la Stavropoleus pana cand justitia isi va spune cuvantul. De 3 ani dureaza acest proces si cei de la MNAR se mira de ce se tergiverseaza de atata vreme procesu. In toata Europa, sustin cei de la MNAR, cand e vorba de patrimoniul public al statului nici nu se mai discuta. Piesele de la Stavropolues nu nu au fost revendicate si nici nu puteau fi revendicate "pentru ca aceste bunuri sunt insesizabile, imprescriptibile si inalienabile". MNAR a restituit in ultimii ani Manastirilor Putna si Sucevita piesele imprumutate de catre acestea muzeului din Bucuresti.

 

Dan Mircea CIPARIU

 

 

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2838

Voteaza:

Biserica in formol 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE