Vara trecuta, nefericita intamplare de la Tanacu a constituit un prilej pentru ca tot omul sa inteleaga ce este exorcizarea, in cadrele Bisericii Ortodoxe, si in ce consta un exorcism. Patriarhia a dat chiar un comunicat, reluat de ziare, de posturi de radio si televiziune din care tot romanul a inteles ca exorcismul inseamna rugaciune si apa sfintita.
Saptamanile trecute s-a scris si vorbit - a facut-o inclusiv penibilul ministru al Culturii si Cultelor, Iorgulescu - despre preoti care "ar fi tradat Taina spovedaniei". O lipsa elementara de cultura teologica amesteca doua notiuni care nu sunt sinonime. Cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii sunt "lucrari sau acte sfinte vazute (.
Cum putea Securitatea, in ultimul deceniu al dictaturii, sa afle continutul unei spovedanii, fara ca acesta sa fie divulgat de duhovnic, ne-o arata o fila din dosarul de urmarire al Arhiepiscopului Andrei al Alba Iuliei. Asa cum promisese intr-o declaratie data in octombrie 1997 ziarului ZIUA, Arhiepiscopul Andrei si-a publicat in anul 2001, sub titlul "S-au risipit facatorii de basme", propriul dosar, reproducand acolo si angajamentul pe care a fost constrans, sub amenintarea arestarii, sa-l semneze Sercuritatii, dar pe care nu l-a onorat. La pagina 94 a cartii este rezumat continutul marturisirii, captat cu microfoane: "La orele 7,50, la obiectiv se afla preotul Ioan Mihaltan la care (sic!) ii spune ca ii zboara gandul, e chinuit de ganduri, de ispite referitoare la lumea aceasta, de toate frecusurile din ea. Nu si-a facut canonul, a fost mandru, trufas. are ganduri urate, vise urate. Nu-ai aduce aminte de toate pacatele. Obiectivul i-a relatat preotului discutia de mai sus sub forma de marturisire, iar acesta l-a iertat pentru pacatele pe care le-a avut."
Cine nu s-a spovedit niciodata isi poate inchipui ca duhovnicul il intreaba pe fiul sau sufletesc aflat cu crestetul sub epitrahil daca ii place regimul politic, conducatorii tarii, daca ar fi capabil sa puna bombe, sa comita atentate, eventual sa deturneze avioane ori sa isi lege peste mijloc o centura cu explozibil. Or, asa cum reiese si din rezumatul securistic al spovedaniei de mai sus, dialogul dintre duhovnic si penitent este departe de zonele politicului. Potrivit Molitfelnicului, acest dialog - care are si o latura catehetica - incepe prin a cerceta si consolida constiinta dogmatica ortodoxa a credinciosului. "Spune-mi - il intreaba preotul pe acesta - nu cumva esti eretic sau despartit de Biserica Rasaritului? Sau te-ai unit cu ereticii, cercetand adunarile lor, ascultand invatatura lor sau citindu-le cartile?"
In vechiul regim erau rari intelectualii cu pretentii care se spovedeau; de aici si ignoranta lor in materie. Inca si mai rari vor fi fost oamenii cu pozitie sociala inalta care frecventau Scaunul marturisirii. Chestionarul spovedaniei, inclus in Molitfelnic, este vechi de peste un mileniu si este conceput pentru crestinul obisnuit din toate timpurile. Este legat de viata concreta, de ispitele si alunecarile omenesti ("N-ai tiitoare, sau, daca ai lasat-o, cauti si acum prin scrisoare, sau altfel, a innoi cu dansa dragostea?").
L-am auzit pe un specialist in dosarele Securitatii, istoricul Stejarel Olaru, spunand ca nu a intalnit vreun caz de divulgare a secretului spovedaniei. O afirmatie identica a facut si un membru al Colegiului CNSAS. Cat ii priveste pe intelectualii ostili din principiu Bisericii, retorica lor - "Cu microfonul sub sutana" - evoca in mod bizar o brosura anti-catolica editata in anii '50, intitulata "Cu revolverul sub sutana".
Dan CIACHIR
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.