Judecata de apoi a culturii si civilizatiei


Fundamentele etice ale societatilor puternic secularizate se clatina. In ciuda democratiei prospere si a performantelor societale, societatile secularizate prezinta un mare dezavantaj: atitudinea lor fata de religie este una iresponsabila. Artizanii geopolitici si geostrategici pareau sa tina cont de adeziunea profunda a oamenilor la un anumit tip de valori si, implicit, la un anumit gen de cultura si civilizatie. Acest lucru il demonstreaza si teoria lui Samuel P. Huntington care are meritul de a fi evidentiat conexiunea dintre religie si geopolitica, pornind de la ideea ca la originea formarii civilizatiei se afla factorul religios: "Religia este caracteristica centrala a civilizatiilor si, asa cum afirma Christopher Dawson, <<marile religii sunt fundamentele pe care marile civilizatii se odihnesc>>" (Samuel P.

Huntington, Ciocnirea civilizatiior si refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, Oradea, 1998, p. 67). Pentru a-si sustine teza, analistul american a impartit globul pamantesc in "falii" religioase, dupa modelul faliilor geografice, relevand, astfel, importanta geopolitica si geostrategica a religiei. Harta "faliilor" religioase indica faptul ca zonele centralizate - ale caror campuri de forta au dobandit in timp, prin cultura si civilizatie, o valenta si o identitate precisa si puternica - coincid cu zonele de influenta ale marilor religii.

Cu toate acestea, in mod provocator, o religie a fost ofensata. Recent, publicarea intr-un ziar danez a caricaturilor care-l infatiseaza pe profetul Mahomed purtand o bomba pe cap, si preluate ulterior de ziare din Norvegia si Franta, a declansat furia musulmana.

Cred ca, de fapt, asistam la ciocnirea dintre alte doua tipuri de civilizatii: cea secularizata si cea religioasa. Aceasta ciocnire a fost determinata de ceea ce Huntington considera ca fiind fenomenul redesteptarii religioase: "In prima jumatate a secolului XX elitele intelectuale au afirmat in general ca modernizarea economica si sociala a dus la disparitia religiei ca element semnificativ in existenta umana. A doua jumatate a secolului XX a dovedit ca aceste sperante si temeri sunt nefondate. Modernizarea economica si sociala a devenit globala in amploare si, in acelasi timp, s-a produs o redesteptare globala a religiei."

Intre civilizatia secularizata si cea religioasa pare a se fi declansat un adevarat razboi cultural. Spre deosebire de comunitatile musulmane, cele crestine - desi au fost provocate la randul lor (spre exemplu, pe plan mondial, prin publicarea romanului "Codul Da Vinci" al lui Dan Brown, sau, pe plan national, prin publicarea si punerea in scena a piesei "Evanghelistii" a Alinei Mungiu-Pippidi) - nu au reactionat violent. Cristian Tudor Popescu este de parerea ca acest lucru se datoreaza faptului ca civilizatia crestina, in special cea ortodoxa, este obosita, ca nu mai are putere sa lupte. Oare sa fi intrat - din punct de vedere religios - intr-o noua era, postcrestina? Oare mesajul crestin sa nu mai fie relevant pentru umanitatea de astazi? Oare sa fi sunat ceasul redesteptarii religioase pentru toate celelalte religii, dar mai putin pentru cea crestina? Nu putem fi de acord cu modul violent de a protesta atunci cand iti sunt ranite sentimentele religioase. Si totusi, parca, religiei crestine ii lipsesc dovezile de credinta ale practicantilor ei.

Acest razboi cultural nu trebuia sa coboare in strada! El se castiga cu oameni de valoare, capabili sa dea nastere unor autentice opere de cultura, si se pierde cu oameni ca cei care au realizat si publicat caricaturile care au ofensat religia musulmana (de fapt, caricaturistul Christoffer Zieler a incercat cu ceva timp in urma si ridiculizarea Mantuitorului nostru Hristos!). Din punct de vedere religios, aceasta confruntare nu trebuie sa ia atat forma razboiului, cat a apostolatului cultural. In acest sens, filozoful Constantin Noica, convins de valoarea soteriologica a culturii, considera extrem de importante certificatele cu care te puteai prezenta in fata Judecatii de Apoi a culturii la sfarsitul lumii. In acest caz putem afirma ca o dovada de credinta a religiei crestine, ca si a oricarei alte religii, o reprezinta existenta oamenilor de valoare capabili sa castige acest razboi cultural. Iar noi, civilizatia religioasa, avem nevoie de oameni de valoare capabili de performante culturale remarcabile!

Bogdan Aurel TELEANU

.

09 Februarie 2006

Vizualizari: 1461

Voteaza:

Judecata de apoi a culturii si civilizatiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE